Handbok för superhjältar, recenzie în avanpremieră: când biblioteca devine cea mai bună ascunzătoare
Există un moment în copilărie când clopoțelul de la final de ore nu înseamnă libertate, ci începutul fugii. Handbok för superhjältar pornește exact din această situație dureros de cunoscută și încearcă să arate o ieșire printr-o carte ciudată, găsită într-o bibliotecă. Nu l-am văzut încă, dar pornind de la idee, poate fi una dintre cele mai emoționante animații ale toamnei, cu condiția să nu alunece spre soluții comode.
O animație scandinavă promițătoare, cu o temă importantă, care poate deveni cu adevărat memorabilă dacă tratează hărțuirea mai serios decât superputerile.
Handbok för superhjältar: trailer
Date despre film
| Regia | Anoo Bhagavan, Patrik Forsberg |
|---|---|
| Gen | Filme de animație |
| Durata | 95 min |
| Țara | Filme norvegiene, Filme suedeze |
Despre ce e vorba? O fetiță, o gașcă de băieți și o carte care o găsește singură
Lisa se mută la o școală nouă și devine țintă încă din prima zi. Situația, așa cum o descrie sinopsisul, e de o simplitate crudă: în fiecare zi, după ore, un grup de băieți se ține după ea și o batjocorește. Lisa nu știe cum să pună capăt acestui coșmar, așa că face ce ar face mulți copii în locul ei: se ascunde. Refugiul ei e biblioteca, unde așteaptă până când urmăritorii se plictisesc și pleacă.
Printre rafturi îi atrage atenția un volum aparte: un manual de instrucțiuni despre cum poți deveni supererou. Și aici vine fraza care mi-a aprins imediat curiozitatea: de fapt, nu Lisa a găsit cartea, ci cartea a găsit-o pe Lisa. Sarcina pare simplă la început: trebuie să o împrumute, să urmeze instrucțiunile pas cu pas și să exerseze neobosit, în fiecare zi.
Ce iese de aici, despre ce puteri e vorba și cum evoluează relația Lisei cu cei care o hărțuiesc, prezentarea oficială nu dezvăluie, iar eu nu o să inventez. Premisa în sine spune însă destul despre ce fel de film ne așteaptă.
Cel mai puternic atu: nu pelerina, ci exercițiul
Ce m-a cucerit cel mai tare în sinopsis e partea cu „exersează neobosit, în fiecare zi”. În majoritatea poveștilor cu supereroi, eroul primește totul dintr-o clipă în alta: o mușcătură de păianjen, un accident, o planetă străină și gata. Aici, se pare, a deveni erou ține de muncă, disciplină și perseverență. Într-un film pentru copii și adolescenți, acesta poate fi un mesaj extrem de valoros, mai ales într-o epocă în care toată lumea vrea rezultate imediat.
La fel de interesantă e cartea ca personaj. Ideea că volumul o alege pe Lisa e în același timp magică și puțin neliniștitoare. De ce tocmai pe ea? Ce vrea de la ea? Răsturnarea asta e suficientă ca filmul să nu fie doar o fabulă drăguță, ci să aibă și un strop de mister. Dacă regizorii îl dozează bine, spectatorii se vor întreba tot timpul dacă această carte e o prietenă sau cu totul altceva.
Amprenta scandinavă: de ce am încredere în combinația asta?
Filmul este o coproducție norvegiano-suedeză, iar scaunul de regizor e împărțit între Anoo Bhagavan și Patrik Forsberg. Filmele și animațiile scandinave pentru copii au o trăsătură pe care o iubesc: nu își tratează tinerii spectatori ca pe niște obiecte de porțelan. Singurătatea, frica, tensiunile din familie nu sunt decor, ci au o miză reală, iar poveștile au adesea curajul să spună că adulții nu sunt mereu acolo când ar trebui.
O asemenea abordare poate valora aur într-un film despre bullying la școală. Animațiile de la Hollywood au tendința să rezolve astfel de teme cu două glume și o scenă mare și colorată de acțiune, pe când o producție nordică are toate șansele să găsească un ton mai discret și mai sincer. Deocamdată e doar o așteptare, nu o garanție, dar judecând după țara de origine, putem spera la ceva mai puțin steril și mai puțin glazurat.
Durata de 95 de minute e și ea un semn bun: destul de lungă cât să se vadă cum crește Lisa, destul de scurtă cât să nu se înece în repetiții.
Pentru copii mici sau pentru cei mai mari? Tema spune mai mult decât am crede
Când e vorba de animație, tind să presupunem automat că filmul e pentru toată familia, inclusiv pentru cei mai mici. Handbok för superhjältar pare însă să fie altceva: nu o aventură colorată pentru frații mai mici, ci un film care își asumă un conținut emoțional mai serios.
