Children of Blood and Bone, recenzie în avanpremieră: Orïsha poate fi următoarea mare lume fantasy
Dacă cineva și-ar face acum lista de vis pentru distribuția unui film fantasy, cam asta ar scrie pe hârtie. Children of Blood and Bone are, cel puțin în teorie, tot ce îi trebuie ca să devină unul dintre marile evenimente ale genului. Rămâne o singură întrebare: din atâta talent se naște o lume vie, care respiră, sau doar o strigare catalogului frumos luminată?
Regizoare puternică, distribuție uluitoare și o lume fantasy proaspătă: dacă scenariul ține pasul, poate fi prima mare surpriză din 2027.
Children of Blood and Bone: trailer
Date despre film
| Regia | Gina Prince-Bythewood |
|---|---|
| Distribuția | Chiwetel Ejiofor, Idris Elba, Regina King, Viola Davis, Cynthia Erivo, Damson Idris |
| Gen | Filme fantasy |
| Țara | Filme americane |
Magie furată și copii regali rebeli: despre ce e vorba?
Filmul ne duce în lumea fantastică Orïsha, unde o tânără pornește la drum ca să recupereze magia smulsă cu forța poporului ei. Nu pleacă singură: împreună cu fratele ei, se aliază cu fiica și fiul regelui, ca să înfrunte împreună opresiunea brutală a monarhului.
Atât dezvăluie sinopsisul oficial și, sincer, e destul ca să-mi atragă atenția. Premisa e clasică, dar are o întorsătură care promite dramă din prima clipă: de partea rebelilor stau chiar copiii tiranului. Nu e o simplă poveste cu buni contra răi, ci și o tragedie de familie, în care loialitatea, sângele și conștiința se ciocnesc. Dacă filmul ia în serios acest conflict interior, poate fi mult mai mult decât încă o aventură cu un erou ales.
Și tema pierderii magiei e puternică. Nu e vorba de cineva care își descoperă abia acum puterile speciale, ci de o întreagă comunitate căreia i s-a furat ceva ce ținea de identitatea ei. E un fantasy în care magia nu e doar spectacol vizual, ci simbolul moștenirii, al culturii și al memoriei. Exact genul de poveste pe care o aștept în acest gen.
Asta nu e o distribuție, e o gală de premii
Merită să ne uităm atent la listă, fiindcă nu vezi așa ceva în fiecare zi. Viola Davis, Idris Elba, Chiwetel Ejiofor, Regina King, Cynthia Erivo, Lashana Lynch, Amandla Stenberg, Damson Idris, Tosin Cole și Thuso Mbedu. Echipa asta aduce în același timp greutate dramatică de nivel Oscar, rutină de blockbuster și energie tânără, proaspătă.
Prezența Violei Davis și a Reginei King e, în sine, o garanție că scenele dramatice nu vor suna a gol. De la 12 Years a Slave știm câtă durere poate strânge Chiwetel Ejiofor într-o singură privire. Idris Elba e genul de actor care domină o scenă doar prin prezență, fie că e erou, fie că e o figură amenințătoare. După Wicked, Cynthia Erivo se simte deja ca acasă în marile spectacole fantasy, iar Lashana Lynch a dovedit în No Time to Die că are și instinct pentru acțiune.
Nici generația tânără nu e mai slabă. Amandla Stenberg a rămas în memorie încă din Jocurile foamei și de atunci a crescut în roluri dramatice serioase. Thuso Mbedu e una dintre cele mai interesante actrițe tinere pe care le-am văzut în ultimii ani.
Cine pe cine joacă exact, nu mă apuc acum să ghicesc, dar un lucru e sigur: rar găsești un fantasy în care și rolurile secundare sunt de asemenea calibru. Tocmai aici stă și singurul risc, despre care vorbesc mai jos.
Gina Prince-Bythewood, regizoarea femeilor războinice
Dacă mă întrebați pe mine, cea mai bună veste nu e nici măcar distribuția, ci numele din scaunul regizorului. În ultimii ani, Gina Prince-Bythewood a livrat două filme care anticipează destul de precis ce poate aduce aici. The Old Guard a arătat că știe să filmeze acțiune viscerală, cu picioarele pe pământ, pornind de la un material supranatural. Iar The Woman King a demonstrat că o poveste epică despre femei războinice poate fi spusă fără ca arcul emoțional al personajelor să se piardă printre scenele de luptă.
În plus, Viola Davis, Lashana Lynch și Thuso Mbedu au fost toate pe platoul de filmare al The Woman King, așa că regizoarea lucrează cu o echipă parțial sudată. Nu garantează nimic, dar din astfel de reîntâlniri iese des ceva special, pentru că actorii știu exact ce se așteaptă de la ei.
