George Michael: The Faith Tour, recenzie de anticipare: Paris, 1988, și o voce care încă îți face pielea de găină
Există starul pop pe care nu trebuie să-l prezinți nimănui și există concertul pe care, până acum, nimeni nu l-a putut vedea cum se cuvine. George Michael: The Faith Tour le aduce pe amândouă laolaltă: concertul de la Bercy, Paris, din 1988, reconstituit din filmări pe peliculă de 35 mm descoperite de curând, restaurat și remixat. Eu unul mi-am făcut deja loc în calendar pentru o seară cu el.
Pe hârtie are tot ce-i trebuie ca să devină cel mai frumos film nostalgic al anului. Dacă restaurarea livrează ce promite, pentru fani va fi obligatoriu.
George Michael: The Faith Tour: trailer
Date despre film
| Regia | David Austin, Andrew Morahan |
|---|---|
| Gen | Filme concert |
| Țara | Filme britanice |
Despre ce e vorba? Un concert și un moment care nu se mai întoarce
Să începem cu începutul, pentru că la un film-concert nu ai ce spoilui, cel mult lista de piese. Filmul readuce legendarul concert pe care George Michael l-a susținut pe scena Palais Omnisports de Paris-Bercy în 1988, în plin turneu Faith, cel care a doborât recorduri. Materialul a fost montat din filmări pe 35 mm ieșite recent la iveală și, potrivit anunțului, conține imagini și înregistrări audio nemaivăzute până acum.
Asta e esențialul: nu primim într-un ambalaj nou o casetă VHS copiată de zeci de ori, ci un material filmat pe peliculă, restaurat profesionist și remixat. Oricine a văzut vreodată un concert vechi readus la viață pe ecran mare știe că experiența poate fi cu totul alta decât clipurile zgomotoase de pe YouTube. Ținta declarată e ca un moment cultural definitoriu să devină un spectacol de cinema în toată regula.
Uvertura: camera lui Mary McCartney din culise
Ce mă interesează cel puțin la fel de mult ca recitalul în sine: filmul e precedat de un scurtmetraj semnat de Mary McCartney. Și aici apar imagini și sunet descoperite recent, din perioada 1986, 1988, adică exact anii în care George a scris albumul Faith și apoi l-a dus în turneu.
E o mișcare inteligentă. Un film-concert e, prin definiție, un punct culminant, dar până la vârf ai nevoie de un drum, iar introducerea asta promite tocmai asta: o privire asupra felului în care s-au conturat albumul și artistul. Materialele de promovare îl numesc o „capsulă a timpului”, o fereastră intimă și directă spre starea lui George într-un moment de cotitură al vieții. Cât de intim va fi cu adevărat și cât va rămâne un montaj de arhivă frumos, dar distant, vom vedea la proiecție. Intenția, oricum, e simpatică: nu vor să arate doar starul, ci și omul din spatele lui.
George Michael în vârf: de ce tocmai epoca asta?
George Michael a fost unul dintre cei mai influenți staruri pop ai generației sale, și nu trebuie să explici asta nimănui care l-a auzit vreodată cântând, live sau pe disc. Vocea lui se hrănea din soulul negru, era de o precizie tehnică aproape înspăimântătoare și, în același timp, profund emoționantă, iar talentul lui de compozitor a definit o întreagă epocă.
Perioada Faith e, pe deasupra, o cotitură aparte: momentul în care George de după Wham! își dovedește valoarea ca artist solo și, după cum spune anunțul filmului, se află în culmea forței creatoare. Geacă de piele, ochelari de soare, mișcări din șold și, în spatele lor, o voce imposibil de imitat. Pentru mine e una dintre cele mai palpitante perioade din muzica pop, pentru că vorbește simultan despre siguranță de sine și despre cineva care tocmai hotărăște cine vrea să fie. Dacă filmul reușește să prindă dualitatea asta, are cauza câștigată.
