The Beekeeper: Răzbunare iminentă, recenzie: răzbunarea lui Jason Statham, când stupul înțeapă înapoi
Există filme la al căror titlu zâmbești încă dinainte să le vezi, iar la generic îți dai seama că te-ai distrat de minune. The Beekeeper: Răzbunare iminentă e exact așa: Jason Statham are grijă de albine, apoi face praf o rețea de escroci telefonici, și totul funcționează mult mai bine decât ai crede pe hârtie. Filmul lui David Ayer nu vrea să fie deștept, vrea să fie eficient, iar la asta e nemilos de bun.
Un film de răzbunare absurd, sângeros și luat nerușinat de în serios, care îi oferă unui fan Statham exact ce își dorește, ba chiar puțin peste.
The Beekeeper: Răzbunare iminentă: trailer
Date despre film
| Original | The Beekeeper |
|---|---|
| Premiera în România | 19.1.2024 |
| Regia | David Ayer |
| Distribuția | Jason Statham, Emmy Raver-Lampman, Josh Hutcherson, Jeremy Irons, Bobby Naderi, David Witts |
| Gen | Filme de acțiune, Filme polițiste, Thrillere |
| Durata | 106 min |
| Clasificare | 15 |
| Țara | Filme britanice, Filme americane |
Despre ce e The Beekeeper: Răzbunare iminentă, fără spoilere?
Adam Clay duce o viață liniștită, aproape monahală: crește albine, extrage miere și pare că nimic nu-l interesează dincolo de stupii lui. Apoi o prietenă în vârstă, de care e legat cu adevărat, cade victimă unor escroci și își ia viața. Din acel moment, zilele lui tihnite s-au terminat.
Aflăm repede că discretul apicultor a fost cândva membru al unei agenții guvernamentale secrete, organizația numită „Apicultorii”. Iar asta înseamnă că banda de escroci nu are nicio idee cu cine s-a pus. Campania lui de răzbunare nu se oprește la peștii mărunți: urcă până în vârf.
Atât e suficient. Forța filmului nu stă în răsturnările de situație, ci în felul în care ridică miza treaptă cu treaptă și în plăcerea de a vedea cum un întreg sistem descoperă că a greșit omul.
Statham, stupul furios
Jason Statham e la el acasă în genul ăsta și nu mai are nimic de demonstrat. Totuși, Adam Clay are ceva în plus: calmul aproape de pe altă lume cu care vorbește despre albine și ordine, în timp ce în jurul lui totul se face țăndări. Statham nu-i face cu ochiul spectatorului, ia metafora apiculturii cât se poate de în serios, și tocmai de aceea merge. Dacă ar ironiza o singură clipă, castelul de cărți s-ar prăbuși.
Ca actor de acțiune rămâne impresionant prin felul în care își folosește corpul: nicio mișcare în plus, nicio poză eroică, doar eficiență nemiloasă. Nu e Statham cel guraliv și glumeț, ci varianta tăcută și amenințătoare, și cred că asta îi stă cel mai bine.
Rolurile secundare: eleganța lui Irons și puștiul malefic al lui Hutcherson
În jurul lui Statham, distribuția e surprinzător de interesantă. Jeremy Irons, în rolul lui Wallace Westwyld, aduce acea autoritate nobilă, puțin obosită, cu care face credibil orice dialog. E genul de actor a cărui prezență dă greutate unui astfel de film, iar regizorul o știe foarte bine.
Josh Hutcherson, ca Derek Danforth, e una dintre marile bucurii ale filmului. Simpaticul Peeta din Jocurile foamei joacă aici un personaj răsfățat, enervant, care cere o palmă, și se vede că se distrează. Un film de răzbunare e bun exact cât de mult îl detești pe ticălos, iar pe Hutcherson e foarte ușor să-l detești.
Emmy Raver-Lampman, ca agenta Verona Parker, e contrapunctul moral al filmului: ea încearcă să urmărească evenimentele de partea legii. Alături de ea, Bobby Naderi în rolul agentului Matt Wiley, plus David Witts, Michael Epp și Taylor James completează tabloul. Nu toți primesc mult spațiu, dar nici ritmul nu o cere.
David Ayer, regizorul băieților duri
Numele lui David Ayer e în același timp o promisiune și un avertisment. El a scris scenariul pentru Training Day, a regizat drama de război Fury și a semnat versiunea din 2016 a lui Suicide Squad, care, ca să spunem elegant, a împărțit publicul. Ayer e puternic atunci când poate povesti despre violență brută, cu picioarele pe pământ, iar The Beekeeper îi oferă exact terenul potrivit.
