Werwulf, recenzie anticipată: Robert Eggers dezlănțuie fiara în cinematografe
Când văd numele lui Robert Eggers pe afișul unui film horror, îmi cumpăr biletul fără să mai citesc altceva, chiar dacă știu că după aceea nu voi dormi două săptămâni. Werwulf arată, cel puțin după distribuție, ca și cum regizorul și-ar fi chemat cei mai de încredere complici pentru încă o noapte întunecată. Urmează o recenzie anticipată: ce putem aștepta și unde ar putea scârțâi lucrurile.
Pe hârtie, cel mai promițător horror al lui 2027. Dacă Eggers rămâne în formă, filmul poate deveni un nou reper pentru poveștile cu vârcolaci.
Werwulf: trailer
Date despre film
| Regia | Robert Eggers |
|---|---|
| Distribuția | Aaron Taylor-Johnson, Willem Dafoe, Bodhi Rae Breathnach, Ralph Ineson, Lily-Rose Depp, Jack Morris |
| Gen | Filme de groază |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Deocamdată ceața e mai deasă decât într-o pădure de-a lui Eggers
Să fiu sincer: despre intriga din Werwulf știm oficial cam cât ne spune titlul, adică practic nimic. Va fi un vârcolac, asta e sigur. Sub pielea cui cresc blana și colții, cine pe cine vânează și cum se termină totul, n-am de gând să ghicesc acum, pentru că n-ar fi corect.
La Eggers însă asta nu e deloc o problemă. La filmele lui n-am mers niciodată pentru răsturnări de situație. Farmecul stă în felul în care scutură praful de pe o legendă veche fără să-i ia mirosul de vechi. Vârcolacul e exact genul ăsta de material: o frică ancestrală pe care cinemaul a îmblânzit-o în ultimele decenii, când în mască de cauciuc, când în decor de romanță pentru adolescenți. Eu aștept ca Eggers să-i dea înapoi colții.
Robert Eggers, regizorul care transformă trecutul în fantomă
Cariera lui Eggers a fost până acum remarcabil de constantă, ceea ce în horror e o raritate. The Witch (2015) urmărea destrămarea lentă a unei familii de puritani și i-a făcut pe mulți să nu mai poată privi liniștiți o capră. The Lighthouse (2019) a fost o nebunie alb-negru cu doi bărbați și foarte mult alcool. The Northman (2022) a ieșit o epopee vikingă a răzbunării, brutală până la os, iar Nosferatu (2024) a demonstrat că dintr-un clasic ecranizat de nenumărate ori se mai poate stoarce ceva nou.
Numitorul comun: Eggers ține obsesiv la fidelitatea de epocă, la limbaj, la superstiții. La el supranaturalul nu e un jump scare, ci o atmosferă care ți se strecoară încet sub piele. În mâinile lui, un film cu vârcolaci nu cred că va fi un monster movie de acțiune, ci un coșmar apăsător, murdar, cu picioarele în noroi. Și exact asta vreau să văd.
Chipuri cunoscute în lumina lunii: distribuția
Când mă uit pe lista actorilor, am impresia că Eggers lucrează cu propria trupă de teatru. Willem Dafoe a mai filmat cu el în The Lighthouse și în Nosferatu și puțini actori de azi pot fi, atât de natural, în același timp înfricoșători și demni de milă. Când Dafoe apare într-un film de-al lui Eggers, știi că se va întâmpla ceva ciudat.
Ralph Ineson e de la The Witch încoace vocea preferată a regizorului, cu timbrul acela adânc, parcă ieșit din pământ, care transformă o simplă rugăciune într-o amenințare. Aaron Taylor-Johnson și Lily-Rose Depp au lucrat amândoi cu Eggers în Nosferatu, unde Depp a dus pe umeri o încărcătură fizică și emoțională serioasă, așa că sunt curios ce primește de data asta.
Pe listă mai apar Bodhi Rae Breathnach, Jack Morris și Ritchi Edwards. Cine pe cine interpretează și cine are rolul principal nu s-a anunțat oficial, așa că nu fac speculații. Spun doar atât: la Eggers și fețele mai puțin cunoscute lasă de obicei o impresie puternică. Copiii din The Witch îmi stau și acum în fața ochilor.
Ce l-ar putea face cu adevărat bun?
Cred că Werwulf are trei motive să fie o lovitură în plin.
