Dune: Partea a treia, recenzie anticipată: Villeneuve se întoarce în deșert și de data asta pune totul în joc
Puțini regizori pot spune că au schimbat, cu două filme la rând, ce așteptăm de la un blockbuster. Denis Villeneuve a făcut exact asta cu primele două părți din Dune. Acum vine Dune: Partea a treia, iar miza e mai mare ca oricând: la finalul unei trilogii nu mai ajunge să impresionezi, trebuie să ajungi undeva.
Pe hârtie, cel mai important eveniment SF al anului. Dacă Villeneuve își păstrează avântul, ecranul de cinema va fi din nou măturat de o furtună de nisip.
Dune: Partea a treia: trailer
Date despre film
| Original | Dune: Part Three |
|---|---|
| Regia | Denis Villeneuve |
| Distribuția | Timothée Chalamet, Jason Momoa, Zendaya, Rebecca Ferguson, Anya Taylor-Joy, Robert Pattinson |
| Gen | Filme SF |
| Țara | Filme americane |
Înapoi pe Arrakis, pentru a treia oară
Spun de la început: aceasta este o recenzie anticipată. Filmul nu l-a văzut încă nimeni, așa că tot ce citești aici se sprijină pe echipa din spatele lui, pe distribuție și pe cele două filme care ne-au adus până aici. Nu o să inventez detalii de intrigă, pentru că nici studioul nu a dezvăluit mare lucru, și e mai bine așa. În universul Dune, descoperirea face oricum jumătate din farmec.
Ce știm sigur: este o producție americană, un film SF, iar pe scaunul de regizor stă din nou Denis Villeneuve. Asta singur înseamnă jumătate de victorie. Dune din 2021 și Dune: Partea a doua din 2024 au demonstrat că science fiction-ul monumental, care curge încet dar ține tensiunea, nu a murit, ci doar aștepta pe cineva suficient de curajos. Villeneuve a avut curajul, iar publicul l-a urmat în număr surprinzător de mare.
De aceea, partea a treia nu e o simplă continuare. Aici se va vedea dacă seria este o operă unitară, cu un arc amplu, sau doar două filme foarte frumoase urmate de un tur de onoare obligatoriu. Eu cred în prima variantă, dar despre asta mai jos.
O distribuție pe care o invidiază și directorii de casting
Să ne uităm la listă, pentru că arată ca un afiș de festival. Timothée Chalamet, Zendaya, Rebecca Ferguson, Javier Bardem, Jason Momoa și Florence Pugh sunt fețe cunoscute din filmele anterioare, iar fiecare a dovedit că, în mâinile lui Villeneuve, starul strălucitor devine un actor greu, disciplinat. Chalamet a crescut enorm în rol de-a lungul primelor două părți și sunt curios cât de departe mai poate împinge intensitatea aceea rece, întoarsă spre interior.
Zendaya a fost, după mine, busola emoțională a celei de-a doua părți. În fiecare scenă vibra la ea o îndoială încăpățânată, cu picioarele pe pământ, care contrabalansa patosul mare, profetic. Dacă partea a treia construiește pe tensiunea asta, pot ieși momente foarte puternice.
Adevăratul condiment stă însă în numele noi. Venirea lui Robert Pattinson e o veste care i-a făcut pe fani să tresară imediat: e actorul care în ultimii ani alege mereu roluri ciudate, imprevizibile, și rareori lasă spectatorul indiferent. Pe cine joacă nu o să ghicesc aici, dar prezența lui e un semn clar că filmul nu vrea să joace la sigur. Pe listă apare și Anya Taylor-Joy, genul de actriță care te poate neliniști dintr-o singură privire. Alături de ei apar Nakoa-Wolf Momoa și Ida Brooke, despre care se știu deocamdată puține, dar și asta face parte din surpriză.
Villeneuve, maestrul monumentalității lente
Filmele lui Villeneuve rareori sunt numite alerte, și e foarte bine așa. Primul contact, Blade Runner 2049 și cele două filme Dune pornesc toate de la aceeași rețetă: spații uriașe, oameni minusculi, basuri adânci, tăceri care spun mai mult decât dialogul. La el, imaginea nu e decor, ci povestea însăși. Când în partea a doua a venit călăria pe viermele de nisip, nu a fost o scenă de acțiune, ci aproape o experiență religioasă.