Regizorii și restaurarea: aici se joacă totul
Filmul îi are ca regizori pe David Austin și Andrew Morahan. La un film-concert de arhivă, regia înseamnă altceva decât la un film de ficțiune: aici contează selecția, montajul, ritmul și, mai ales, munca tehnică. Un sunet mixat prost sau o imagine lustruită excesiv, „de plastic”, pot strica o legendă, pe când o restaurare reușită te trage înapoi în 1988 ca și cum ai sta în mijlocul arenei de la Bercy.
Se promite o restaurare și o remixare profesioniste, ceea ce sună bine, dar deocamdată păstrez o rezervă. La remixare există mereu tentația unui sunet prea curat, pe gustul urechii moderne, care să înghită pulsul brut, viu, al concertului. Eu sper ca vacarmul publicului, acustica sălii și micile imperfecțiuni să rămână, fiindcă de la ele un concert e concert, și nu un album de studio cu imagini.
Unde ar putea să scârțâie?
Să fiu sincer: un film-concert nu are o poveste clasică, iar cine așteaptă un arc dramatic sau dezvăluiri spectaculoase de documentar s-ar putea să plece dezamăgit. De aceea am dat și o notă mai prudentă la capitolul Poveste. Uvertura lui Mary McCartney poate aduce context, dar coloana vertebrală a filmului rămâne concertul.
Al doilea risc ține de durată și ritm: să stai la un concert întreg pe ecran mare poate fi obositor dacă nu ești fan. Al treilea e capcana nostalgiei: asemenea filme își tratează uneori eroul cu atâta reverență încât îl împietresc într-o statuie. George Michael a fost un personaj mult mai viu, mai obraznic de atât. Sper că nu au uitat asta la masa de montaj.
Pentru asta ai nevoie de cinema, nu de televizor
De ce aș plăti un bilet când pot asculta albumul acasă? Pentru că un concert e o experiență colectivă. Când o sală plină aude împreună vocea renăscând pe ecranul mare, se întâmplă ceva ce căștile nu-ți vor da niciodată. Exact asta e forța acestor proiecții-eveniment: pentru scurt timp îți readuc senzația de stadion.
Turneul Faith a bătut recorduri, iar Parisul a fost mereu o scenă specială. Dacă filmările arată cu adevărat cum mă aștept de la un material pe 35 mm, s-ar putea să fie filmul despre care, peste ani, vom spune: am fost acolo când l-am revăzut.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor George Michael, îndrăgostiților de muzica pop a anilor '80 și tuturor celor care iubesc concertele trăite pe ecran mare, cu sunet bun.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine nu e atras de muzică sau caută un documentar clasic, plin de răsturnări, va găsi probabil experiența prea simplă și prea centrată pe concert.
Dacă îți place, vezi și: Bohemian Rhapsody (2018), Stop Making Sense (1984), Rocketman (2019), Amy (2015)
Întrebări frecvente
Despre ce este George Michael: The Faith Tour?
Filmul prezintă concertul susținut de George Michael la Bercy, Paris, în 1988, pe baza unor filmări pe 35 mm descoperite recent și restaurate, cu imagini și sunet nemaivăzute până acum.
Cine a regizat filmul?
Regizorii filmului sunt David Austin și Andrew Morahan.
Ce este scurtmetrajul care precedă filmul-concert?
Este un scurtmetraj semnat de Mary McCartney, cu materiale audio și video descoperite recent din perioada 1986, 1988, când George Michael a scris albumul Faith și l-a dus în turneu.
Merită să mergem din nou la Paris alături de George?
Eu cred că da, și încă din plin. La un film-concert întrebarea cea mai importantă e mereu dacă vocea mai trăiește pe ecran, iar la George Michael vocea era totul. Material restaurat pe 35 mm, filmări inedite, o uvertură personală semnată de Mary McCartney: pachetul ăsta e mai promițător decât majoritatea proiectelor nostalgice. Dacă partea tehnică chiar iese bine, pentru fani nu va fi doar un film, ci o seară de care își vor aminti ani la rând. Eu voi fi acolo și n-aș avea nimic împotrivă dacă cineva din sală ar începe să cânte.