Felul în care e arătată hărțuirea poate fi apăsător în sine, iar dacă filmul surprinde credibil cât de vulnerabilă e Lisa, copiii mici s-ar putea să o ducă greu. Pentru elevii din clasele mai mari și pentru adolescenți, tocmai de aceea poate fi important: ei cunosc cel mai bine lumea asta, fie ca victime, fie ca martori, fie, să recunoaștem, de partea cealaltă.
Ca părinte, m-aș duce la el cu gândul că vom vorbi despre el după aceea. Forța cea mai mare a unui astfel de film nu se joacă pe ecran, ci pe drumul spre casă, când copilul începe să pună întrebări.
Unde poate să o ia razna? Riscurile pe care nu le trec sub tăcere
Sunt entuziasmat, dar nu orb. O asemenea premisă are câteva capcane și sunt curios cum le va ocoli filmul.
- Capcana soluției magice. Dacă superputerile pur și simplu „rezolvă” hărțuirea, mesajul devine periculos. În realitate nimeni nu primește o carte fermecată, așa că e important ca filmul să spună ceva și despre încrederea în sine, perseverență și curajul de a cere ajutor.
- Fantezia răzbunării. Ar fi tentantă o poveste în care copilul chinuit le dă în final o lecție chinuitorilor. Distractiv, dar ieftin. Sper ca filmul să fie mai nuanțat de atât.
- Răufăcători fără relief. Băieții care o hărțuiesc pot deveni ușor niște băieți răi fără chip. Filmul ar fi mai puternic dacă ar lăsa măcar să se înțeleagă de ce se poartă așa.
- Limitele bugetului. Animațiile europene concurează rar cu spectacolul vizual al marilor studiouri americane. Nu e o problemă dacă stilul e original și consecvent, dar cine vrea strălucire perfectă la nivel de pixel poate fi dezamăgit.
Niciuna nu e fatală, dar nota finală va depinde de partea în care se înclină balanța.
La ce se poate aștepta spectatorul?
Judecând după sinopsis, la un film care pornește de la sentimentul de excludere și prezintă devenirea ca erou nu ca pe o minune de o clipă, ci ca pe o muncă de zi cu zi. Va exista ceva mister în jurul cărții, probabil și umor, doar vorbim de un film pentru copii, și, sper, multă inimă.
Cea mai mare întrebare pentru mine e cât de curajos va fi. Dacă filmul are curajul să ia în serios frica Lisei și nu se grăbește spre happy end, poate deveni genul de animație despre care se mai vorbește în clase și peste ani. Dacă se mulțumește cu o fabulă drăguță, dar superficială, va fi doar încă un film pe listă. Eu pariez pe prima variantă, iar punctajul estimat l-am dat în consecință.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Adolescenților, elevilor din clasele mai mari și părinților lor care își doresc o experiență comună după care să aibă despre ce vorbi. Merge foarte bine și pentru cei care apreciază tonul mai discret și mai sincer al filmelor scandinave.
- Mai bine sari peste, dacă: Nu e recomandat copiilor mici, din cauza temei apăsătoare, și nici celor care vor acțiune cu supereroi în stil hollywoodian, alertă și spectaculoasă.
Dacă îți place, vezi și: Big Hero 6 (2014), Incredibilii (2004), Megamind (2010), Întors pe dos (2015), Ralph Strică-Tot (2012)
Întrebări frecvente
Despre ce este Handbok för superhjältar?
Lisa e hărțuită din prima zi la noua ei școală, așa că se ascunde în bibliotecă. Acolo găsește un volum special, un manual de instrucțiuni pentru a deveni supererou, pe care trebuie să îl urmeze pas cu pas și să exerseze în fiecare zi.
Cât durează filmul?
Handbok för superhjältar are 95 de minute.
Este potrivit pentru copii mici?
Tema hărțuirii îl face mai potrivit pentru copiii mai mari și adolescenți, pentru cei mici poate fi prea apăsător.
Cine a regizat Handbok för superhjältar?
Filmul este regizat de Anoo Bhagavan și Patrik Forsberg.
Din ce țară este filmul?
Este un film de animație realizat în coproducție norvegiano-suedeză.
Merită să împrumuți acest manual?
Eu cred că da, și nu doar pentru că rar vezi o animație care pornește atât de direct de la tema bullyingului. Ideea din Handbok för superhjältar e simplă, dar inteligentă: prezintă eroismul nu ca pe un cadou, ci ca pe o putere câștigată prin perseverență, iar cartea misterioasă adaugă și un pic de enigmă poveștii. Creatorii scandinavi și tema serioasă sugerează că nu vom fi feriți de realitate. Dacă filmul își ține promisiunea, nu doar copiii, ci și adulții de lângă ei vor ieși din sală cu un nod în gât. Eu voi fi deja în primul rând.