The Rivals of Amziah King recenzie: Matthew McConaughey cântă bluegrass, iar fagurii din Oklahoma se lipesc de sânge
Unele filme au nevoie de o singură imagine ca să ți se strecoare în minte. Aici imaginea aceea e Matthew McConaughey cu un instrument în mână, cu un șir de stupi în spate, în praful din Oklahoma. The Rivals of Amziah King e un film polițist dens, care curge încet ca mierea, se deghizează în dramă de familie și apoi, pe nesimțite, își arată colții. Nu e perfect, dar are un gust atât de aparte încât greu îl scoți din cap.
Filmul lui Andrew Patterson e un thriller lent, cu personalitate și multă atmosferă, purtat de un McConaughey irezistibil, care pe alocuri mușcă mai mult decât poate mesteca în 130 de minute.
The Rivals of Amziah King: trailer
Date despre film
| Regia | Andrew Patterson |
|---|---|
| Distribuția | Matthew McConaughey, Angelina LookingGlass, Jake Horowitz, Scott Shepherd, Rob Morgan, Tony Revolori |
| Gen | Filme polițiste |
| Durata | 130 min |
| Țara | Filme britanice, Filme americane |
Miere, banjo și o fiică ce se întoarce acasă: despre ce e The Rivals of Amziah King?
La prima vedere, premisa pare aproape idilică. În adâncul provinciei din Oklahoma trăiește Amziah King, interpretat de Matthew McConaughey: un muzician carismatic și foarte talentat, membru al unei trupe de bluegrass formate din tot felul de excentrici, care pe deasupra conduce și cea mai importantă exploatație de miere din zonă. Un asemenea personaj îți e simpatic doar din descriere, iar filmul profită imediat de asta.
Povestea se pune în mișcare când fiica adoptivă a lui Amziah, de care s-a înstrăinat, se întoarce pe neașteptate. El se agață imediat de ocazie ca să se apropie din nou de ea și să pornească împreună o afacere de familie. Numai că industria mierii, după cum filmul ne arată foarte repede, e o lume fără milă. Rivalii lui Amziah amenință să distrugă tot ce a construit el în ani de zile.
Mai mult nu dezvălui și nici nu e nevoie. Forța filmului stă tocmai în felul în care împletește cele două fire: șansa împăcării și umbra amenințării. Tot timpul simți că printre stupii scăldați în soare ceva nu e deloc în regulă, iar tensiunea asta ține filmul în viață.
McConaughey pe terenul lui, și e o plăcere să-l privești
S-o spunem direct: Matthew McConaughey s-a născut ca să joace personaje sudiste, prăfuite, puțin mistice și puțin periculoase. De la Dallas Buyers Club sau True Detective știm că atunci când actorul ăsta își găsește ritmul într-un rol, ecranul pur și simplu se aliniază după el. Amziah King e un astfel de rol. Carisma nu e o poză, ci o unealtă de lucru: cu ea își ține laolaltă trupa, afacerea, și tot cu ea încearcă să recâștige încrederea fiicei.
Ce mi-a plăcut cu adevărat e că McConaughey nu se limitează la latura relaxată și fermecătoare. În personaj există și o încăpățânare tenace, un om care nu va tăcea dacă cineva încearcă să-i ia ce a clădit. Dualitatea asta e motorul filmului.
Restul distribuției e la fel de puternic: Angelina LookingGlass, Jake Horowitz, Scott Shepherd, Rob Morgan, Tony Revolori, Kurt Russell și Cole Sprouse. Simpla prezență a lui Kurt Russell e o garanție de gen: cine l-a văzut în Tombstone sau în The Thing știe că poate schimba temperatura unei scene dintr-o privire. Rob Morgan e genul de actor secundar pe care îl urmăresc mereu cu plăcere, pentru că nu joacă niciodată în plus. Tony Revolori și Cole Sprouse aduc o pată de culoare surprinzătoare, mai ales cel din urmă, pe care mulți încă îl judecă după trecutul lui din serialele pentru adolescenți.
Andrew Patterson și tăcerea care vorbește
Numele lui Andrew Patterson le e cunoscut cinefililor mai ales datorită lui The Vast of Night, debutul cu buget mic, dar uimitor de sigur pe el, în care a arătat că înțelege forța atmosferei, a sunetului și a scenelor lungi, care respiră. The Rivals of Amziah King e un film de cu totul alt calibru, cu vedete mari și o coproducție britanico-americană în spate, dar semnătura lui Patterson se recunoaște.
