Recenzie Verity: Anne Hathaway și Dakota Johnson într-o casă în care orice frază poate fi o minciună
Există filme la care pulsul o ia la goană încă de când citești distribuția, iar Verity e exact unul dintre ele. Anne Hathaway în rolul scriitoarei celebre și misterioase, Dakota Johnson în rolul unei autoare la început de drum angajate ca ghostwriter, iar între ele Josh Hartnett: triunghiul ăsta practic cerșește tensiune. Thrillerul lui Michael Showalter construiește în jurul unui jurnal un joc otrăvit și seducător, în care întrebarea esențială nu e ce s-a întâmplat, ci pe cine poți să crezi.
Un thriller întunecat, senzual și abil manipulator, care mizează pe actori și pe otrava lentă a suspiciunii și, de cele mai multe ori, câștigă pariul.
Date despre film
| Regia | Michael Showalter |
|---|---|
| Distribuția | Anne Hathaway, Brady Wagner, Asel Swango, Daniel Echevarria, Dakota Johnson, Josh Hartnett |
| Gen | Filme polițiste, Thrillere |
| Durata | 117 min |
| Țara | Filme americane |
O scriitoare din umbră, o proprietate uriașă și un jurnal care n-ar fi trebuit deschis
Premisa e simplă și tocmai de aceea funcționează. Verity Crawford (Anne Hathaway) e una dintre cele mai mari și mai vândute autoare din branșă. Lowen Ashleigh (Dakota Johnson) e, pe lângă ea, o nimeni, o începătoare fără nume. Și totuși ea primește slujba: se mută pe uriașa proprietate a familiei Crawford ca să scrie în locul celebrei autoare, adică să devină ghostwriterul ei.
Doar că Lowen nu se oprește acolo unde se termină contractul. În timp ce lucrează, dă peste ceva ce pare a fi jurnalul lui Verity sau notițele pentru o autobiografie în lucru. Textul conține detalii tulburătoare, care îți dau fiori, inclusiv despre soțul scriitoarei (Josh Hartnett), și dezvăluie un secret îngrozitor și murdar. Din acel moment intră în joc cea mai puternică armă a filmului: îndoiala. Cât din toate astea e realitate și cât e fantezia unei povestitoare profesioniste?
Mai mult de atât nici nu merită să știi dinainte. Verity e genul de film pe care orice detaliu scăpat îl strică, așa că, dacă nu l-ai văzut încă, ocolește secțiunile de comentarii.
Hathaway, Johnson, Hartnett: triunghiul suspiciunii
Cariera lui Anne Hathaway a tras mereu în două direcții: spre personajele luminoase, ușor de iubit, și spre cele mai reci și mai enigmatice. Actrița premiată cu Oscar pentru Mizerabilii se simte la fel de bine și în pielea femeilor puternice, care țin în mână viețile altora; gândește-te doar cât de mult s-a schimbat de la Diavolul se îmbracă de la Prada încoace. Ca Verity, are o prezență care apasă asupra scenelor chiar și atunci când nu e în cadru. Asta e cheia rolului, iar Hathaway o înțelege perfect.
Dakota Johnson e ochii spectatorului în această poveste, o poziție mai ingrată decât pare: ea trebuie să ne convingă că și o femeie inteligentă poate intra într-o asemenea capcană. Stilul ei reținut, ușor obosit, i se potrivește foarte bine aici, pentru că nesiguranța lui Lowen pare autentică, nu o simplă nevoie a scenariului. Nu e nici pe departe o novice în lumea thrillerelor erotice și se vede: știe cum să condenseze dorința și frica într-o singură privire.
Josh Hartnett trăiește una dintre cele mai frumoase reveniri din ultimii ani. După Oppenheimer și Trap, primește din nou un personaj despre care nu poți decide dacă merită încrederea ta. Soțul e axa întregului film, iar Hartnett jonglează abil între simpatic și neliniștitor. În rolurile secundare apar și Ismael Cruz Córdova și Michael Abbott Jr., deși lumina reflectoarelor rămâne clar pe trio-ul central.
Michael Showalter, omul comediilor care a trecut pe partea întunecată
Recunosc, numele lui Michael Showalter nu era primul la care m-aș fi gândit pentru un thriller atât de umed și de lasciv. Regizorul lui The Big Sick și The Eyes of Tammy Faye e mai degrabă omul poveștilor calde, centrate pe oameni. Și tocmai asta surprinde: acest bagaj joacă în favoarea filmului. Showalter își servește actorii, lasă scenele să respire și nu sufocă povestea cu sperieturi ieftine.
