Coyote vs. Acme recenzie: Wile E. Coyote dă în judecată, iar noi stăm în sala de tribunal
Câte nicovale au trebuit să cadă pe bietul animal până să-i treacă cuiva prin cap că aici ar putea fi vorba de răspundere pentru produse defecte? Coyote vs. Acme construiește un film întreg pornind exact de la întrebarea asta și, surprinzător, nu se oprește la o singură poantă. Filmul lui Dave Green este în același timp o răzbunare trăsnită în spirit de desen animat și o poveste ciudat de înduioșătoare despre ce se întâmplă atunci când învinsul de serviciu prinde, în sfârșit, glas.
O comedie spirituală, plină de afecțiune și neașteptat de emoționantă, care face cinema adevărat din cea mai veche glumă din Looney Tunes, chiar dacă în a doua parte mai rămâne din când în când fără suflu.
Coyote vs. Acme: trailer
Date despre film
| Premiera în România | 11.9.2026 |
|---|---|
| Regia | Dave Green |
| Distribuția | John Cena, Lana Condor, Will Forte, P.J. Byrne, Nancy Linehan Charles |
| Gen | Filme de aventură, Filme de animație |
| Durata | 103 min |
| Clasificare | AP |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Un coiot care nu mai poate
Premisa e atât de simplă încât te întrebi cum de nu s-a gândit nimeni la ea până acum. Produsele megacorporației ACME, de la patinele cu rachetă până la superlipiciul miraculos, îl lasă constant baltă (și de obicei lat la pământ) pe Wile E. Coyote, în timp ce el încearcă fără încetare să-l prindă pe Road Runner. De decenii asta îi e meseria și de decenii totul se termină la fel: o explozie, o cădere și un norișor de praf pe fundul prăpastiei.
Într-o zi însă, coiotul se satură. Merge la avocatul care îi zâmbește de pe un panou publicitar și îl angajează să-l reprezinte într-un proces împotriva ACME. Lupta pare fără speranță, iar filmul nu ascunde asta nicio clipă: un personaj de desen animat contra unei corporații uriașe. Între timp descoperim o latură necunoscută a coiotului și aruncăm o privire în culise, în viața de zi cu zi deloc de invidiat a personajelor animate.
Mai mult despre poveste nu vreau să dezvălui, pentru că cea mai mare plăcere a filmului stă tocmai în felul în care tratează serios această idee absurdă. Pentru că o tratează serios, și de aici vine tot hazul.
Învinsul tăcut care primește, în sfârșit, o voce
Cine a crescut cu Looney Tunes își amintește cât de ciudat era să ții cu coiotul. Era întruchiparea perseverenței: nu renunța niciodată, mai comanda un colet, mai desena un plan. Și de fiecare dată tot el o încasa. Road Runner doar dispărea într-un nor de praf și făcea „bip bip”.
Cea mai bună mișcare a filmului Coyote vs. Acme e că scoate la suprafață exact acest simț al dreptății pe care îl purtăm toți, undeva în subconștient. În sfârșit, cineva spune pe față că nu e corect. Filmul nu își bate joc de coiot, ci îi ține partea, iar asta pune sub burlesc un strat surprinzător de omenesc. E ceva foarte actual și foarte dulce-amărui în felul în care un om mărunt (în cazul de față, un coiot mărunt) se ia la trântă cu o megacorporație, știind că șansele lui sunt cam cât fiabilitatea unei rachete ACME.
Asta e inima filmului, și inima asta chiar bate. Nu insistent, nu stoarsă cu muzică lacrimogenă, ci așa cum fac comediile bune pentru toată familia: printre poante, te trezești deodată că ții cu adevărat cu el.
John Cena și echipa: oameni într-un tribunal de desen animat
Din distribuție fac parte John Cena, Lana Condor, Will Forte, P.J. Byrne și Nancy Linehan Charles, iar deja din listă se vede că accentul cade pe comedie. Cena a demonstrat în ultimii ani că în spatele mușchilor de wrestler se ascunde un simț comic foarte bun: autoironic, fără teama de a se face de râs, exact ce îi trebuie unui film în care partenerul lui de scenă e un coiot desenat.
Will Forte se simte și el ca acasă în rolurile de tipi aiuriți, puțin jalnici, dar cumva simpatici, iar Lana Condor aduce o prezență proaspătă și plăcută. Efectul de ansamblu funcționează: actorii se distrează vizibil și nu privesc materialul de sus. Contează mult, pentru că dacă într-un asemenea film cineva face cu ochiul publicului de genul „ce copilărie e toată treaba asta”, magia se prăbușește pe loc.
Nu toți actorii secundari primesc destulă substanță și unii sunt mai degrabă o funcție decât un personaj, dar liniile principale se țin bine.
