The Only Living Pickpocket in New York, recenzie în avanpremieră: mâna lui John Turturro e încă mai iute decât orașul
Există distribuții pe care, dacă le văd pe un afiș, îmi cumpăr biletul pe loc, iar Turturro și Buscemi în același film sunt exact genul ăsta. The Only Living Pickpocket in New York are, pe hârtie, tot ce îi trebuie unei drame urbane discrete despre infractori care îmbătrânesc. Dacă și pe ecran va fi la fel, încă nu știm, dar avem destule motive să fim curioși.
Pe hârtie, unul dintre cele mai simpatice filme polițiste mici ale sezonului, care va sta sau va cădea prin actorii și atmosfera sa.
Date despre film
| Regia | Noah Segan |
|---|---|
| Distribuția | John Turturro, Giancarlo Esposito, Will Price, Tatiana Maslany, Victoria Moroles, Steve Buscemi |
| Gen | Drame cinematografice |
| Durata | 88 min |
| Țara | Filme americane |
Un buzunar greșit, o zi proastă
Premisa e, din fericire, simplă, și sincer îmi place asta. Harry, interpretat de John Turturro, e un hoț de buzunare veteran care lucrează de ani buni pe străzile New Yorkului. Nu e un mare șmecher, nu jefuiește bănci, e doar un om cu mâini dibace care știe exact când să se strecoare într-un palton. Prada o dă mai departe prietenului său Ben, care ține o casă de amanet și e jucat de Steve Buscemi. Afacerea merge, rutina funcționează.
Apoi vine greșeala, motorul oricărei povești de felul ăsta. Într-o zi, Harry fură de la omul nepotrivit: de la misteriosul și proaspăt îmbogățitul Dylan, jucat de Will Price, îi șterpelește un stick USB. Dylan e un infractor cibernetic și nu e tipul care să ridice din umeri pentru un dispozitiv pierdut. Pornește pe urmele bătrânului, iar Harry trebuie să fugă înainte ca nu doar el, ci și familia lui să ajungă în pericol.
Cam atât știm, și e suficient. Nu dezvălui mai mult pentru că nici nu am ce să dezvălui cu certitudine, dar premisa creează deja o tensiune frumoasă: mâna școlii vechi în buzunar, mâna școlii noi pe tastatură.
Un hoț analog într-o lume digitală
Ce m-a prins cu adevărat în descriere nu e urmărirea în sine, ci ideea din spatele ei. Potrivit prezentării oficiale, filmul este un heist melancolic despre îmbătrânire și prăpastia dintre generații. Fraza asta spune multe despre intenții. Probabil că miza nu vor fi planurile de spargere complicate și montajul alert, ci cum e să îmbătrânești într-o meserie care își pierde treptat sensul.
Gândiți-vă puțin: furatul din buzunare e o meserie infracțională clasică, aproape romantică, făcută din îndemânare, atenție și sincronizare. Într-o epocă în care banii stau pe card și pe telefon, iar valoarea reală încape pe un stick, hoțul de buzunare chiar e ultimul din specia lui. De aceea titlul e o lovitură. Confruntarea dintre Harry și Dylan va fi, foarte probabil, nu doar duelul a doi oameni, ci a două epoci, iar dacă scenariul gestionează inteligent asta, poate ieși ceva amar și emoționant.
Turturro și Buscemi: un duo mai bun nici nu se putea
Nu o să mă prefac că sunt obiectiv: John Turturro și Steve Buscemi împreună pe ecran sunt pentru mine o mică sărbătoare. Amândoi sunt icoane ale cinemaului independent și de autor american din anii '90, fețe recurente în filmele fraților Coen, și amândoi au rara capacitate de a transforma o figură măruntă, puțin jalnică, într-un personaj omenesc și ușor de iubit. Un hoț de buzunare ieșit din formă și prietenul lui amanetar? Rolurile par croite pe ei.
Conform prezentării, Turturro e în formă maximă, și nu e greu de crezut. E actorul care îți poate povesti o viață ratată dintr-o singură privire. Alături de ei apare Giancarlo Esposito, a cărui simplă prezență aduce tensiune; de la Breaking Bad știm cât de înfricoșător poate fi chiar și în tăcere. Tatiana Maslany a demonstrat încă din Orphan Black că poate juca aproape orice, iar Victoria Moroles completează distribuția.
