Kinoster
RO ▾

Recenzie

Vaiana recenzie: când oceanul te cheamă, iar Disney cântă în sfârșit cu adevărat mare

Filme americaneFilme de aventurăComediiFilme pentru familieFilme de animațieFilme pentru copii

Sunt filme de animație pe care le vezi o dată și gata, și sunt filme pe care familia le pune în buclă până când și câinele știe cântecele pe de rost. Vaiana face parte, fără discuție, din a doua categorie. Aventura polineziană lansată de Disney în 2016 rămâne și azi proaspătă, amuzantă, superbă vizual și are atâta suflet încât nici adulții nu stau cu ochii în telefon cât rulează.

9,0/10
Notă
Vaiana este unul dintre vârfurile Disney din ultimii ani: un film de aventură plin de energie, cu o eroină puternică, umor excelent și o imagine care îți face poftă să pleci imediat la mare.
Poveste
8
Interpretare
9
Regie
9
Imagine
10
Muzică și sunet
9
Emoție
9

Nota finală este media celor șase criterii.

Vaiana: trailer

Date despre film

OriginalMoana
RegiaRon Clements, John Musker
DistribuțiaAuliʻi Cravalho, Dwayne Johnson, Rachel House, Temuera Morrison, Jemaine Clement, Nicole Scherzinger
GenFilme de aventură, Comedii, Filme pentru familie, Filme de animație
Durata103 min
ȚaraFilme americane

O insulă, un blestem și o fată care nu are stare

Povestea ne duce în Polinezia antică, pe o insulă condusă de o căpetenie cu temperament aprins. Necazul începe în clipa în care blestemul cumplit al semizeului Maui ajunge pe insulă, iar lumea sigură și familiară a locuitorilor începe să se clatine. Fiica șefului, Vaiana (în original, Moana), e încăpățânată, curioasă și deloc genul care stă cuminte să aștepte ca altcineva să rezolve problema.

Oceanul o cheamă, iar ea răspunde: pleacă pe mare să-l găsească pe Maui și să repare ce a stricat semizeul. Asta e premisa și, sincer, nici nu merită să știi mai mult înainte. Forța filmului nu stă în răsturnări de situație, ci în felul în care umple această călătorie clasică a eroului cu umor, emoție și o mulțime de momente memorabile.

Structura o să-i fie cunoscută oricui a văzut măcar o poveste Disney: există un cămin pe care trebuie să-l părăsești, există aventura, există încercările. Doar că aici formula nu e o corvoadă bifată din obligație, ci un mecanism bine uns, care în cele 103 minute aproape că nu-și permite niciun moment mort.

Vaiana nu e prințesă și o spune cât se poate de clar

Decenii la rând, Disney a trăit din prințese aflate la ananghie, apoi, încet încet, a început să-și construiască o galerie de eroine care se descurcă singure. Vaiana e una dintre cele mai rotunde piese ale acestui drum. Nu există poveste de dragoste, nu există un prinț salvator și nici senzația că personajul așteaptă doar să fie, în sfârșit, observat de cineva.

Povestea e împinsă înainte de voința, îndoielile și greșelile Vaianei. E încăpățânată, uneori nesăbuită, dar tocmai de aceea e credibilă. Vocea lui Auliʻi Cravalho aduce prospețime și sinceritate personajului: nu auzim o voce Disney ieșită de pe banda rulantă, ci vocea unei fete tinere în care nesiguranța și focul trăiesc laolaltă.

Îmi place foarte mult că filmul ia în serios frământările interioare ale eroinei. Întrebarea nu e doar dacă ajunge din punctul A în punctul B, ci și ce înseamnă să-ți urmezi propriul drum când așteptările familiei și ale comunității te trag înapoi. Dualitatea asta e ușor de înțeles pentru copii, iar părinților le va părea probabil și mai cunoscută.

Dwayne Johnson, semizeul pe care nu ai cum să nu-l iubești

Dacă vrei un exemplu de distribuție perfectă, uită-te la felul în care Dwayne Johnson a devenit Maui. Semizeul gură-mare, înfumurat, dar undeva în adânc vulnerabil, pare croit pe măsura lui. Johnson vine cu charisma lui binecunoscută și cu narcisismul zgomotos, însă are și momente surprinzător de fine, în care de sub masca de macho iese la iveală ceva mult mai omenesc.

Cuplul Vaiana și Maui este motorul filmului. Cei doi se tot ciocnesc, se înțeapă, se ceartă, iar din dinamica asta se naște mare parte din umor. O formulă clasică de buddy movie, doar că într-o canoe, în largul oceanului.