Un asemenea prestigiu e greu de construit și și mai greu de păstrat. Întrebarea pentru partea a treia este dacă Villeneuve mai poate arăta ceva nou în același limbaj vizual. După două filme, spectatorul cunoaște deja trucurile: clădirile brutaliste, peisajele golașe, scenele de masă ritualizate. Dacă primim încă o dată același lucru, va fi tot superb, dar o parte din magie s-ar putea evapora. Sper că, la un final de serie, Villeneuve va accepta să riște puțin, fie în ton, fie în ritm.
Ce l-ar putea face unul dintre cele mai bune filme ale anului
Dacă ar trebui să spun într-o frază de ce îl aștept atât: pentru că seria asta, lucru rar, nu e construită ca să-l servească pe spectator, ci ca să-l pună pe gânduri. Una dintre marile calități ale părții a doua a fost că nu a servit narațiunea eroică fără spirit critic. Avea o notă rece, incomodă, care întreba ce se întâmplă când o legendă crește prea mare. Dacă partea a treia duce firul ăsta mai departe, nu vom primi încă un SF spectaculos, ci un film cu adevărat matur și tulburător.
- Continuitate: același regizor, aceeași distribuție principală, o comoară rară într-o franciză.
- Sânge proaspăt: Pattinson și Taylor-Joy pot aduce energie nouă într-o lume deja bine rodată.
- Încheierea unui arc: fiind ultimul capitol al trilogiei lui Villeneuve, filmul are ocazia rară de a da sens întregului drum.
Și, bineînțeles, sunetul. Cel puțin jumătate din experiența filmelor Dune stă în fundalul sonor care vuiește și îți vibrează în corp. Și pentru partea asta recomand cea mai mare sală și cel mai bun sistem audio, pentru că aici sunetul nu e acompaniament, ci experiență fizică.
Unde se poate împotmoli în nisip?
Nu vreau doar să mă entuziasmez, pentru că partea a treia este cea mai riscantă din trilogie. În primul rând, capitolele finale primesc rareori aceeași dragoste ca deschiderile. Până atunci, publicul s-a obișnuit cu lumea și nu mai așteaptă surpriza, ci împlinirea. Asta e o presiune uriașă.
În al doilea rând, distribuția e lungă. Multe nume mari, multe fire narative, iar stilul lui Villeneuve nu se împacă deloc cu graba. Dacă fiecare primește timp consistent, filmul se poate lungi ușor. Dacă cineva e împins în fundal, fanii nu vor ierta. Și în părțile anterioare au fost spectatori care au simțit că unii actori excelenți erau acolo doar ca decor.
În al treilea rând, tonul rece, distant al seriei nu e pentru oricine. Cine a simțit deja la partea a doua că e frumos, dar nu îl atinge, nu prea va începe acum să plângă în sală. Nu e un defect, e o personalitate, dar e bine să știi la ce intri.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care au iubit primele două părți și vor să vadă pe ecranul mare cum se încheie o epopee SF modernă. Obligatoriu pentru iubitorii de filme lente, atmosferice, care te pun pe gânduri.
- Mai bine sari peste, dacă: Cei care vor un film cu supereroi alert și plin de poante, sau care s-au plictisit deja de tăcerile lungi din părțile anterioare, probabil nu vor deveni fani nici acum.
Dacă îți place, vezi și: Dune (2021), Dune: Partea a doua (2024), Blade Runner 2049 (2017), Primul contact (2016), Lawrence al Arabiei (1962)
Întrebări frecvente
Cine regizează Dune: Partea a treia?
Filmul este regizat de Denis Villeneuve, care a semnat și primele două părți.
Cine joacă în Dune: Partea a treia?
În distribuție se află Timothée Chalamet, Zendaya, Jason Momoa, Rebecca Ferguson, Anya Taylor-Joy, Robert Pattinson, Florence Pugh, Javier Bardem, Nakoa-Wolf Momoa și Ida Brooke.
Ce gen are filmul și de unde provine?
Dune: Partea a treia este un film SF american.
Merită să intrăm încă o dată în furtuna de nisip?
După mine, da, și nici nu e o întrebare. Villeneuve a demonstrat cu fiecare pas că science fiction-ul cu buget mare poate fi artistic, serios și totuși un succes de public. Partea a treia e testul suprem: dacă reușește un final pe măsură, filmele Dune vor rămâne trilogia definitorie a deceniului. Dacă nu, tot vom primi un spectacol vizual impresionant, care valorează mai mult decât jumătate din oferta cinematografelor. Eu mi-aș rezerva deja loc în fața celui mai mare ecran, în sala cu cel mai puternic sunet. Nota pe care o anticipez e mare și sper sincer să nu fiu nevoit s-o cobor după ce văd filmul.