Tot aici simt însă și cele mai multe compromisuri. O asemenea poveste ar cere uneori o mână regizorală nemiloasă, aproape perversă, acel exces stilizat pe care marii clasici ai genului au avut curajul să și-l permită. Showalter e mai elegant și mai prudent de atât. Cele 117 minute sunt, în mare, bine umplute, dar există porțiuni în care tensiunea mai degrabă plutește decât strânge.
Ce funcționează cu adevărat: forța unui text în care nu poți avea încredere
Cea mai inteligentă mișcare a filmului Verity e că sursa suspiciunii e un text scris. Vorbim despre o scriitoare, adică despre cineva a cărei meserie e să mintă convingător. Configurația asta deschide un teren de joc fantastic: tot ce aflăm din jurnal poate fi, în același timp, mărturisire și ficțiune, iar filmul întreține cu abilitate această nesiguranță. Ca spectator, te surprinzi mereu reevaluând ce credeai că e sigur cu cinci minute în urmă.
- Gelozia ca motor: filmul nu ascunde că pasiunea și gelozia sunt aici inseparabile, iar asta otrăvește fiecare relație.
- Proprietatea ca închisoare: casa uriașă e deopotrivă seducătoare și claustrofobă, decorul perfect pentru un laț care se strânge încet.
- Chimia actorilor: între cei trei protagoniști vibrează tensiunea; rar vezi o distribuție de thriller atât de bine închegată.
Unde alunecă terenul de sub picioare?
Nu e un film perfect și e mai bine să lămurim asta de la început. Din cauza regulilor genului, spectatorii versați în thrillere s-ar putea să adulmece anumite răsturnări de situație mai repede decât și-ar dori filmul. E o peliculă pentru adulți, foarte corporală, pe alocuri de-a dreptul inconfortabilă, iar cine se așteaptă la un polițist mai fin și mai cuminte ar putea avea o surpriză.
Celălalt risc e tonul. Verity oscilează uneori între drama psihologică serioasă și literatura de consum suculentă, de tip guilty pleasure, și nu decide mereu ce vrea să fie. Pe mine asta mai degrabă m-a distrat decât m-a deranjat, dar înțeleg dacă pentru alții e prea mult sau, dimpotrivă, prea puțin.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc thrillerele erotice întunecate, poveștile cu narator nesigur și suspiciunea care te ține minute în șir cu sufletul la gură. Obligatoriu pentru fanii lui Anne Hathaway și Dakota Johnson.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei deranjați de temele apăsătoare pentru adulți și de scenele intime explicite sau pentru cine așteaptă acțiune alertă, acest film care strânge lent lațul va fi o dezamăgire.
Dacă îți place, vezi și: Gone Girl (2014), The Ghost Writer (2010), Basic Instinct (1992), Fatal Attraction (1987), Rebecca (1940)
Întrebări frecvente
Despre ce este Verity?
O autoare la început de drum, Lowen Ashleigh, începe să lucreze ca ghostwriter pentru celebra Verity Crawford și, pe proprietatea acesteia, descoperă un text care pare a fi un jurnal și care dezvăluie un secret întunecat despre soțul lui Verity. Întrebarea e: cât din el este adevărat?
Cât durează filmul Verity?
Filmul durează 117 minute.
Este Verity potrivit pentru copii?
Nu. Este un film pentru adulți, cu teme apăsătoare și scene intime, așa că nu e recomandat pentru vizionat cu copiii.
Cine joacă în Verity?
Rolurile principale sunt interpretate de Anne Hathaway, Dakota Johnson și Josh Hartnett, alături de care apar, printre alții, Ismael Cruz Córdova și Michael Abbott Jr.
Cine a regizat Verity?
Filmul este regizat de Michael Showalter.
Merită să te muți pentru două ore în casa lui Verity?
Eu zic că da. Verity nu revoluționează genul, dar îți dă exact ce cauți când îți cumperi bilet la un astfel de film: suspiciune, dorință, tăceri stânjenitoare și trei actori care se bucură vizibil că își pot pune unul altuia nervii la încercare. Regia lui Showalter e uneori mai prudentă decât ar trebui, dar ideea centrală, jurnalul în care nu poți fi sigur de niciun cuvânt, îți ține atenția trează până la capăt. Du-te la el într-o seară mohorâtă de toamnă, ideal cu cineva cu care să te poți certa îndelung după aceea despre cine a avut dreptate. Iar dacă, ajuns acasă, te uiți puțin mai bănuitor la carnetul de notițe al partenerului, ăsta e deja meritul filmului.