Curierul, recenzie: Alan Ritchson aleargă trei ore, Owen Wilson îi stă în cale, și tocmai asta e farmecul filmului
Trei ore, o geantă frigorifică și o întreagă rețea criminală pe urmele tale: greu de imaginat un punct de plecare mai limpede pentru un film de acțiune. Curierul nu vrea să reinventeze genul. Preferă să apese accelerația și să pună la volan un om pe care, de la Reacher încoace, aproape că e interzis să-l oprești. Lângă el apare Owen Wilson, care de data asta nu e salvatorul, ci o povară livrată la pachet cu marfa.
Un thriller de acțiune simplu, rapid și făcut cu bun simț, care oferă exact ce promite, nici mai mult, nici mai puțin.
Curierul: trailer
Date despre film
| Original | Runner |
|---|---|
| Regia | Scott Waugh |
| Distribuția | Alan Ritchson, Owen Wilson, Rodrigo Santoro, Peta Sergeant, Geraldine Hakewill, Goran D. Kleut |
| Gen | Thrillere de acțiune |
| Țara | Filme australiene, Filme britanice, Filme americane |
Despre ce e vorba? Un organ, o fetiță, o numărătoare inversă
Hank Malone (Alan Ritchson) e cel mai bun în meseria lui de curier: dacă ceva trebuie să ajungă la destinație, el îl duce acolo. De data asta miza nu e un plic cu bani sau un dosar secret, ci un organ de care o fetiță de șapte ani are nevoie urgent pentru transplant. Hank are la dispoziție trei ore. Pe hârtie e o cursă de rutină, în realitate devine repede una periculoasă, pentru că liderul unei rețele criminale notorii vrea și el același organ și nu are de gând să renunțe la el.
Ca și cum n-ar fi de ajuns, Hank nu pleacă singur la drum. I se pune în cârcă Ben Bishop (Owen Wilson), un curier medical pe care nu-l vrea deloc acolo. E de înțeles: cine a avut grijă până acum doar de propria piele trebuie brusc să păzească doi oameni. Asta e premisa și, sincer, e suficientă. Scenariul nu complică inutil lucrurile: zarurile sunt aruncate, ceasul ticăie.
Termenul limită ca motor: de ce funcționează rețeta
Filmul de acțiune cu numărătoare inversă e unul dintre cele mai vechi și mai recunoscătoare trucuri ale genului. Când spectatorul are un ceas care ticăie în cap, fiecare semafor roșu, fiecare fundătură, fiecare decizie proastă doare dublu. Curierul știe asta foarte bine și nu folosește intervalul de trei ore ca decor, ci ca presiune. În plus, miza nu e abstractă: nu e soarta lumii, nu e un oraș întreg, ci viața unui singur copil. O miză mică și personală trage adesea mai tare decât orice apocalipsă cu supereroi.
Ideea transportului de organe aduce și o întorsătură subtilă, ușor macabră: pachetul nu e un obiect, ci șansa cuiva. Faptul că și un criminal îl vrea creează imediat o tensiune morală, fiindcă organul înseamnă viață de ambele părți. Filmul nu intră în profunzimi filozofice pe tema asta, nici nu e treaba lui, dar gândul rămâne undeva în fundal și dă puțină greutate atâtei alergături.
Ritchson și Wilson: muntele de mușchi morocănos și tovarășul de drum necerut
De la serialul Reacher încoace, Alan Ritchson e tratat drept unul dintre cele mai sigure nume ale genului, și nu întâmplător: prezența lui fizică e deja o amenințare, dar are și un umor sec, reținut, care îl ferește să devină o simplă piesă de mobilier printre explozii. Rolul lui Hank Malone îi vine ca turnat. Profesionistul singuratic care nu vrea partener e exact terenul lui.
Mutarea cu adevărat interesantă e Owen Wilson. Îl știm mai ales din comedii, din personajele lui ușor ezitante și senine, de la Wedding Crashers la Zoolander. Să-l vezi ca partener forțat într-un thriller dur de acțiune e din start un punct de fricțiune bun: două energii complet diferite, două ritmuri complet diferite în aceeași mașină. Legea nescrisă a filmelor cu cupluri nepotrivite spune că cei doi se detestă la început, iar Ben Bishop e, pe hârtie, exact omul de care Hank are cel mai puțin nevoie. Fricțiunea asta e sufletul filmului și, după mine, alegerea lui Wilson e cea mai inspirată decizie de casting din tot proiectul.
