I Play Rocky, recenzie anticipativă: Peter Farrelly urcă din nou în ring?
Există titluri care fac inima oricărui cinefil să bată mai repede, iar I Play Rocky este unul dintre ele. În spatele lui stă Peter Farrelly, regizorul oscarizat al filmului Green Book, iar distribuția e plină de nume care ne-au oferit deja seri bune la cinema. E momentul să ne gândim ce putem aștepta de la acest film.
Un regizor puternic, o distribuție aleasă cu gust și un titlu irezistibil: pe hârtie, acesta poate fi unul dintre cele mai simpatice filme pentru marele public din acest sezon, cu condiția ca Farrelly să asculte de inimă, nu de kitsch.
I Play Rocky: trailer
Date despre film
| Regia | Peter Farrelly |
|---|---|
| Distribuția | Anthony Ippolito, AnnaSophia Robb, P.J. Byrne, Toby Kebbell, Tracy Letts, Jay Duplass |
Un titlu care lovește singur
Puține titluri de film muncesc atât de mult în locul oamenilor de marketing. I Play Rocky pornește din trei cuvinte mașinăria nostalgiei: ringul, treptele, ouăle crude, melodia pe care o poate fredona oricine. Seria Rocky a creat una dintre cele mai încăpățânate legende ale cinemaului american, iar orice atinge acest nume primește în același timp un elan uriaș și o povară pe măsură.
Trebuie spus clar: despre intrigă se știu oficial încă foarte puține, așa că nu voi povesti nimic. Titlul însă evocă fără echivoc acest univers și asta ajunge ca spectatorii să își facă deja o imagine în minte. Acesta este cel mai mare avantaj al filmului și totodată cel mai mare risc: așteptările sunt sus de tot încă dinainte de lansare.
Peter Farrelly, omul surprizelor
Dacă acum zece ani ne-ar fi spus cineva că unul dintre regizorii lui Dumb and Dumber și There's Something About Mary va câștiga într-o zi Oscarul pentru cel mai bun film, am fi râs în hohote. Apoi a venit Green Book, iar Farrelly a demonstrat că în spatele comediilor zgomotoase se ascunde un povestitor cât se poate de sensibil, care comunică instinctiv cu publicul.
Calitatea principală a lui Green Book era exact ce îi trebuie unui asemenea titlu: umor ușor, căldură, scene lăsate în grija actorilor și acel sentiment curat, de Hollywood de altădată, care multora le lipsește din cinemaul de azi. Criticii spun, desigur, că tot aici stătea și slăbiciunea filmului: uneori își șlefuia prea tare subiectul și alegea soluții prea comode. Sunt curios care Farrelly va apărea acum. Dacă povestitorul, ne așteaptă o seară foarte bună. Dacă jucătorul care merge la sigur, vom primi un film plăcut, dar ușor de uitat.
Distribuția: puține vedete, multe fețe de încredere
La prima vedere, lista actorilor nu mizează pe cele mai mari staruri, iar eu cred că asta e o veste bună. În frunte apare Anthony Ippolito, care pentru marele public nu face încă parte dintre fețele cunoscute. E un risc, dar și o șansă: în spatele unui protagonist mai puțin celebru nu stă amintirea a zece roluri anterioare, așa că e mai ușor să îl crezi în orice ipostază.
În jurul lui se află însă actori în rol secundar capabili să ridice orice film:
- Matt Dillon joacă de decenii personaje carismatice și puțin periculoase și rareori dezamăgește.
- AnnaSophia Robb, pe care mulți o știu din rolurile de copil din Charlie și fabrica de ciocolată și Bridge to Terabithia, s-a maturizat între timp ca actriță.
- Tracy Letts este genul de actor de compoziție pe care orice regizor îl iubește: și în Lady Bird a construit un om adevărat din doar câteva scene.
- Stephan James este unul dintre cele mai puternice talente dramatice tinere din ultimii ani.
- Toby Kebbell, Jay Duplass și P.J. Byrne sunt numele care țin scenele vii din fundal.
Cine pe cine joacă nu voi scrie, în lipsa unor informații oficiale. Impresia de ansamblu a listei e însă limpede: pare un film centrat pe actori, în care forța scenelor vine din dialoguri și din chipuri, nu din explozii.
Ce l-ar putea face cu adevărat bun?
Sunt optimist din trei motive. Primul este instinctul lui Farrelly pentru filmul de public larg: știe cum să facă o sală să râdă și să plângă deopotrivă, iar de la Green Book încoace nimeni nu i-a mai contestat această abilitate. Al doilea este distribuția, în care nu există nicio verigă slabă și în care, alături de veteranii rutinați, și-au găsit locul și fețe proaspete. Al treilea este chiar tema: legenda Rocky vorbea despre un nimeni care primește o șansă, iar acest tip de poveste funcționează azi la fel de bine ca acum cincizeci de ani.
Și unde ar putea să alunece?
Cel mai mare pericol este nostalgia mulțumită de sine. La un asemenea titlu e ușor să îi faci cu ochiul spectatorului, să arăți motive cunoscute și să culegi aplauzele fără ca filmul să stea pe propriile picioare. Dacă I Play Rocky va fi doar un omagiu frumos, dar gol, îl vom uita foarte repede.
Un alt risc este înclinația lui Farrelly spre o dramă prea rotundă, prea curată. Ce e virtute într-un film pentru marele public poate părea superficialitate când tema e mai profundă. Mai rămâne și întrebarea protagonistului: dacă Ippolito nu duce greutatea filmului, nici excelenții actori din rolurile secundare nu îl vor putea salva. Cu toate acestea, mult mai multe argumente sunt în favoarea filmului decât împotriva lui.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc filmele hollywoodiene de modă veche, pline de suflet, pentru fanii lui Green Book și pentru oricine a fredonat vreodată până la capăt tema muzicală din Rocky.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor un cinema îndrăzneț, experimental, sau sunt alergici la nostalgie și la poveștile emoționante, ușor de îndrăgit.
Dacă îți place, vezi și: Rocky (1976), Green Book: O prietenie pe viață (2018), The Disaster Artist (2017), Creed (2015)
Întrebări frecvente
Cine a regizat filmul I Play Rocky?
Regizorul filmului este Peter Farrelly, cel care a realizat și Green Book.
Cine joacă în filmul I Play Rocky?
Din distribuție fac parte Anthony Ippolito, AnnaSophia Robb, P.J. Byrne, Toby Kebbell, Tracy Letts, Jay Duplass, Matt Dillon și Stephan James.
A fost deja lansat I Play Rocky?
Nu încă, de aceea acest text este o recenzie anticipativă.
Urcăm în ring alături de I Play Rocky?
Eu cu siguranță. I Play Rocky are toate ingredientele unei seri bune și calde la cinema: un regizor care a dovedit deja că știe să cucerească publicul, o echipă bogată în actori buni și un titlu care evocă una dintre cele mai mari legende din istoria filmului. Așteptările mele sunt prudent optimiste: dacă Farrelly îndrăznește să fie ceva mai aspru decât de obicei, filmul poate fi una dintre surprizele anului. Dacă nu, probabil vom primi oricum două ore plăcute, cu zâmbetul pe buze. Rămâne de văzut dacă va câștiga prin knockout sau doar la puncte.