Not Alone, recenzie de anticipare: trei extratereștri fugari, o rachetă și o iubire stângace
Dacă ți-ai dorit vreodată ca haosul de Crăciun să țină tot anul, Not Alone pare făcut special pentru tine. Doi îndrăgostiți stângaci, o rachetă și trei extratereștri mititei aflați în plină evadare: pe hârtie, asta e rețeta de aur a animației de familie. Dacă din aluat iese un tort adevărat sau doar multă glazură, vom afla când filmul ajunge pe ecrane, dar până atunci avem destule de discutat.
Se anunță un film de familie simpatic și haotic, care stă sau cade în funcție de extratereștrii năzdrăvani, iar materialul de pornire ne face să credem că mai degrabă stă.
Not Alone: trailer
Date despre film
| Regia | Jonathan del Val, Claire Dodgson, Eric Guillon |
|---|---|
| Gen | Filme de animație, Filme de familie |
Despre ce e vorba? Dragoste lângă rampa de lansare
La prima vedere, premisa ar putea fi furată dintr-o comedie romantică: Joe și Fran lucrează la o rachetă revoluționară pe care trebuie s-o pregătească pentru zborul inaugural. În timp ce muncesc împreună, între ei sar imediat scântei, doar că niciunul nu se descurcă prea bine pe tărâmul romantismului. Doi geniali care asamblează un motor cu o mână, dar nu reușesc să-și ceară unul altuia o întâlnire. Tipologia o știm cu toții și, dacă e bine scrisă, puține lucruri sunt mai savuroase.
Apoi vine răsturnarea care transformă totul într-un film de animație: în casa lui Joe își găsesc adăpost trei extratereștri mititei, neastâmpărați și adorabili. Dunk, Welly și Shirm sunt pe fugă interplanetară de un agent al ordinii zelos, dar neîndemânatic, pe nume Zandro. Micii musafiri își dau repede seama că racheta lui Fran ar putea fi biletul lor spre casă. De aici nu trebuie să fii clarvăzător ca să bănuiești că primul zbor, pregătit cu atâta grijă, nu va merge chiar conform planului.
Ce se întâmplă exact, cine pe cine păcălește și unde ajunge racheta nu știm și nici nu ne apucăm să ghicim. Important e că filmul împletește două fire: o poveste de dragoste modestă, omenească, și o urmărire alertă cu extratereștri.
Trei mici rebeli și un nătâng entuziast
Recunosc, pe mine mă interesează în primul rând trio-ul. În istoria animației de familie, personajele de tipul mici, numeroase și cam greu de înțeles s-au dovedit o armă incredibil de eficientă: e destul să ne gândim la Minioni, care dintr-un rol secundar au construit o franciză întreagă. Dunk, Welly și Shirm sună exact așa în descriere: mititei, neastâmpărați, adorabili. Asta e în același timp o promisiune și un avertisment.
Promisiune, pentru că dacă cele trei personaje primesc personalități bine diferențiate, ele vor duce filmul în spate, iar copiii le vor imita săptămâni la rând. Avertisment, pentru că dacă filmul le tratează doar ca pe un ghem drăgălaș care țipă, pot deveni repede obositoare. Secretul unui trio reușit e ca fiecare membru să aibă o manie proprie, ușor de recunoscut.
Zandro, agentul zelos dar neîndemânatic, e antagonistul clasic care nu e cu adevărat rău, ci doar prea plin de zel. Cred că el ar putea fi asul din mâneca filmului. În animațiile bune, urmăritorul nătâng e adesea cel mai amuzant personaj, pentru că el încasează toate loviturile. Dacă Zandro primește și puțină inimă, nu doar rol de clovn, avem toate motivele să ne bucurăm.
Cine stă în spatele camerei, mai exact al planșetei?
Filmul e semnat de un trio regizoral: Jonathan del Val, Claire Dodgson și Eric Guillon. Regia în trei nu e deloc neobișnuită în animație, ba chiar de multe ori prinde bine: unul poate avea grijă de ritm, altul de personaje, al treilea de umorul vizual. E și puțin amuzant că un film despre trei extratereștri e regizat de trei oameni, de parcă echipa însăși ar fi un trio năzdrăvan.
