Tony recenzie: bucătărie încinsă, începuturi brute, Bourdain înainte să devină Bourdain
Înainte să devină cel mai cunoscut bucătar călător din lume, Anthony Bourdain era doar un puști de nouăsprezece ani care a ajuns în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, adică exact unde trebuia. Filmul lui Matt Johnson spune povestea acelei veri și nu cioplește o statuie, ci ne arată un tânăr confuz, flămând și plin de scântei. Tony nu e cel mai perfect fel de pe meniu, dar e genul de preparat la care te mai gândești zile întregi.
O poveste de origine haotică, amuzantă și surprinzător de emoționantă, dusă în spate de Dominic Sessa, care înțelege spiritul lui Bourdain mai bine decât majoritatea omagiilor.
Tony: trailer
Date despre film
| Regia | Matt Johnson |
|---|---|
| Distribuția | Dominic Sessa, Antonio Banderas, Emilia Jones, Leo Woodall, Stavros Halkias |
| Gen | Comedii, Drame cinematografice |
| Durata | 106 min |
| Țara | Filme americane |
O vară la Provincetown care a decis totul
Premisa e simplă și tocmai de aceea funcționează. Anthony Bourdain, la 19 ani, ajunge la Provincetown, unde nimerește din întâmplare în lumea haotică a bucătăriei unui restaurant. Niciun plan mare, nicio vocație, nicio misiune sfântă, doar un puști rătăcit într-un loc unde ritmul îl dau sfârâitul tigăilor și înjurăturile de la pass. Vara aceea îi schimbă viața pentru totdeauna și devine decisivă pentru tot ce va urma.
Cine îl cunoaște pe Bourdain știe cât cântărește acest punct de plecare. El a fost omul care, cu volumul Kitchen Confidential, a scos la lumină realitatea murdară, transpirată și plină de adrenalină a bucătăriilor profesioniste, iar mai târziu a colindat lumea la televizor ca și cum fiecare farfurie ar fi fost o ușă spre altă viață. Filmul nu vrea să ne arate acel personaj carismatic, deja format, ci momentul în care nimic nu era încă hotărât. O alegere inteligentă.
Rămân fără spoilere: despre evenimentele concrete nu dezvălui mai mult decât descrierea oficială a filmului, pentru că aici plăcerea descoperirii chiar contează.
Dominic Sessa, puștiul care ne-a atras atenția, primește acum rolul principal
Numele lui Dominic Sessa le sună cunoscut multora de la The Holdovers, unde a jucat alături de Paul Giamatti cu atâta naturalețe încât aveai impresia că te uiți la un documentar. Exact prezența asta brută, deloc studiată, îi trebuie unui Bourdain tânăr. Sessa nu imită și nu face caricatură, ci construiește un tânăr neliniștit, puțin obraznic, puțin pierdut, în care deja mocnește ceva.
Cel mai mare compliment pe care i-l pot face: nu m-am uitat cât de mult seamănă, ci la ce simte personajul. E o reușită rară pentru un film inspirat dintr-o biografie, iar Sessa demonstrează aici, cred, definitiv că nu e o minune de un singur film.
Banderas și ceilalți: o distribuție secundară solidă
Simpla prezență a lui Antonio Banderas ridică filmul. În ultimii ani alege roluri tot mai curajoase și mai autoironice, și îi stă bine că nu mai e amantul eroic, ci omul personajelor cu greutate și culoare. Și aici primește exact cât spațiu trebuie ca fiecare scenă a lui să fie condiment, nu fel principal.
Emilia Jones, devenită cunoscută prin CODA, e o actriță sensibilă, cu picioarele pe pământ, iar filmului îi prinde bine să aibă pe cineva care încetinește ritmul în mijlocul zgomotului plin de testosteron al bucătăriei. Leo Woodall e, de la sezonul doi din The White Lotus, una dintre cele mai căutate fețe tinere britanice, iar nonșalanța lui funcționează și aici. Stavros Halkias aduce, ca stand-up comedian, simțul ritmului fără de care o comedie de bucătărie pur și simplu n-ar respira.
Marea calitate a distribuției este că pare credibilă ca ansamblu. Ai senzația că oamenii ăștia chiar se calcă pe picioare de luni de zile într-o încăpere strâmtă și fierbinte.