Și rolurile secundare sunt puternice. Bunica Tala a lui Rachel House e unul dintre colțurile cele mai calde ale filmului, o bunică pe care și-ar dori-o oricine: puțin trăsnită, foarte înțeleaptă și care își înțelege perfect nepoata. Temuera Morrison, în rolul căpeteniei Tui, e tatăl sever și protector, iar Nicole Scherzinger, ca Sina, e vocea mai discretă, dar importantă, a familiei. Tamatoa al lui Jemaine Clement e un personaj negativ arogant și strălucitor, de neuitat, iar scena lui e unul dintre cele mai distractive momente din tot filmul.

O laudă aparte merită Alan Tudyk, care, ca voce a lui Heihei, cocoșul iremediabil de prost, fură o bună parte din spectacol aproape fără cuvinte. Pe bune, rar am văzut un personaj secundar de animație care să stârnească atâtea hohote cu atât de puține mijloace.

Vulpile bătrâne care încă știu meserie

Pe scaunul de regizor stau Ron Clements și John Musker, iar ei nu sunt niște oarecare: duo-ul acesta se află, printre altele, în spatele filmelor Mica sirenă și Aladdin, adică le datorăm două dintre pietrele de temelie ale renașterii Disney. Vaiana e dovada că vechii maeștri nu au rămas blocați în anii '90.

Se vede că știu exact cum se construiește un musical sub formă de film de animație. Cântecele nu opresc povestea, ci o duc mai departe, ritmul e strâns, iar umorul și momentele dramatice alternează foarte bine. În același timp, filmul e cât se poate de actual: ritmul, glumele și eroina lui vorbesc publicului din anii 2010.

Ce îmi place cu adevărat e siguranța de sine. Vaiana nu se grăbește și nu încearcă să mulțumească pe toată lumea în fiecare clipă. Lasă și scenele mai liniștite, mai emoționante, să respire, iar asta îl face să fie mai mult decât un simplu program de familie.

Apă, lumină, culoare: imaginea care bate concurența

Puține filme de animație aș spune că au apa drept protagonist, dar aici e literalmente așa. Oceanul nu e doar decor, ci un personaj de sine stătător, care se joacă, reacționează, ghidează. Umorul și farmecul cu care au rezolvat asta animatorii Disney sunt de-a dreptul uimitoare.

Paleta de culori e saturată și caldă, toate nuanțele de turcoaz și verde sunt acolo, iar vegetația luxuriantă a insulelor și navigația sub cerul înstelat arată pur și simplu superb. Tatuajele mișcătoare ale lui Maui sunt o mică idee genială, care arată lumea interioară a personajului și care, vizual, e cu totul unică.

Unde se clatină canoea?

Film perfect nu există, iar Vaiana nu face excepție. Scheletul poveștii e destul de previzibil: cine a văzut câteva povești Disney cam ghicește prin ce stații va trece acțiunea. Unele întorsături par mai degrabă obligatorii decât surprize adevărate.

Și partea de mijloc iese puțin episodică: unele aventuri par mai curând numere spectaculoase separate decât bucăți ale unei povești strâns legate. Luate în sine sunt distractive, dar ritmul se mai lasă pe ici, pe colo, pentru o clipă.

Sunt însă fleacuri. Filmul are atâta energie, umor și suflet încât micile hopuri se uită repede, de îndată ce pornește din nou un cântec sau Heihei se mai lovește de ceva.

Cui îl recomandăm?

Dacă îți place, vezi și: Mica sirenă (1989), Aladdin (1992), Regatul de gheață (2013), Neînfricata (2012), Raya și ultimul dragon (2021)

Întrebări frecvente

Despre ce este Vaiana?

Acțiunea are loc în Polinezia antică: când blestemul cumplit al semizeului Maui ajunge pe insula unei căpetenii, fiica lui încăpățânată, Vaiana, răspunde chemării Oceanului și pleacă să-l găsească pe Maui și să repare răul.

Cât durează Vaiana?

Filmul durează 103 minute.

Cine a regizat Vaiana?

Filmul a fost regizat de Ron Clements și John Musker.

Cine le dă glas lui Maui și Vaianei în versiunea originală?

În versiunea originală, Vaiana (Moana) are vocea lui Auliʻi Cravalho, iar Maui pe cea a lui Dwayne Johnson.

Urci în canoe alături de Vaiana?

Neapărat. Vaiana e genul de film de animație care, la ani buni de la lansare, funcționează la fel de bine ca prima dată. Are o protagonistă puternică și ușor de îndrăgit, un semizeu nimerit genial în pielea lui Dwayne Johnson, personaje secundare memorabile și o imagine la care și azi rămâi cu gura căscată. Povestea nu întoarce genul pe dos, dar nici nu asta își propune: Clements și Musker știu exact cum să spună o aventură clasică cu suflet și avânt. Dacă nu l-ai văzut, recuperează. Dacă l-ai văzut, probabil o să-l revezi oricum, pentru că o să-l ceară copilul. Și, hai să recunoaștem, nici tu n-o să protestezi.

Notă: 9,0/10 · Poveste 8 · Interpretare 9 · Regie 9 · Imagine 10 · Muzică și sunet 9 · Emoție 9