The Pout-Pout Fish recenzie: un erou morocănos, o inimă mare și o vânătoare de comori în adâncuri
E ceva eliberator în a vedea un personaj principal de film pentru copii care e pur și simplu prost dispus și nu se scuză pentru asta. The Pout-Pout Fish pornește exact de aici: un pește morocănos, dar cu o inimă uriașă, și un dragon de mare imposibil de oprit sunt nevoiți să plece la drum împreună. Rezultatul e un film de familie drăguț, colorat, foarte bine ales pentru cei mici, care nici pe părinți nu prea îi lasă să se plictisească.
O animație de familie simpatică și alertă, care nu revoluționează genul, dar în care cuplul format din eroul morocănos și partenerul lui hiperactiv funcționează excelent.
The Pout-Pout Fish: trailer
Date despre film
| Regia | Ricard Cussó, Rio Harrington |
|---|---|
| Gen | Filme de animație |
| Durata | 92 min |
| Țara | Filme americane, Filme australiene |
Epavă, vecin dezordonat, ceartă mare: despre ce e vorba?
Mr. Fish nu e genul de personaj pe care ai vrea să-l îmbrățișezi din prima. Locuiește într-o epavă părăsită în adâncul mării, ține la liniștea lui și, când cineva i-o tulbură, nu se ferește să o arate. Iar acel cineva există și e cât se poate de agitat: Pip, un tânăr dragon de mare hiperactiv, care crede că locuința lui Mr. Fish e o groapă de gunoi și îi tot șterpelește lucrurile.
Ciocnirea dintre cele două caractere are urmări. Cearta se aprinde atât de tare încât ambele cămine ajung în ruine. De aici pornește povestea: cei doi parteneri forțați pleacă într-o misiune aparent imposibilă, să găsească legendarul Shimmer, care ar putea să-i îndeplinească unuia dintre ei o dorință. Numai că nu sunt singurii pe drumul ăsta: cineva le calcă pe urme.
Formula nu e nouă, road movie-ul cu doi opuși închiși împreună e una dintre cele mai sigure rețete ale animației de familie. Dar funcționează și de data asta, pentru că miza e concretă: nu salvarea lumii, ci un cămin, propriul mic regat, lucru pe care orice copil îl înțelege perfect.
De la o carte pentru copii aleasă de Time, pe marele ecran
Filmul are la bază seria de cărți pentru copii a lui Deborah Diesen, lansată în 2008, pe care revista Time a inclus-o chiar în anul apariției printre cele mai bune 10 cărți pentru copii. Contextul ăsta contează, pentru că explică de ce nucleul emoțional al filmului e atât de limpede și de simplu. Cărțile ilustrate bune se sprijină pe câte o emoție de bază, iar bosumflarea, proasta dispoziție și senzația de de ce tocmai eu le sunt cunoscute tuturor, de la cei de patru ani până la cei de patruzeci.
Provocarea e, desigur, cum umpli un lungmetraj cu atmosfera unei cărți scurte cu file cartonate. Soluția realizatorilor e cadrul de film de aventură: căutare de comori, urmăritor, pericole. Asta face povestea ceva mai generică decât ar fi permis un material sursă cu o voce atât de aparte, dar în schimb o face mult mai palpitantă pentru copii.
Mr. Fish și Pip: cuplul de care depinde totul
Astfel de filme stau sau cad prin personaje, iar aici, din fericire, duoul e cel mai puternic punct. Morocăneala lui Mr. Fish nu e răutate, ci un mecanism de apărare, iar filmul simte bine că spectatorul trebuie să țină cu el din primul minut. E un personaj cu o inimă enormă, sub a cărui suprafață aspră se ascunde cu totul altceva.
Pip e contrapunctul: energie, curiozitate, nicio limită. El aduce cea mai mare parte a umorului, iar spectatorii mai mici se vor regăsi probabil în el, fiindcă cine n-a trăit senzația că adulții bombăne exact când lui i-e cel mai distractiv? Dinamica dintre cei doi e în același timp amuzantă și instructivă, fără să devină moralizatoare.
- Ce merge bine: contrastul dintre cei doi eroi se înțelege imediat, iar umorul care vine din frecușurile lor nu pare forțat.