Matt Johnson, regizorul care iubește realitatea haotică
Matt Johnson nu e genul de regizor care face biopicuri sterile și lustruite. BlackBerry a arătat că poate transforma o poveste aparent seacă din lumea afacerilor într-un film tensionat, amuzant și omenesc, cu personaje fragile și ridicole pentru care totuși ții pumnii. În lucrările lui mai vechi, precum The Dirties, marca lui era stilul cu camera din mână, aproape documentar.
Abordarea asta valorează aur într-un film croit pe bucătăria unui restaurant. Bucătăria e oricum un haos, iar Johnson nu simte deloc nevoia să facă ordine în ea. Regia e agitată, plină de energie, uneori poate prea împrăștiată, dar asta ține mai degrabă de stil decât de greșeală. Se potrivește perfect cu Bourdain, care n-a fost niciodată adeptul vieților ordonate și calculate.
Ce funcționează și unde se arde puțin sosul
Ce funcționează foarte bine:
- Atmosfera. Filmul înțelege de ce te atrage bucătăria: spiritul de echipă, presiunea, tensiunea și acea libertate ciudată pe care o simte doar cine a lucrat într-un astfel de loc.
- Umorul. Amestecul de comedie și dramă nu pare forțat, râsetele sunt sincere și nu sufocă momentele mai serioase.
- Respect fără idolatrizare. Nu primim o icoană, ci un om, și cred că exact asta și-ar fi dorit și Bourdain.
Unde e mai slab:
- Dramaturgia. Blestemul poveștilor de origine e că știm unde ajunge eroul, așa că tensiunea vine mai mult din momente decât din arcul mare. În 106 minute filmul nu devine plictisitor, dar pe alocuri simți că e construit mai degrabă din tablouri de atmosferă.
- Umbra. Pentru cine cunoaște destinul de mai târziu al lui Bourdain, chiar și momentele lejere capătă un gust amar. Nu e neapărat un defect, dar nu oricui îi va plăcea această dualitate.
Lumea bucătăriei de aici nu e deloc pentru familie, iar filmul nici nu încearcă să o prezinte așa. Cred că acesta e prețul autenticității și merită plătit.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Bourdain, tuturor celor care au lucrat vreodată în HoReCa și celor cărora le-au plăcut The Holdovers sau BlackBerry. Dacă îți plac dramele brute, omenești, condimentate cu umor, filmul ăsta e pentru tine.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă un biopic clasic, lucios și fără asperități sau vrea o comedie culinară ușoară de văzut cu copiii va fi dezamăgit. Filmul se adresează unui public adult și ia asta în serios.
Dacă îți place, vezi și: The Holdovers (2023), BlackBerry (2023), Ratatouille (2007), Roadrunner: A Film About Anthony Bourdain (2021)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Tony?
Anthony Bourdain, la 19 ani, ajunge la Provincetown, unde nimerește din întâmplare în lumea haotică a bucătăriei unui restaurant. Vara aceea îi schimbă viața pentru totdeauna și îi definește viitorul.
Cât durează filmul?
Tony durează 106 minute.
Se poate viziona cu copiii?
Nu este recomandat, lumea bucătăriei prezentată în film nu e deloc pentru familie.
Cine l-a regizat și cine joacă în el?
Regizorul este Matt Johnson, iar în rolurile principale apar Dominic Sessa, Antonio Banderas, Emilia Jones, Leo Woodall și Stavros Halkias.
Ce gen de film este?
O comedie dramatică americană.
Merită să rezervi o masă în bucătăria lui Tony?
Da, și nu doar dacă ești fan Bourdain. Tony nu e un meniu cu stele, servit impecabil, ci mai degrabă o cină de personal improvizată la două noaptea: puțin haotică, puțin grasă, dar sinceră, și tocmai de aceea îți face bine. Doar interpretarea lui Dominic Sessa merită biletul la cinema, iar Matt Johnson arată din nou că știe să gătească cel mai bun film din fragilitatea oamenilor reali. Dacă te-ai întrebat măcar o dată de unde vine flacăra unui om, nu rata vara asta.