Heysel 85, recenzie preliminară: una dintre cele mai negre seri din istoria fotbalului, văzută de aproape
Sunt meciuri al căror scor nu și-l mai amintește nimeni, pentru că tot ce s-a petrecut în afara terenului a acoperit totul. Heysel 85 ne întoarce într-o astfel de seară: Bruxelles, mai 1985, finala Cupei Campionilor Europeni dintre Juventus și Liverpool și haosul de dinaintea fluierului de start, care a costat vieți omenești. Pe hârtie, filmul are tot ce îi trebuie ca să devină una dintre cele mai apăsătoare, dar și cele mai importante drame europene ale anului.
Promisiunea unei drame strânse, de 91 de minute, despre o catastrofă reală: dacă regizoarea rămâne reținută, poate lovi puternic, dar dacă alunecă în melodramă, riscă să își piardă greutatea.
Date despre film
| Regia | Teodora Ana Mihai |
|---|---|
| Distribuția | Violet Braeckman, Matteo Simoni, Josse De Pauw, Fabrizio Rongione |
| Gen | Drame istorice |
| Durata | 91 min |
| Țara | Filme belgiene, Filme olandeze, Filme germane |
O finală pe care nu o pomenim din cauza golurilor
Premisa din Heysel 85 este simplă și necruțătoare. În mai 1985, pe stadionul Heysel din Bruxelles, Juventus și Liverpool FC joacă finala Cupei Campionilor Europeni. Înainte de fluierul de start, huliganii dezlănțuie violențe, zeci de oameni își pierd viața, iar stadionul se transformă într-un haos total. Nu e un scenariu inventat, ci una dintre cele mai dureroase tragedii reale din fotbalul european, iar filmul nici nu încearcă să se prefacă a fi un film sportiv obișnuit.
Ce m-a prins cu adevărat din descriere este perspectiva. Heysel 85 nu povestește seara de pe gazon și nici din ochii jucătorilor, ci prin doi oameni aflați acolo din cu totul alte motive, care, de la o clipă la alta, trebuie să facă totul altfel decât plănuiseră.
Marie și Luca: doi oameni, două responsabilități
Una dintre protagoniste este Marie, o femeie de treizeci de ani, fiica primarului Bruxelles-ului și totodată purtătoarea lui de cuvânt, care urmărește meciul alături de părinți. Celălalt este Luca Rossi, 31 de ani, care transmite de la fața locului pentru televiziunea italiană și pe care l-au însoțit membri ai familiei veniți din Italia.
Dualitatea asta mi se pare mutarea cea mai inteligentă a filmului. Luca muncește: continuă transmisiunea în timp ce își caută disperat familia prin mulțime. Greu de imaginat o dilemă mai grea, în care datoria profesională și groaza pură se ciocnesc în același om. Situația lui Marie e la fel de gravă, doar că altfel: tatăl ei, primarul, e băut și incapabil să gestioneze criza, așa că ea trebuie să preia controlul. O tânără care ia decizii în numele unui oraș întreg, în timp ce bărbatul care ar trebui să o facă se prăbușește lângă ea. Aici încap o dramă de familie, un thriller politic și o poveste de supraviețuire, iar dacă scenariul împletește bine firele, rezultatul poate fi foarte puternic.
Teodora Ana Mihai și realitatea fără filtru
Regia îi aparține Teodorei Ana Mihai, un nume poate mai puțin cunoscut publicului larg, dar care a atras atenția serioasă a festivalurilor. Filmul ei La Civil, despre o mamă care își caută fiica răpită, a ajuns și la Cannes și a arătat exact tipul de regie strânsă, încordată, dar apropiată de oameni, de care e nevoie la o asemenea temă. Mihai nu e genul care apasă pe stomacul spectatorului cu kitsch, ci lasă situația însăși să devină insuportabilă.
În cazul Heysel 85, asta e întrebarea cheie. Despre o tragedie reală, cu victime reale, e foarte ușor să faci un film prost: cu patetism exagerat, cu explicații didactice sau cu scene de masă spectaculoase, care reduc totul la un film catastrofă. Eu sper că Mihai se va concentra pe chipurile personajelor, pe deciziile lor și pe timpul care se scurge minut cu minut, nu pe coregrafia distrugerii.
