Cotoi cu pălărioi, recenzie în avanpremieră: se poate instituționaliza haosul?
Cel mai iresponsabil motan din lume s-a angajat. Doar scris așa și sună deja amuzant. Cotoi cu pălărioi încearcă să readucă, de data asta în animație, farmecul obraznic și nesupus regulilor pentru care generații întregi l-au iubit pe personajul lui Dr. Seuss. Nu l-am văzut încă, dar avem destule motive să-l așteptăm cu nerăbdare. Și câteva motive de îngrijorare.
Material de pornire solid, idee simpatică și potrivit pentru o ieșire în familie: dacă autorii nu sufocă haosul sub morala poveștii, poate deveni unul dintre filmele preferate ale sezonului.
Cotoi cu pălărioi: trailer
Date despre film
| Original | The Cat in the Hat |
|---|---|
| Regia | Alessandro Carloni, Erica Rivinoja |
| Gen | Filme de animație |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Un motan, o pălărie și o fișă a postului
Premisa mi se pare genial de simplă. Suntem în lumea țicnită a lui Dr. Seuss, unde Cotoiul cu pălărioi și-a găsit o slujbă serioasă: la Institutul pentru Instituționalizarea Imaginației și Inspirației primește una dintre cele mai grele misiuni din cariera lui. Trebuie să-i înveselească pe doi copii, Gabby și Sebastian, care s-au mutat într-un oraș nou și cărora totul le merge prost.
Răsturnarea de situație vine exact de unde te aștepți: Cotoiul exagerează cu tot. Pe unde trece, se dezlănțuie haosul, iar în urma lui rămân numai încurcături și dezastre. Miza e însă reală, pentru că, dacă nu duce misiunea la bun sfârșit, i se ia pălăria fermecată. Un Cotoi cu pălărioi fără pălărie? E cam ca un magician fără iepure, iar filmul pare hotărât să ia amenințarea asta în serios.
Mai mult de atât nu știm despre intrigă și nici nu vreau să-mi imaginez mai mult. Din ce s-a aflat, se vede însă destul de clar tonul: e o poveste pentru copii despre mutare, adaptare și tristețe, pe care un motan anarhist încearcă s-o rezolve în felul lui.
Ideea Institutului: cea mai bună poantă stă chiar în nume
Recunosc, pe mine filmul m-a cucerit la numele Institutului pentru Instituționalizarea Imaginației și Inspirației. Genul ăsta de joacă de cuvinte e întru totul în spiritul lui Seuss, iar dacă tot filmul e plin de calambururi și absurd birocratic, părinții se vor distra la fel de bine ca cei mici.
În spatele ideii se ascunde și o ironie simpatică. Cotoiul e întruchiparea dezordinii, iar acum devine angajatul unei instituții, cu sarcini, termene limită și consecințe. De aici se poate naște o tensiune excelentă: pe de o parte fantezia pe care cineva vrea s-o bage într-un sistem, pe de alta un personaj care nu încape în niciun sistem. Dacă regizorii construiesc pe conflictul ăsta, nu vom avea doar încă un film colorat de familie, ci unul cu o idee în spate.
Regizorii: Alessandro Carloni și Erica Rivinoja
Filmul e regizat de Alessandro Carloni și Erica Rivinoja. Nu intru acum în detalii despre parcursul lor creativ, prefer să spun ce aștept de la ei în cazul acestui material.
La o adaptare după Seuss, cred că două lucruri decid totul. Primul e ritmul: Cotoiul funcționează doar când totul se învârte cu viteză, când scenele se rostogolesc una peste alta și spectatorul abia apucă să respire până la următoarea nebunie. Al doilea e inima. Povestea lui Gabby și Sebastian e despre singurătatea de după o mutare, iar asta nu se rezolvă doar cu poante. Regizorii trebuie să găsească punctul în care, dincolo de năzbâtii, vedem tristețea adevărată a celor doi copii. Dacă îl găsesc, filmul va funcționa. Dacă nu, rămâne o aventură zgomotoasă și colorată, dar repede uitată.
Ce ar putea ieși foarte bine?