Nu se grăbește. Lasă scenele să se consume, lasă tensiunea nespusă să plutească în dialoguri și face din peisaj nu doar un fundal, ci un personaj. Provincia din Oklahoma e aici în același timp ademenitoare și sufocantă, un loc în care totul e atât de lent încât atunci când în sfârșit se mișcă ceva, lovitura doare.
Asta are, firește, un preț, dar despre el puțin mai jos.
Bluegrass ca armă și ca bătaie de inimă
Rar scriu despre un film polițist că merită văzut și pentru muzică, dar aici exact asta e situația. Trupa lui Amziah nu e decor. Sunetul alert, festiv și totuși melancolic al bluegrass-ului se potrivește perfect cu lumea asta, în care veselia e mereu doar un strat subțire peste întuneric.
În plus, Patterson lucrează inteligent cu sunetul: bâzâitul albinelor, ciupitul corzilor și alternanța cu liniștea dau filmului o textură atât de palpabilă încât aproape simți căldura și lipiciul. Cine îl vede la cinema, cu un sistem de sunet bun, va înțelege exact ce vreau să spun.
- Ce funcționează: atmosfera, McConaughey, muzica și peisajul.
- Ce m-a surprins: cât de credibil poate deveni apicultura, ca fundal economic, un mediu amenințător.
- Ce mi-a lipsit: câteva personaje secundare meritau mai mult spațiu.
Acolo unde mierea se zaharisește
Acum vine partea mai puțin dulce. Cele 130 de minute se simt. Stilul lent și contemplativ al lui Patterson ar fi devastator de eficient într-un film mai scurt și mai strâns, însă aici există porțiuni în care atmosfera nu te mai duce înainte, ci doar te ține pe loc. Cine așteaptă un thriller alert, construit pe răsturnări de situație, se va uita din când în când la ceas.
A doua problemă e că firul de familie și cel al rivalității nu au mereu aceeași greutate. Sunt momente în care filmul e mai degrabă o dramă de familie liniștită și momente în care e un thriller tensionat, dar trecerea de la unul la altul nu e întotdeauna fluidă. Nu e o greșeală fatală, ci mai curând simptomul unui film care vrea să spună foarte multe lucruri deodată.
Distribuția numeroasă, plină de vedete, e și ea o sabie cu două tăișuri: sunt atâtea nume interesante pe generic încât e aproape inevitabil ca unele să rămână subutilizate. Pe câțiva i-aș fi văzut cu plăcere mai mult.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc thrillerele rurale construite încet, cu multă atmosferă, și care ar merge oricând la cinema pentru un rol bun al lui McConaughey. Fanii bluegrass-ului primesc și un bonus.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor un thriller plin de acțiune și cu ritm alert sau care suportă greu filmele contemplative ce depășesc binișor două ore.
Dacă îți place, vezi și: No Country for Old Men (2007), Winter's Bone (2010), Mud (2012), Killer Joe (2011), The Vast of Night (2019)
Întrebări frecvente
Despre ce e The Rivals of Amziah King?
Amziah King, muzician de bluegrass și conducătorul unei exploatații de miere din Oklahoma, încearcă să se apropie din nou de fiica adoptivă de care s-a înstrăinat și care s-a întors acasă, în timp ce rivalii lui amenință să distrugă tot ce a construit.
Cât durează The Rivals of Amziah King?
Filmul durează 130 de minute.
Cine a regizat The Rivals of Amziah King și cine joacă în el?
Regizorul este Andrew Patterson. Rolul principal îl are Matthew McConaughey, alături de Angelina LookingGlass, Jake Horowitz, Scott Shepherd, Rob Morgan, Tony Revolori, Kurt Russell și Cole Sprouse.
Ce gen de film este The Rivals of Amziah King?
Este un film polițist, o coproducție britanico-americană, cu un fir puternic de dramă de familie.
Merită să guști puțină miere din Oklahoma?
Eu zic că da, dar nu pe stomacul gol și nici cu nerăbdare. The Rivals of Amziah King nu e thrillerul care trece peste tine în două ore, ci acela care ți se infiltrează încet sub piele, ca arșița verii. Matthew McConaughey e într-o formă în care doar pentru el merită biletul, iar Andrew Patterson dovedește încă o dată că e un maestru al atmosferei. Durata prea lungă și firele care uneori se desprind îl țin departe de capodoperă, dar rămâne un film cu personalitate, memorabil, de un întuneric lipicios, cum vedem puține anul acesta. Vezi-l pe ecran mare, cu sunet bun, și lasă-te purtat de bluegrass.