Cel mai mare semn de întrebare rămâne pentru mine Will Price. El îl joacă pe antagonist, tânărul infractor cibernetic, și trebuie să țină piept în mod credibil unei asemenea gărzi de veterani. Dacă reușește, conflictul dintre generații se va vedea și în jocul actoricesc; dacă nu, amenințarea filmului se poate evapora.
Noah Segan în scaunul de regizor
Regizorul este Noah Segan, pe care mulți îl știu mai ales ca actor, fiind o prezență constantă în filmele lui Rian Johnson. Ca regizor însă nu e încă un nume care să-mi garanteze ce primesc. Asta e în același timp palpitant și riscant.
În favoarea lui: actorii deveniți regizori lucrează adesea foarte bine cu actorii, iar la un film centrat pe personaje asta valorează enorm. Dacă Segan îi lasă pe Turturro și Buscemi să respire, jumătate din succes e asigurat. Împotriva lui: un heist are nevoie de ritm, melancolia are nevoie de răbdare, iar să le jonglezi pe amândouă nu e deloc ușor.
Durata de 88 de minute e în schimb un semn foarte bun. Azi, când fiecare al doilea film are două ore și jumătate, un film polițist urban strâns, de o oră și jumătate, e o gură de aer proaspăt. Nu e timp de momente moarte și, sperăm, nici nu vor fi.
O simfonie despre orașul care nu doarme niciodată
Potrivit descrierii, filmul nu e doar o dramă polițistă, ci și un fel de simfonie despre New York. Asta mă cucerește, pentru că orașul a fost mereu unul dintre cele mai bune personaje ale cinemaului. De la New Yorkul murdar și viu al anilor '70 până la metropola strălucitoare, dar străină, de azi, orașul însuși poate vorbi despre îmbătrânire și schimbare. Să vezi prin ochii unui hoț de buzunare în vârstă cum străzile vechi capătă o față nouă: acesta ar putea fi atuul secret al filmului.
Dacă Segan și echipa de imagine exploatează asta, atmosfera singură poate duce filmul în spate. Dacă însă orașul rămâne doar decor, se pierde exact ceea ce ar putea face conceptul cu adevărat special.
Unde ar putea să alunece?
Sincer: cel mai mare pericol e ca filmul să rămână prea modest. Stickul USB ca MacGuffin e un element destul de clișeizat, iar firul cu „bătrânul fugar a cărui familie e și ea în pericol” poate deveni ușor previzibil. Dacă scenariul nu aduce suficiente întorsături originale, actorii excelenți pot rămâne prinși într-un thriller banal.
Celălalt risc ține de ton. Melancolia și urmărirea nu conviețuiesc mereu confortabil. Dacă filmul e prea lent, fanii de heist se vor plictisi; dacă e prea alert, se pierde partea lirică. Găsirea acestui echilibru va fi adevăratul test.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Turturro, Buscemi și Esposito, dar și tuturor celor care iubesc filmele polițiste mai liniștite, centrate pe personaje, și atmosfera New Yorkului.
- Mai bine sari peste, dacă: Cei care așteaptă acțiune trepidantă, explozii mari și planuri de spargere complicate vor fi probabil dezamăgiți.
Dacă îți place, vezi și: Fargo (1996), The Old Man & the Gun (2018), Uncut Gems (2019), Good Time (2017), Hell or High Water (2016)
Întrebări frecvente
Despre ce este The Only Living Pickpocket in New York?
Despre Harry, un hoț de buzunare veteran din New York care fură un stick USB de la un infractor cibernetic și trebuie să fugă înainte ca lui și familiei sale să li se întâmple ceva.
Cât durează filmul?
The Only Living Pickpocket in New York durează 88 de minute.
Cine joacă în film?
John Turturro, Steve Buscemi, Giancarlo Esposito, Tatiana Maslany, Will Price și Victoria Moroles.
Cine a regizat filmul?
Filmul este regizat de Noah Segan.
Merită să băgăm mâna în buzunar pentru el?
Eu zic că da. The Only Living Pickpocket in New York nu pare un film care să revoluționeze genul, dar nici nu asta îi e treaba. Promite un film polițist urban scurt, plin de actori buni și de atmosferă, despre îmbătrânire și despre felul în care lumea ne lasă în urmă. Duoul Turturro și Buscemi merită singur prețul unui bilet, iar dacă Noah Segan nimerește tonul, poate fi una dintre surprizele plăcute ale toamnei. Eu voi fi acolo, cu portofelul bine ascuns în buzunarul de la piept.