- Animația ca mediu. Desenele lui Dr. Seuss arată oricum ca niște desene animate, cu case strâmbe, mașinării imposibile și personaje lungi și subțiri. În animație, lumea asta se poate mișca în sfârșit liber, fără să se supună fizicii reale.
- Miza. Amenințarea pierderii pălăriei e simplă, dar perfect de înțeles pentru copii. Toată lumea știe cum e să pierzi ceva important.
- Tema. Mutarea într-un oraș nou e o experiență cunoscută pentru multe familii. Dacă filmul o tratează cum trebuie, poate deschide o discuție bună după ieșirea de la cinema.
- Bucuria haosului. Forța Cotoiului a fost mereu că face exact ce copiilor nu le e voie. E greu să aduci pe ecran ceva mai eliberator de atât.
Unde poate să dea greș? Amintirea variantei cu actori și pericolul explicațiilor în exces
Nu e un secret că personajul a mai ajuns pe marele ecran: versiunea cu actori din 2003, cu Mike Myers, a rămas pentru mulți mai degrabă o curiozitate bizară decât un film iubit. Noul film pornește deci cu ceva de demonstrat, și cred că bine a făcut că a ales animația, pentru că lumea asta respiră cu adevărat doar în forma asta.
Cel mai mare risc nu îl văd totuși în trecut, ci într-o boală recurentă a animațiilor de familie de azi: explicarea excesivă. Dacă filmul rostește morala la fiecare a doua scenă, despre importanța prieteniei, a unității și a curajului, se pierde exact scânteia obraznică pentru care îl iubim pe Cotoi. Seuss n-a predicat niciodată pe față, ci și-a ascuns mesajul în rime și absurd. Sper ca autorii să aibă suficientă încredere în public încât să-i lase pe copii să descopere singuri esențialul.
Al doilea pericol e supraaglomerarea. Promisiunea e că în urma Cotoiului rămân numai încurcături și dezastre, ceea ce sună minunat, dar și haosul are nevoie de o regulă. Dacă primim doar un șir de gaguri îngrămădite unul peste altul, până și cei mici vor obosi spre final.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Familiilor cu copii mici, fanilor lui Dr. Seuss și tuturor celor care iubesc animațiile zgomotoase, colorate și pline de jocuri de cuvinte. Poate fi o alegere foarte bună mai ales pentru copiii care au trecut ei înșiși printr-o mutare.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine preferă animațiile liniștite și dozate cu finețe probabil îl va găsi prea gălăgios și alert. Iar dacă varianta cu actori din 2003 ți-a tăiat pentru totdeauna cheful de personaj, va fi greu să te convingă.
Dacă îți place, vezi și: The Grinch (2018), The Lorax (2012), Horton Hears a Who! (2008), Paddington (2014)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul de animație Cotoi cu pălărioi?
La Institutul pentru Instituționalizarea Imaginației și Inspirației, Cotoiul cu pălărioi primește misiunea de a-i înveseli pe Gabby și Sebastian, doi copii care s-au mutat într-un oraș nou și cărora totul le merge prost. Dacă eșuează, își pierde pălăria fermecată.
Cine a regizat Cotoi cu pălărioi?
Filmul este regizat de Alessandro Carloni și Erica Rivinoja.
Ce gen de film este și din ce țară provine?
Este un film de animație american, inspirat din lumea lui Dr. Seuss.
S-a mai făcut un film despre Cotoiul cu pălărioi?
Da, în 2003 a apărut o versiune cu actori, cu Mike Myers în rolul principal. Noul film este o adaptare animată.
Merită să ne scoatem pălăria în fața Cotoiului?
Eu cred că da, sau cel puțin șansele sunt mari. Ideea ca cel mai haotic personaj din lume să încerce, ca angajat al unei instituții, să salveze starea de spirit a doi copii triști e exact atât de absurdă cât trebuie să fie o poveste bună de Seuss. Animația e forma potrivită, iar tema mutării poate oferi o bază emoțională reală sub toate năzbâtiile. Nota la care mă aștept e un 7 solid, care poate urca ușor la 8 dacă filmul are curajul să rămână obraznic și nu se îneacă în lecții de morală. Pentru un weekend în familie, cu o cană de cacao și o pungă de popcorn, va fi greu de găsit o variantă mai bună.