Distribuția: greutate flamandă, forță belgiană
În distribuție sunt nume familiare celor care urmăresc cinematografia belgiană. Matteo Simoni este un actor versatil și carismatic, iar rolul unui reporter grăbit, disperat, care încearcă totuși să se poarte ca un profesionist, i s-ar putea potrivi perfect. Josse De Pauw este un veteran al teatrului flamand, cu o rutină și o prezență care pot face minuni în portretul unei figuri de putere aflate în prăbușire. Fabrizio Rongione poate fi cunoscut din filmele fraților Dardenne, ceea ce în sine e un semn bun: cine a lucrat acolo știe să joace credibil, fără nicio teatralitate.
Cel mai mare semn de întrebare și poate numele cel mai interesant este Violet Braeckman. Dacă intuiția mea e corectă, rolul lui Marie va fi coloana vertebrală a întregului film, iar să duci o asemenea greutate nu e puțin lucru. Dacă funcționează, s-ar putea să descoperim o față nouă.
Unde poate greși?
N-aș fi cinstit dacă m-aș limita la entuziasm. Durata de 91 de minute e în același timp un avantaj și un risc. Un avantaj, pentru că într-o situație atât de densă, aproape în timp real, concizia aduce tensiune. Un risc, pentru că în acest interval trebuie desfășurate credibil două fire paralele, un conflict de familie, o criză politică și o tragedie colectivă. Dacă unul dintre fire se subțiază, filmul poate părea neterminat.
Celălalt pericol e cadrul ficțional. Marie și Luca par personaje inventate plasate într-un eveniment real, iar asta poate lăsa impresia că filmul folosește tragedia în favoarea propriei drame. Dacă rezultatul va fi respectuos sau ușor exploatator, vom afla doar în sala de cinema. Coproducția belgiano olandezo germană sugerează totuși că nu primim un spectacol hollywoodian, ci o operă europeană, cu o privire mai obiectivă, și asta mă liniștește.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc dramele strânse și apăsătoare, inspirate din fapte reale, și care sunt interesați și de capitolele mai întunecate ale istoriei fotbalului. Obligatoriu pentru iubitorii filmului european de autor.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine se așteaptă la un film sportiv lejer sau la un film catastrofă de divertisment a nimerit în locul greșit. Poate fi apăsător și pentru cei sensibili la reprezentarea tragediilor colective.
Dacă îți place, vezi și: September 5 (2024), Utøya 22. juli (2018), Bloody Sunday (2002), United 93 (2006)
Întrebări frecvente
Despre ce este Heysel 85?
Despre tragedia petrecută în 1985 la Bruxelles, la finala Cupei Campionilor Europeni dintre Juventus și Liverpool, când violențele huliganilor au provocat moartea a zeci de oameni. Povestea e urmărită prin ochii lui Marie, fiica și purtătoarea de cuvânt a primarului, și ai lui Luca Rossi, reporter al televiziunii italiene.
Cât durează Heysel 85?
Filmul are 91 de minute.
Cine a regizat Heysel 85?
Filmul este regizat de Teodora Ana Mihai.
Cine joacă în Heysel 85?
În rolurile principale apar Violet Braeckman, Matteo Simoni, Josse De Pauw și Fabrizio Rongione.
Suntem în stare să retrăim încă o dată acea seară?
Heysel 85 nu va fi un film la care mergi cu popcorn și după care povestești vesel în parcare. Tocmai de aceea îl aștept. O regizoare talentată, o distribuție solidă și experimentată și o temă despre care vorbim mult prea rar formează împreună o promisiune serioasă. Dacă Teodora Ana Mihai își păstrează tonul reținut și apropiat de oameni cu care a lucrat și până acum, Heysel 85 poate deveni unul dintre cele mai durabile filme ale finalului de an. Eu voi fi în sală, iar celor care pot duce subiectele grele le recomand să fie și ei.