O poveste încâlcită recenzie: prințesa Disney care a deschis o nouă eră cu o tigaie
Există acel film Disney pe care l-ai văzut copil, îl revezi ca adult și îți dai seama că, de fapt, era pentru tine. O poveste încâlcită e exact așa: amuzant, cald, alert și surprinzător de obraznic. La peste cincisprezece ani de la lansare, se mișcă la fel de proaspăt de parcă ar fi fost desenat ieri.
Unul dintre cele mai bune basme ale erei moderne Disney, care amestecă magia clasicilor de altădată cu un umor impertinent și emoții adevărate.
O poveste încâlcită: trailer
Date despre film
| Original | Tangled |
|---|---|
| Premiera în România | 7.1.2011 |
| Regia | Byron Howard, Nathan Greno |
| Distribuția | Mandy Moore, Zachary Levi, Donna Murphy, Ron Perlman, M.C. Gainey, Jeffrey Tambor |
| Gen | Filme de animație, Filme pentru familie, Filme de aventură |
| Durata | 100 min |
| Clasificare | AP |
| Țara | Filme americane |
Un turn, un hoț și o coamă foarte, foarte lungă
Punctul de plecare e de basm clasic, doar că servit cu mult mai mult elan. Flynn Rider, cel mai căutat și mai fermecător bandit din regat, fuge de urmăritori și încearcă să se ascundă într-un turn misterios. Alegere proastă: locatara turnului, Rapunzel, îl prinde cât ai clipi cu ajutorul părului ei magic, lung de 21 de metri.
Surpriza e că Rapunzel nu stă cu mâinile în sân așteptându-și salvatorul. E închisă acolo de ani buni și doar aștepta momentul potrivit să evadeze. În Flynn vede o șansă, face o înțelegere cu el și de aici pornește aventura care ține filmul în picioare. Pe drum îi însoțesc un cameleon îngrijorat, care i-ar feri de orice pericol, un cal polițist care îl adulmecă pe Flynn ca un ogar și o gașcă de bandiți ursuzi de cârciumă, despre care afli repede că ascund mai mult decât par.
Nu spun mai mult despre poveste, pentru că una dintre marile bucurii ale filmului e să te lași purtat de ea. Cine nu l-a văzut încă e norocos: farmecul primei vizionări chiar contează aici.
Mandy Moore și Zachary Levi: perechea pentru care merită
La un film de animație uiți ușor cât de mult depinde de voci, dar aici totul stă în cât de mult crezi în cele două personaje. Mandy Moore îi dă viață lui Rapunzel cu acel entuziasm naiv și totuși aprig, care o salvează de la a deveni enervantă, deși ar fi putut aluneca ușor acolo. Schimbările ei de dispoziție din primele ore de libertate sunt printre cele mai amuzante momente din film.
Zachary Levi, în rolul lui Flynn Rider, e o alegere perfectă. Personajul e un șarlatan tipic, cu o replică arogantă pentru orice situație, dar în vocea lui Levi există și o căldură care te face să crezi că sub carapace se ascunde un tip de treabă. Chimia dintre ei nu e glazură roz, ci tachinare, neîncredere și gheață care se topește încet, iar tocmai asta o face să funcționeze.
Donna Murphy, ca Mama Gothel, e arma secretă a filmului. Puțini răufăcători Disney sunt atât de neplăcut de familiari: nu aruncă fulgere, ci lucrează cu manipulare deghizată în iubire. Cine a crescut într-o atmosferă sufocantă și toxică va simți unele scene ca pe niște înțepături. În rolurile secundare, Ron Perlman, Jeffrey Tambor, Brad Garrett și Paul F. Tompkins aduc niște băieți răi cu fețe aspre, dar hazlii, care fac mult din scene mici.
Byron Howard și Nathan Greno: școală veche, tehnică nouă
Duo-ul de regizori și-a asumat o miză mare: să mute atmosfera unui basm clasic Disney cu prințesă, desenat de mână, în animația pe calculator, fără ca rezultatul să pară rece sau de plastic. După mine au reușit, și încă strălucit. Mișcarea, expresivitatea personajelor și ritmul amintesc de marii clasici, dar filmul lucrează în același timp cu un tempo și un umor vizual care țin deja de limbajul animației moderne.
Ce îmi place cu adevărat: regizorii nu se tem de liniște. Între scenele de acțiune, urmăriri și avalanșe de poante există momente lente, care respiră, în care lasă pur și simplu imaginea să vorbească. E genul de cinema matur care face ca un basm de familie să nu fie doar un mod de a omorî timpul, ci ceva ce îți rămâne în minte.