Dintre actorii secundari iese în evidență Rodrigo Santoro: Xerxes din 300 și unul dintre chipurile din Westworld aduce mereu carismă. În distribuție mai apar Peta Sergeant, Geraldine Hakewill, Goran D. Kleut și Leila George. Coproducția australiano-britanico-americană se simte și în distribuție, care e plăcut de amestecată, fără obișnuitul șir de fețe hollywoodiene.
Scott Waugh la volan
Scott Waugh nu stă întâmplător în scaunul de regizor. Autorul lui Need for Speed vine din lumea cascadorilor și asta se vede în tot ce face: e în elementul lui acolo unde trebuie accelerat, unde camera urmărește mișcarea. Ultima oară a condus echipa din The Expendables 4, primit destul de rece, așa că eram curios ce scoate dintr-o idee mai strânsă și mai concentrată.
Răspunsul meu: ceva mai bun decât mă așteptam. O asemenea poveste nu are nevoie de zeci de staruri și de o conspirație la scară mondială. Îi ajung un obiectiv clar și un regizor care știe să țină ritmul. Waugh e exact așa: nu face artă de dragul artei, nu încearcă să transforme genul în film de autor, ci ține lucrurile în mișcare. Cine așteaptă de la el o dramă de personaj profundă a greșit adresa, dar cine vrea acțiune făcută cu meșteșug se va simți ca acasă.
Unde scârțâie: gropile cunoscute ale genului
Să nu ne amăgim: Curierul nu va surprinde pe nimeni care a mai văzut câteva filme de felul ăsta. Copilul bolnav, rețeaua criminală fără scrupule, partenerul reticent sunt toate elemente bine rodate, iar filmul nu prea încearcă să le întoarcă pe dos. Tabăra negativă e cam schematică, momentele dramatice ne cer uneori lacrimile cu insistență, iar pe alocuri simți că scenariul se grăbește mai degrabă spre următoarea secvență de acțiune decât spre lumea interioară a personajelor.
Și încă ceva: nu e o aventură pentru toată familia, ci un film de acțiune dur, destul de violent. Cine intră în sală pentru un festival de umor marca Owen Wilson, doar din cauza numelui, ar putea avea o surpriză. Umorul e aici condiment, nu fel principal.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc filmele de acțiune strânse, cu numărătoare inversă, pentru fanii Reacher și pentru oricine e curios cum îi stă lui Owen Wilson într-un thriller dur.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care caută o poveste originală, plină de răsturnări, sau o dramă de personaj profundă, precum și pentru cei care evită filmele mai violente.
Dacă îți place, vezi și: Speed (1994), The Transporter (2002), Crank (2006), Need for Speed (2014)
Întrebări frecvente
Despre ce e filmul Curierul?
Hank Malone, un curier de top, are trei ore să transporte un organ pentru a salva o fetiță de șapte ani, dar liderul unei rețele criminale notorii vrea și el organul. Pe drum îl însoțește curierul medical Ben Bishop.
Cine joacă în Curierul?
Rolurile principale le au Alan Ritchson și Owen Wilson, alături de Rodrigo Santoro, Peta Sergeant, Geraldine Hakewill, Goran D. Kleut și Leila George.
Se poate viziona Curierul cu copiii?
Nu e recomandat. E un thriller de acțiune dur, cu scene destul de violente, nu un film de familie.
Cine a regizat Curierul?
Filmul este regizat de Scott Waugh.
Merită să intri într-o cursă contra cronometru de trei ore?
Dacă vrei o experiență de cinema pentru o seară obișnuită din timpul săptămânii, da. Curierul nu e filmul anului și nici nu vrea să fie, dar e un thriller de acțiune făcut cinstit, cu ritm bun, dus în spate de un cuplu de actori pe care nu-l vezi des împreună. Alan Ritchson livrează ce te aștepți de la el, iar Owen Wilson aduce exact câtă fricțiune trebuie ca să nu urmărim doar încă o goană cu un singur om. Nu te aștepta la revelații, dar dacă îți place genul, cele trei ore trec pe ecran mult mai repede decât îi trec lui Hank la volan.