Kinoster
RO ▾

Recenzie înainte de premieră

Sunny Dancer, recenzie în avanpremieră: adolescenți bolnavi de cancer, o tabără de chimioterapie și o comedie surprinzător de îndrăzneață

Filme englezeștiFilme germaneComediiFilme pentru adolescenți

O comedie despre cancer, cu adolescenți, într-o tabără de vară: pe hârtie, ideea sună în același timp genial și sinucigaș. Sunny Dancer vrea să danseze exact pe muchia asta, iar după distribuție, șansele nu sunt deloc mici. Rămâne de văzut dacă dansul îi reușește sau primim aceeași rețetă lacrimogenă, doar într-un ambalaj nou.

7,0/10
Notă estimată
Distribuție puternică și o temă îndrăzneață: dacă filmul chiar are curajul să râdă, poate fi una dintre surprizele plăcute ale anului.
Poveste
7
Interpretare
8
Regie
6
Imagine
6
Muzică și sunet
7
Emoție
8

Nota finală este media celor șase criterii.

Date despre film

RegiaGeorge Jaques
DistribuțiaJames Norton, Ruby Stokes, Bella Ramsey, Neil Patrick Harris, Jessica Gunning, Conrad Khan
GenComedii
ȚaraFilme englezești, Filme germane

Despre ce e vorba? Chimioterapie, doar că într-o tabără de vară

Protagonista poveștii este Ivy, o fată de 17 ani care are oricum destule pe cap: se luptă cu cancerul. Părinții ei mai pun și ei o cărămidă și o înscriu într-o tabără pe care Ivy o botează simplu „tabăra de chimio”. Doar din porecla asta simți că tonul filmului nu se îndreaptă spre acorduri triste de pian, ci spre umorul acru, cu ochii dați peste cap, tipic adolescenților.

În tabără, Ivy ajunge într-un grup de ciudați care, pe neașteptate, îi devin prieteni, iar rezultatul e o vară pe care n-o va uita niciodată. Cam asta știm și, sincer, e suficient. Schema e cunoscută: eroina care nu vrea să fie acolo, comunitatea forțată, gheața care se topește încet. Ce iese din asta nu depinde de premisă, ci de cât de obraznici își permit să fie autorii.

Distribuția care ne face să fim atenți

Să fim sinceri: o comedie britanico-germană cu adolescenți s-ar putea pierde ușor în avalanșa de premiere din toamnă, dacă pe afiș n-ar fi asemenea nume. Bella Ramsey a demonstrat încă din Urzeala tronurilor că e imbatabilă în roluri de personaje îndărătnice și cu limba ascuțită, iar după The Last of Us și publicul larg știe ce greutate poate duce într-un rol.

James Norton e genul de actor care te face să crezi orice, de la eroul romantic la figuri de-a dreptul neliniștitoare, iar numele lui Neil Patrick Harris e, de la How I Met Your Mother încoace, aproape o garanție că cineva de pe ecran știe foarte precis unde e poanta. Jessica Gunning are în spate, după Baby Reindeer, una dintre cele mai memorabile interpretări britanice din ultimii ani, iar dacă filmul îi oferă măcar jumătate din spațiul acela, a meritat.

Lângă ei apar Ruby Stokes, Conrad Khan și Shalom Brune-Franklin, adică o generație mai tânără pe care se poate sprijini credibilitatea grupului de ciudați. Cine pe cine joacă, informațiile oficiale nu au dezvăluit încă, așa că nu mă apuc de ghicit. Sigur e doar că un film cu adolescenți pornește rar la drum cu atâta talent.

George Jaques și riscul regizoral

Filmul e regizat de George Jaques, și aici apare semnul de întrebare. La o asemenea temă, regizorul e cel mai important om din echipă, pentru că el decide când ai voie să râzi și când trebuie lăsată tăcerea să lucreze. Dacă e prea prudent, iese kitsch; dacă e prea îndrăzneț, iese de prost gust.

Chiar porecla „tabăra de chimio” e un semn încurajator. Sugerează că nu primim o poveste feel-good sterilă, în stilul unei ore de educație pentru sănătate, ci ceva mai crud, mai sincer, poate chiar mai porcos la gură. Eu m-aș bucura de asta: nici tinerii care trăiesc cu boala nu vorbesc politicos despre propria soartă.

Ce poate să-l facă bun: râsul ca strategie de supraviețuire

Comedia despre boală nu e un gen nou, iar când funcționează, funcționează din plin. Cele mai bune filme de felul ăsta au înțeles că umorul nu e lipsă de respect, ci autoapărare. Cine a stat vreodată pe un hol de spital știe că acolo se spun cele mai negre și mai amuzante replici.

Unde poate să alunece? Umbra șablonului Netflix

Cel mai mare pericol e ca filmul să se alinieze la rând. S-au făcut atâtea povești de tipul „adolescentul ursuz își găsește prietenii într-o vară” încât spectatorul poate anunța dinainte momentele de cotitură. Dacă Sunny Dancer merge doar pe drumul ăsta, actorii pot fi oricât de buni, filmul va fi ușor de uitat.

A doua capcană e schimbarea de ton. Filmele de genul ăsta sunt adesea, în prima oră, comedii amuzante și pline de energie, apoi în actul al treilea trag brusc frâna de mână și vine plânsul obligatoriu. Nu e neapărat o problemă, dar merge doar dacă a fost construit cum trebuie înainte. Spectatorul simte când lacrimile sunt stoarse, nu câștigate.

A treia întrebare e dacă membrii grupului vor fi oameni adevărați sau doar câte o trăsătură de caracter. În filmele mai slabe ale genului, personajele secundare servesc adesea doar evoluției protagonistei. Cu o asemenea distribuție, ar fi o adevărată risipă.

Cui îl recomandăm?

Dacă îți place, vezi și: Sub aceeași stea (2014), Eu, Earl și fata pe moarte (2015), 50/50 (2011), Little Miss Sunshine (2006)

Întrebări frecvente

Despre ce este Sunny Dancer?

Ivy, o fată de 17 ani care se luptă cu cancerul, e înscrisă de părinți într-o tabără pe care ea o numește „tabăra de chimio”. Acolo, printre un grup de ciudați, își găsește pe neașteptate prieteni și trăiește o vară de neuitat.

Se poate vedea cu copiii?

Cu copiii mici nu e recomandat: tema e grea, iar tonul pare să fie unul mai crud și mai direct, potrivit mai degrabă adolescenților mai mari și adulților.

Cine joacă în Sunny Dancer?

James Norton, Ruby Stokes, Bella Ramsey, Neil Patrick Harris, Jessica Gunning, Conrad Khan și Shalom Brune-Franklin.

Cine a regizat filmul?

Comedia britanico-germană este regizată de George Jaques.

Ai petrece o vară în tabăra de chimio?

Eu da, și nu doar din obligație profesională. Tema din Sunny Dancer e delicată, genul e aglomerat, dar distribuția e atât de puternică încât, singură, îți dă motive de speranță. Dacă George Jaques are curaj și tonul e cu adevărat mai liber și mai crud, filmul poate fi unul dintre acele titluri rare după care ieși din sală râzând și puțin smiorcăindu-te. Dacă rămâne prudent, primim un film cu adolescenți simpatic, dar repede uitat. Așteptarea mea e o încredere prudentă, dar reală: rămâne să vedem cine a avut dreptate.

Notă estimată: 7,0/10 · Poveste 7 · Interpretare 8 · Regie 6 · Imagine 6 · Muzică și sunet 7 · Emoție 8