În filmele lui Prince-Bythewood a existat mereu o scară umană. Încă de pe vremea lui Love & Basketball, atenția ei mergea spre relații, nu spre suprafață. Într-un fantasy în care tensiunile se întind între frați, copii regali și un tată tiran, tocmai de această sensibilitate regizorală e nevoie.
Ce l-ar putea face cu adevărat mare?
În ultimii ani, o parte din marile filme fantasy fie au rămas blocate în decorurile medievale europene pe care le știm pe de rost, fie au fost atât de îndrăgostite de propria lume CGI încât au uitat să spună o poveste. Orïsha promite, chiar și numai după nume, cu totul altceva: o lume proaspătă, construită din rădăcini culturale proprii, pe care majoritatea spectatorilor nu au văzut-o niciodată pe marele ecran.
- Un limbaj vizual nou: un fundal mitologic și estetic mai puțin uzat ascunde o mulțime de posibilități vizuale.
- Miză reală: tema opresiunii și a moștenirii furate poate cântări mai mult decât obișnuita salvare a lumii.
- Acțiune care doare: judecând după filmele de până acum ale regizoarei, luptele vor fi probabil fizice și apăsătoare, nu dansuri digitale fără greutate.
- Dramă de familie: dilema copiilor regelui poate fi arma secretă a filmului.
Dacă măcar trei dintre acestea ies fără cusur, vorbim despre un film pe care îl vom pomeni și peste ani și care ar putea sta la baza unei noi francize.
Unde ar putea să scârțâie?
Totuși, nu sunt naiv. La o asemenea paradă de vedete există mereu pericolul ca filmul să vrea prea mult: fiecare nume mare primește una sau două scene de efect, iar povestea tinerilor protagoniști se pierde într-un defileu care seamănă cu un șir de apariții speciale. Construcția unei lumi noi cere, în sine, mult timp și multe explicații, iar dacă scenariul nu găsește echilibrul, putem primi un prim act aglomerat, plin de expoziție.
Celălalt risc ține de ton. Un film de asemenea anvergură e gândit, cel mai probabil, pentru un public larg, deci e greu de crezut că se va scufunda complet în întuneric, deși tema opresiunii brutale ar cere duritate. Sunt curios cum va găsi regizoarea echilibrul dintre aventura pentru toată familia și greutatea subiectului.
Și, în fine, rămâne problema imaginii. O astfel de lume funcționează doar dacă o simțim palpabilă. Dacă magia se reduce la o paradă digitală de lumini, totul își poate pierde sufletul. Pe baza filmelor de până acum ale lui Prince-Bythewood am încredere, dar aici va fi unul dintre cele mai mari teste.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care tânjesc după un fantasy proaspăt, plasat departe de decorurile medievale obișnuite, și care vor ca în spatele acțiunii să existe miză emoțională reală și actorie puternică. Obligatoriu pentru fanii The Woman King.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor care s-au săturat deja de marile filme fantasy cu construcție de lumi sau care vor exclusiv o aventură lejeră și amuzantă, filmul le va părea probabil prea serios și prea apăsător.
Dacă îți place, vezi și: Black Panther (2018), Dune (2021), Jocurile foamei (2012), Willow (1988)
Întrebări frecvente
Despre ce este Children of Blood and Bone?
În lumea fantastică Orïsha, o tânără pornește la drum ca să recupereze magia luată cu forța poporului ei. Împreună cu fratele ei, se aliază cu fiica și fiul regelui ca să înfrunte opresiunea brutală a acestuia.
Cine regizează Children of Blood and Bone?
Filmul este regizat de Gina Prince-Bythewood, care a semnat anterior și The Old Guard și The Woman King.
Cine joacă în film?
În distribuție îi găsim pe Chiwetel Ejiofor, Idris Elba, Regina King, Viola Davis, Cynthia Erivo, Damson Idris, Amandla Stenberg, Lashana Lynch, Tosin Cole și Thuso Mbedu.
Merită să așteptăm deschiderea porților Orïshei?
Eu cred că da, și încă din plin. Rar se adună atâta talent într-un fantasy, cu o regizoare la cârmă care a dovedit deja că poate fi în același timp epică și umană. Children of Blood and Bone nu e încă o continuare, nici al nu știu câtelea remake, ci o lume proprie, cu eroi proprii, iar asta singură e o gură de aer proaspăt în programul de azi al cinematografelor. Riscuri există, aglomerarea și tonul sunt pericole reale, dar așteptările mele sunt clar pozitive. Când va apărea în săli, alegeți dacă se poate cel mai mare ecran: Orïsha trebuie văzută prima dată acolo.