Regia lui Dave Green: haos, dar ținut în frâu
Ca regizor, Dave Green a avut de găsit un echilibru foarte delicat. Pe de o parte, să rămână fidel umorului fizic nemilos de precis al desenelor clasice, unde o pauză bine plasată valorează mai mult decât orice joc de cuvinte. Pe de altă parte, să extindă lumea asta într-o poveste de lungmetraj de 103 minute, cu arc narativ, miză și emoție.
Pentru prima jumătate, jos pălăria. Gagurile curg, umorul vizual nimerește ținta, iar filmul își cunoaște și își iubește vizibil sursa. Partea de tribunal e și ea surprinzător de amuzantă: ciocnirea dintre procedura juridică și logica desenului animat e un material excelent, iar Green îl exploatează cum trebuie. În a doua repriză însă se simte că povestea e obligată să devină „mai mare”, și pe alocuri se pierde acel umor precis și minimalist care a făcut legendare episoadele vechi. Nu e o tragedie, dar se observă.
Ce funcționează și unde scârțâie?
Ce merge foarte bine:
- Ideea de bază. Genial de simplă, iar filmul nu fuge de ea, ci o duce până la capăt.
- Viața din culise a personajelor animate. Cele mai bune momente sunt cele în care tragem cu ochiul la cotidianul deloc de invidiat al personajelor. Stratul ăsta meta e isteț și pe alocuri chiar melancolic.
- Coiotul ca erou principal. Jalnic, încăpățânat, adorabil. Exact așa cum l-am simțit dintotdeauna.
- Partea vizuală. Colorată, energică, plină de respect față de stilul clasic al desenelor animate.
Unde scârțâie:
- Ritmul spre final. 103 minute sunt la limită pentru un asemenea material, una sau două scene puteau fi tăiate liniștit.
- Publicul țintă. Filmul nu reușește mereu să decidă dacă se adresează copiilor mici sau adulților nostalgici. Nu e genul de film clasic la care pui un copil de șase ani în fața ecranului și pleci.
- Previzibilitatea. Dramaturgia de tip omul mărunt contra marii corporații merge pe un drum cunoscut, iar asta se mai simte din când în când.
De ce contează că filmul ăsta există?
În ultimii ani, o mulțime de francize clasice de animație au primit adaptări „moderne” și, sincer, cele mai multe au fost de uitat. Filmele astea tratau adesea sursa ca pe o marcă de vândut. Coyote vs. Acme, în schimb, le pune o întrebare propriilor personaje: ce-ar fi dacă figurile astea chiar simt ceva? Ce-ar fi dacă coiotul nu e doar o mașinărie de gaguri?
Asta îl face mai mult decât încă un produs de nostalgie. Nu e revoluționar, nu e vârful genului, dar are ceva de spus și o spune cu spirit și cu blândețe. Plus că, ironic, vorbim despre un film despre produse corporatiste care se revoltă împotriva mașinăriei corporatiste. Greu să nu te bucuri de asta.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru toți cei care au crescut cu Looney Tunes și au ținut pe ascuns cu Wile E. Coyote. Pentru adolescenți și adulți care iubesc comediile inventive, puțin meta și puțin dulci-amărui.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care se așteaptă la un desen animat alert pentru cei mici, cu explozii în fiecare minut, și pentru cei alergici din principiu la filmele de franciză construite pe nostalgie.
Dacă îți place, vezi și: Who Framed Roger Rabbit (1988), Looney Tunes: Back in Action (2003), Space Jam (1996), The Lego Movie (2014)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera în România filmul Coyote vs. Acme?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 11 septembrie 2026.
Despre ce este Coyote vs. Acme?
Wile E. Coyote este mereu lăsat baltă de produsele megacorporației ACME în timp ce îl urmărește pe Road Runner. Într-o zi se satură și, alături de un avocat cunoscut de pe un panou publicitar, dă în judecată ACME.
Cât durează Coyote vs. Acme?
Filmul durează 103 minute.
Cine a regizat Coyote vs. Acme?
Regizorul filmului este Dave Green.
Cine joacă în film?
Din distribuție fac parte John Cena, Lana Condor, Will Forte, P.J. Byrne și Nancy Linehan Charles.
Merită să mergi la procesul coiotului?
Da, și nu doar din nostalgie. Coyote vs. Acme e acel caz rar în care dintr-o glumă veche de desen animat iese chiar un film, nu doar o reclamă lungită. Are umor, are suflet și are ceva plăcut de rebel în felul în care cel mai mare învins al lumii lovește, în sfârșit, înapoi. A doua parte se mai lasă, publicul țintă nu e mereu nimerit, dar defectele astea pălesc pe lângă bucuria de a sta, după atâtea decenii, de partea coiotului. Eu în tribunal stau pe banca lui. Luați cu voi o umbrelă ACME, că poate în loc de ploaie vine o nicovală.