- Genul e flămând. Filmele cu vârcolaci sunt de mult copiii vitregi ai horrorului. Cu vampiri și zombi primim titluri serioase pe bandă rulantă, cu oameni-lup aproape deloc. E timpul ca cineva să-i ia în serios.
- Eggers și folclorul. Regizorul adoră vizibil credințele vechi. Legenda vârcolacului e exact tipul de poveste populară de groază din care el știe să scoată maximum.
- Sunetul și imaginea. Coloana sonoră a filmelor lui Eggers a fost mereu de prim rang: vântul care vuiește, lemnul care trosnește, șoaptele. Un urlet de lup în atmosfera asta poate să te pătrundă până la oase.
Și să nu uităm că povestea vârcolacului vine dintr-o lume a nopților lungi și reci, exact genul de decor în care Eggers se simte acasă.
Unde ar putea mușca înapoi riscurile?
Nu vreau să fiu părtinitor, așa că îmi notez și îndoielile. Prima: ritmul. Filmele lui Eggers sunt lente și mulți nu le suportă din cauza asta. Cine aude cuvântul vârcolac și se gândește la un film alert cu monștri ar putea fi dezamăgit dacă pelicula se bălăcește minute întregi doar în noroi, ceață și frică.
A doua: monstrul însuși. Blestemul etern al filmelor cu oameni-lup e transformarea și felul în care arată creatura. Dacă arăți prea mult, riști ridicolul; dacă arăți prea puțin, publicul simte lipsa. Sunt curios cum rezolvă Eggers problema, pentru că și Orlok din Nosferatu a împărțit spectatorii în tabere.
A treia e așteptarea. După patru filme puternice, ștacheta e foarte sus. Un film de-al lui Eggers care e „doar bun” va fi trecut de mulți la capitolul dezamăgiri, ceea ce e cam nedrept, dar așa funcționează hype-ul.
Pentru cine e Werwulf și pentru cine e filmul cu monștri la popcorn?
Cel mai probabil nu vorbim de un horror de weekend, cu sperieturi și chicoteli. Filmul se adresează mai degrabă celor cărora le place ca un horror să nu-i lase în pace nici după generic, celor interesați de mit, de contextul istoric, de atmosferă. Dacă v-au plăcut The Witch sau Nosferatu, cred că și ăsta vă va prinde.
Iubitorii liniei clasice pot să se gândească și la vechea tradiție Universal: omul-lup e unul dintre cei mai vechi monștri ai cinemaului și a avut mereu ceva tragic în el, omul care nu poate stăpâni fiara din interior. Bănuiesc că Eggers va lua tragedia asta cel puțin la fel de în serios ca sperietura.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Eggers, iubitorilor de horror atmosferic care se construiește încet și tuturor celor care așteaptă de mult un film cu vârcolaci care să poată fi luat în serios.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine vrea un film cu monștri alert și plin de acțiune sau sperieturi ușoare, de sărit din scaun, probabil se va foi nerăbdător pe fotoliu.
Dacă îți place, vezi și: The Witch (2015), The Lighthouse (2019), The Northman (2022), Nosferatu (2024), The Wolfman (2010)
Întrebări frecvente
Cine a regizat Werwulf?
Filmul este regizat de Robert Eggers, autorul filmelor The Witch, The Lighthouse, The Northman și Nosferatu.
Cine joacă în Werwulf?
Din distribuție fac parte Aaron Taylor-Johnson, Willem Dafoe, Bodhi Rae Breathnach, Ralph Ineson, Lily-Rose Depp, Jack Morris și Ritchi Edwards.
Ce gen de film este Werwulf?
Werwulf este un film horror american.
În ce țară a fost produs filmul?
Werwulf este o producție americană.
Merită să așteptăm luna plină a lui Eggers?
Eu zic că da, cu toată convingerea. Rar spun asta despre un film despre a cărui poveste nu știm aproape nimic, dar Eggers nu ne-a dat până acum niciun motiv de îndoială, iar distribuția e formată din cei mai buni colaboratori ai lui. Ritmul și felul în care va arăta monstrul pot fi punctele slabe, dar dacă regizorul rămâne în formă, Werwulf poate fi unul dintre cele mai memorabile horroruri ale lui 2027. Eu voi fi la prima proiecție și nu promit că mă voi întoarce acasă prin întuneric la fel de curajos.