Judecând după nume, mă aștept la creatori care se pricep la animația rapidă, de tip slapstick, construită pe gaguri, exact ce îi trebuie unei asemenea premise. O casă întoarsă pe dos de extratereștri funcționează doar dacă poantele au un timing milimetric, iar umorul se simte și în mișcarea personajelor, nu numai în dialoguri.
Ce ar putea funcționa foarte bine?
- Publicul dublu. Firul romantic e pentru adulți, haosul extraterestru pentru copii. Dacă amestecul e bine dozat, nici părinții nu se vor uita la ceas.
- Racheta ca țel comun. E o mișcare dramaturgică inspirată ca același obiect să conteze și pentru îndrăgostiți, și pentru extratereștri. De aici se pot naște o mulțime de conflicte, neînțelegeri și hohote de râs.
- Efectul de petrecere în casă. Creaturile străine care năvălesc într-o locuință sunt un motiv clasic, iar fiecare obiect din casă e o poantă în așteptare. Nu întâmplător situația merge de decenii.
- Inima. Dorul de casă e mereu o temă emoționantă. O ființă mică ce vrea să ajungă acasă: puține lucruri cuceresc publicul mai sigur.
Unde ar putea eșua lansarea?
Firește, nu ne așteaptă doar praf de stele roz. Primul risc e echilibrul dintre cele două fire. Dacă povestea de dragoste e prea subțire, Joe și Fran devin simple decoruri în spatele extratereștrilor și ar fi fost păcat să-i mai construiești. Dacă în schimb primește prea mult timp, spectatorii mici încep să se foiască, pentru că ei au venit pentru cei trei fugari.
Al doilea risc e predictibilitatea. Premisa e cunoscută: multe filme au arătat deja creaturi străine ascunse într-o casă de pe Pământ care vor să ajungă acasă. Întrebarea nu e dacă vor exista surprize în intrigă, ci dacă execuția, personajele și umorul vor fi destul de proaspete ca să nu simțim că vedem o copie.
Al treilea e ritmul. Animațiile construite pe gaguri au tendința să îngrămădească poantele, iar filmul riscă să semene mai mult cu o reclamă lungă pentru jucării de pluș decât cu o poveste adevărată. Eu sper că tocmai firul romantic va oferi ancora necesară.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Familiilor cu copii mici care caută o după-amiază veselă la cinema și tuturor celor care adoră personajele animate mici și năzdrăvane.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă o poveste spațială serioasă, cu profunzime SF, sau obosește repede de umorul zgomotos și alert pentru copii ar face bine să caute distracția în altă parte.
Dacă îți place, vezi și: E.T. the Extra-Terrestrial (1982), Lilo & Stitch (2002), Planet 51 (2009), Monsters vs. Aliens (2009), Despicable Me (2010)
Întrebări frecvente
Despre ce este Not Alone?
Joe și Fran lucrează la primul zbor al unei rachete revoluționare și se îndrăgostesc unul de altul. Între timp, trei extratereștri mititei, Dunk, Welly și Shirm, se ascund în casa lui Joe de un agent al ordinii neîndemânatic, Zandro, și vor să ajungă acasă cu racheta lui Fran.
Cine a regizat Not Alone?
Filmul este regizat de Jonathan del Val, Claire Dodgson și Eric Guillon.
Ce gen de film este?
Este un film de animație pentru familie.
Cine sunt extratereștrii din Not Alone?
Cei trei extratereștri năzdrăvani se numesc Dunk, Welly și Shirm, iar agentul care îi urmărește se numește Zandro.
Merită să numărăm invers până la lansare?
Eu zic că da. Not Alone nu te ademenește cu promisiunea unei revoluții, ci cu o rețetă verificată: creaturi drăgălașe dar obraznice, un urmăritor nătâng și entuziast și doi adulți stângaci care nici ei nu știu cum se face când ești îndrăgostit. Dacă trio-ul regizoral nimerește ritmul, iar cei trei extratereștri primesc caracter adevărat, poate ieși unul dintre cele mai plăcute filme de familie ale sezonului. Nota la care mă aștept e un 7 solid, care cu poante bune și puțină inimă poate urca lejer la 8. Pe copii luați-i negreșit cu voi, iar adulții să nu se mire dacă la final tocmai ei vor râde cel mai tare de stângăciile lui Zandro.