- Ce putea fi mai bun: personajele secundare și firul urmăritorului sunt mai puțin memorabile decât cuplul central.
Lumea subacvatică a lui Ricard Cussó și Rio Harrington
Filmul e regizat de Ricard Cussó și Rio Harrington, fiind o coproducție americano-australiană. Lumea de sub apă e de mult o favorită a animației, și pe bună dreptate: luminile, culorile, mișcarea plutitoare sunt instrumente cu care animatorii se pot desfăta. The Pout-Pout Fish nu concurează la nivelul bugetelor marilor studiouri, dar compensează inteligent prin personaje cu personalitate și o paletă cromatică vie.
Ritmul e alert, iar cele 92 de minute sunt exact cât trebuie pentru un public mai tânăr: fără momente moarte, fără ocolișuri inutile, aventura merge mereu înainte. Privind cu ochi de adult, se simte uneori că dramaturgia trece prin curbe cunoscute, dar la un film de familie pentru cei mici asta e mai degrabă o plasă de siguranță decât un defect.
Unde se pierde avântul?
Cea mai mare slăbiciune e că filmul nu îndrăznește să fie la fel de ciudat ca eroul lui. Într-o poveste despre un pește bosumflat ar fi fost loc pentru un umor ceva mai acrișor și mai personal, însă filmul preferă formulele verificate ale animației de familie. Căutarea comorii, urmăritorul misterios, adversarii care se șlefuiesc reciproc pe parcursul aventurii: toate vor părea cunoscute oricui a mai văzut câteva filme de felul ăsta.
Muzica și sunetul sunt în regulă, dar nu-ți rămân în minte. Nu există acel cântec pe care copiii să-l fredoneze săptămâni întregi în drum spre casă, iar la un asemenea film e o ocazie cam ratată.
Desigur, toate astea sunt mofturi de adult. Publicul țintă, școlarii mici și cei puțin mai mari, caută cel mai probabil exact acest tip de aventură sigură, colorată și drăguță.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Familiilor cu copii de vârstă școlară mică, care caută o aventură subacvatică drăguță și alertă, dar și celor care au îndrăgit cărțile lui Deborah Diesen.
- Mai bine sari peste, dacă: Adulților care merg fără copii și așteaptă o animație îndrăzneață, inovatoare, pentru că filmul urmează mai degrabă rețete sigure.
Dacă îți place, vezi și: În căutarea lui Nemo (2003), În căutarea lui Dory (2016), Shark Tale (2004), Sammy's Adventures: The Secret Passage (2010)
Întrebări frecvente
Despre ce este The Pout-Pout Fish?
Din cauza certei dintre morocănosul Mr. Fish și hiperactivul dragon de mare Pip, căminele amândurora ajung în ruine, așa că pornesc împreună în căutarea legendarului Shimmer, care ar putea îndeplini dorința unuia dintre ei, în timp ce altcineva le e pe urme.
Cât durează The Pout-Pout Fish?
Filmul are 92 de minute.
După ce carte a fost făcut The Pout-Pout Fish?
După seria de cărți pentru copii a lui Deborah Diesen, lansată în 2008, pe care revista Time a inclus-o în anul apariției printre cele mai bune 10 cărți pentru copii.
Cine a regizat The Pout-Pout Fish?
Filmul e regizat de Ricard Cussó și Rio Harrington, într-o coproducție americano-australiană.
Merită să te scufunzi cu Mr. Fish într-o duminică după-amiază?
Dacă ai un copil mic și cauți ceva de făcut, da. The Pout-Pout Fish nu va fi borna animației deceniului, dar nici nu-și propune asta. Un erou morocănos și simpatic, un partener obositor de agitat, dar adorabil, și o vânătoare de comori în adâncul mării: e mai mult decât suficient pentru o ieșire reușită la film în familie. Cel mai frumos lucru e mesajul simplu că și în spatele proastei dispoziții poate bate o inimă mare, iar un copil îl înțelege la fel de bine ca părintele de lângă el, care uneori se bosumflă și el. O medie solidă și onestă, cu puncte bonus pentru cei mici.