Cele 106 minute sunt strânse, fără ocolișuri inutile. Ayer știe că spectatorul a venit să-l vadă pe Clay urcând tot mai sus în lanțul trofic și potrivește tempoul după asta. Scenele de acțiune sunt fizice, cu impact, montajul nu e haotic și se înțelege mereu cine pe cine izbește de perete. Iar sângele nu lipsește: e un film violent, care nu se sfiește deloc.
Ce funcționează și unde scapă acul?
Ce merge cu adevărat bine:
- Punctul de pornire stârnește furie reală. Victimele fraudelor telefonice și online sunt cunoscute tuturor, așa că răzbunarea se simte mai personală decât într-un film de acțiune obișnuit.
- Absurdul luat în serios. Filozofia apiculturii e livrată cu totală convingere, ceea ce e în același timp amuzant și tare.
- Escaladarea. Fiecare nouă treaptă aduce o miză mai mare, iar filmul nu se moleșește în actul al doilea.
Ce merge mai puțin:
- Scenariul nu e celebru pentru finețe. O parte din replici împing comparațiile cu albinele atât de mult încât, după a nu știu câta, mai degrabă zâmbești decât te înfiori.
- Clay e aproape invincibil, așa că tensiunea reală apare rar: întrebarea nu e dacă va câștiga, ci cum.
- Mai multe personaje secundare sunt doar funcții, nu personaje adevărate.
La un astfel de film, defectele astea țin mai degrabă de specificul genului decât de păcate capitale. Nimeni nu intră la un film cu Statham pentru portrete psihologice profunde.
Unde se așază în stupul filmelor de răzbunare?
The Beekeeper merge asumat pe linia lui John Wick, Nobody și The Equalizer: omul periculos retras, tras înapoi în vechea viață de o tragedie personală. Rețeta e uzată, dar dacă e amestecată bine, are și azi gust. Filmul lui Ayer nu revoluționează genul, însă are personalitate proprie, datorită mitologiei apicultorilor și prezenței de granit a lui Statham.
Ca producție britanico-americană, are atât avântul filmelor de acțiune americane, cât și un dram de umor sec britanic, mai ales în scenele cu Statham și Irons. Asta îl face ceva mai mult decât încă un produs de pe banda rulantă.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru fanii lui Statham, pentru iubitorii filmelor de răzbunare în stilul John Wick și pentru oricine vrea, după o săptămână lungă, o relaxare curată, cu oase trosnind.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine nu suportă violența sângeroasă sau așteaptă de la un film de acțiune o dramă cu personaje nuanțate și răsturnări surprinzătoare ar face bine să-l ocolească.
Dacă îți place, vezi și: John Wick (2014), Nobody (2021), The Equalizer (2014), Taken (2008), Wrath of Man (2021)
Întrebări frecvente
Despre ce e The Beekeeper: Răzbunare iminentă?
Adam Clay trăiește liniștit ca apicultor, dar a fost cândva membru al unei agenții guvernamentale secrete, Apicultorii. Când o prietenă în vârstă cade victimă unor escroci și se sinucide, Clay pornește pe drumul răzbunării, iar urmele duc până în vârf.
Când a avut premiera The Beekeeper: Răzbunare iminentă în România?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 19 ianuarie 2024.
Cât durează The Beekeeper: Răzbunare iminentă?
Filmul durează 106 minute.
Cine a regizat filmul și cine joacă în rolurile principale?
Filmul e regizat de David Ayer. Jason Statham îl joacă pe Adam Clay, iar alături de el apar în roluri importante Emmy Raver-Lampman, Josh Hutcherson și Jeremy Irons.
Care e titlul original al filmului?
Titlul original este The Beekeeper, iar filmul e o coproducție britanico-americană.
Merită să gustăm din The Beekeeper într-o seară de sâmbătă?
Da, dacă știi la ce te uiți. The Beekeeper: Răzbunare iminentă nu vrea să pară mai mult decât este: un film de răzbunare concentrat, sângeros, pe alocuri ridicol de serios, în care Jason Statham e în formă maximă, iar Josh Hutcherson e un ticălos excelent, pe care îl urăști cu plăcere. Ayer regizează strâns, la obiect, iar cele 106 minute zboară. Dacă vrei dramă profundă, ai băgat mâna în stupul greșit. Dacă însă îți dorești o lovitură bună și eliberatoare, în care escrocii primesc în sfârșit ce merită, puține borcane de miere de pe raft sunt mai satisfăcătoare. La mine, un 7 solid, cu un plus pentru factorul Statham.