Un spectacol vizual care nu se încurcă niciodată
Coama de 21 de metri a lui Rapunzel nu e doar un element de poveste, ci un adevărat protagonist vizual. Fata o folosește drept frânghie, bici, leagăn sau capcană, iar animatorii s-au jucat vizibil cu mare plăcere cu ea. Fiecare scenă în care părul se mișcă e un mic număr de acrobație.
Paleta de culori e caldă, de carte de povești, plină de lumina soarelui, de verdele pădurii și de nuanțe aurii. Există în film o scenă cu lampioane despre care nu spun mai mult, dar cine a văzut-o știe: sunt câteva dintre cele mai frumoase minute din animația Disney, care pot sta alături de orice clasic. Pentru mine, acolo filmul trece de la un basm distractiv la ceva cu adevărat memorabil.
Muzica e de musical și se lipește de ureche. Nu toate cântecele vor deveni preferate pe viață, dar cele mai bune chiar spun ceva despre personaje și nu doar umplu minutele. Câteva melodii îți vor suna în cap zile întregi, fie că vrei, fie că nu.
Un cal, un cameleon și triumful personajelor secundare
Dacă există o parte a filmului de care își amintește toată lumea, aceea e calul polițist. Nu scoate un cuvânt și totuși e unul dintre cele mai amuzante personaje: adulmecă precum un câine, mărșăluiește ca un soldat și îl urmărește pe Flynn cu încăpățânarea unui detectiv din filmele polițiste. Cameleonul e la fel de genial, un comentator mut care reacționează la orice, iar mimica lui spune mai mult decât monologurile întregi ale multor personaje.
Gașca de bandiți de cârciumă e genul de poantă care pentru copii înseamnă clovnerie, iar pentru adulți o întorsătură ironică și simpatică a stereotipului de dur. Secretul filmului e că nu tratează niciun personaj secundar ca pe un decor de unică folosință: fiecare își are momentul lui.
Unde strânge coroana?
Perfect nu e, și nici nu trebuie să fie. Scheletul poveștii e cunoscut, marile răsturnări de situație sosesc după manualul basmelor animate, așa că surpriza stă mai degrabă în felul în care e spusă povestea decât în poveste. Unul sau două cântece rămân în urma celor mai bune, iar partea de mijloc avansează uneori puțin prea comod.
Sunt însă fleacuri într-un film care lucrează cu atâta inimă și umor. Cine caută un basm complet original poate rămâne cu un gol, dar cine vrea să vadă cum o poveste veche poate deveni din nou palpitantă primește din plin.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Familiilor, fanilor Disney și tuturor celor care iubesc basmele de aventură romantice și amuzante. Și adulții se vor distra surprinzător de bine.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor pe care îi enervează momentele muzicale sau care sunt alergici la basmele clasice cu prințese: probabil îl vor găsi prea dulce.
Dacă îți place, vezi și: Regatul de gheață (2013), Prințesa și broasca (2009), Frumoasa și Bestia (1991), Vaiana (2016), Shrek (2001)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera O poveste încâlcită în România?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 7 ianuarie 2011.
Cât durează O poveste încâlcită?
Filmul durează 100 de minute.
Despre ce este O poveste încâlcită?
Flynn Rider, un bandit fermecător căutat de toată lumea, se ascunde într-un turn, unde este prins de Rapunzel, fata cu părul magic lung de 21 de metri. Ea face o înțelegere cu el ca să poată ieși în lume, iar cei doi pornesc împreună într-o aventură.
Cine a regizat O poveste încâlcită?
Filmul a fost regizat de Byron Howard și Nathan Greno.
Cine le dă glas lui Rapunzel și lui Flynn Rider în versiunea originală?
Rapunzel are vocea lui Mandy Moore, iar Flynn Rider pe cea a lui Zachary Levi. Pe Mama Gothel o interpretează Donna Murphy.
Care este titlul original al filmului O poveste încâlcită?
Titlul original al filmului american este Tangled.
Merită să descâlcești din nou această poveste?
Absolut. O poveste încâlcită e acel film de familie rar pe care nu îl vezi din obligație alături de copil, ci îți aștepți tu însuți scenele preferate. E spiritual, superb și are inima la locul ei. Dacă nu l-ai văzut, recuperează-l într-o după-amiază ploioasă. Dacă l-ai văzut deja, revezi-l: scena cu lampioanele te va atinge la fel de tare. Nouă din zece, iar calul merită separat nota maximă, cu felicitări.