A Place in Hell, recenzie de anticipare: Michelle Williams și Daisy Edgar-Jones în mâinile regizoarei din Fair Play
Dacă există cineva care știe să închidă doi oameni într-o cameră astfel încât spectatorul să-și roadă unghiile, aceea este Chloe Domont. Regizoarea din Fair Play revine cu un film nou, iar când vezi distribuția, primul gând e simplu: aici o să iasă scântei, în cel mai bun sens posibil. A Place in Hell încă nu a ajuns pe ecrane, dar noi ne întrebăm deja cât de tare o să doară.
Pe hârtie, una dintre cele mai promițătoare drame tensionate care se anunță, cu un duel actoricesc pe măsură între Michelle Williams și Daisy Edgar-Jones.
Date despre film
| Regia | Chloe Domont |
|---|---|
| Distribuția | Michelle Williams, Daisy Edgar-Jones, José Báez, Michael Benz, Mark Borkowski |
| Gen | Drame cinematografice, Thrillere |
| Țara | Filme americane |
Ce știm până acum și ce nu
Să începem cu sinceritatea: deocamdată știm foarte puține despre film. Este o producție americană, o dramă cu elemente de thriller, regizată de Chloe Domont, cu Michelle Williams, Daisy Edgar-Jones, José Báez, Michael Benz și Mark Borkowski în rolurile principale. Atât. Despre poveste, despre personaje, despre cine se confruntă cu cine, nu se poate spune încă nimic sigur, iar eu nu am de gând să inventez, pentru că nu există nimic mai rău într-o recenzie de anticipare.
Titlul, în schimb, spune deja destul. A Place in Hell nu sună deloc a comedie romantică. Sună mai degrabă a cineva care ajunge undeva într-o situație fără ieșire, iar filmul va urmări ce face omul în asemenea momente. Iar amestecul de dramă și thriller e exact terenul pe care Domont e cea mai puternică.
Chloe Domont, maestra tensiunii incomode
Cine a văzut Fair Play știe foarte bine de ce toată lumea devine atentă când aude numele lui Domont. Filmul acela împletea o relație de cuplu cu o luptă pentru putere la locul de muncă într-un mod atât de nemilos încât aveam stomacul strâns și pe genericul de final. Nu avea urmăriri, nu avea explozii, și totuși funcționa ca un thriller, pentru că tensiunea se construia din mici deplasări între oameni, din frustrări nespuse, din jocuri de putere.
Stilul ăsta e foarte rar. Majoritatea regizorilor, când fac un thriller, lasă intriga să ducă tensiunea. Domont o lasă pe seama personajelor. Tocmai de aceea nici aici nu sunt curios în primul rând de răsturnări de situație, ci de felul în care își va dezasambla personajele, încet și metodic. Dacă va fi măcar pe jumătate la fel de precisă ca la debut, tot ar putea fi unul dintre cele mai interesante filme ale sezonului.
Al doilea film e, desigur, mereu un risc. După un debut puternic, presiunea apasă pe regizor, iar mulți fie încearcă să repete aceeași rețetă, fie fug prea departe de ea. Sunt curios ce drum va alege Domont.
Michelle Williams și Daisy Edgar-Jones: perechea asta merită singură biletul
Michelle Williams e genul de actriță pe care pur și simplu nu am văzut-o niciodată într-un rol slab. Brokeback Mountain, Blue Valentine, Manchester by the Sea sau The Fabelmans: în fiecare a reușit să spună mai mult dintr-o singură tresărire a feței decât alții într-un monolog întreg. Thrillerele dramatice construite pe asemenea actori dezamăgesc rar, pentru că, chiar dacă scenariul se împiedică, ei duc filmul în spate.
Daisy Edgar-Jones are una dintre cele mai interesante ascensiuni din ultimii ani. În serialul Normal People a apărut cu o prezență atât de fragilă și totuși atât de dură încât de atunci îi urmăresc fiecare pas, iar Where the Crawdads Sing și Twisters au arătat că poate duce un film și pe terenul mainstream.
Cele două actrițe în același film, în mâinile unei regizoare care construiește totul pe tensiunea dintre oameni? Aș paria aproape orice că jocul actoricesc va fi punctul cel mai puternic al filmului. Ce relație vor avea pe ecran încă nu știm, dar oricare ar fi ea, duetul ăsta promite.
Actorii secundari, José Báez, Michael Benz și Mark Borkowski, sunt nume mai puțin cunoscute publicului larg, dar într-o dramă de cameră uneori tocmai fețele mai puțin știute sunt cele care surprind.
Ce l-ar putea face cu adevărat bun
- Amprenta regizoarei: Domont a demonstrat că poate face un thriller sufocant din situații cât se poate de obișnuite.
- Distribuția: atât Williams, cât și Edgar-Jones sunt actrițe care pot face vizibil și zbuciumul interior.
- Amestecul de genuri: întâlnirea dintre dramă și thriller promite un film pentru un public matur, care gândește, iar din astea ajung tot mai puține pe marele ecran.
- Atmosfera titlului: întunecată, apăsătoare, care îți stârnește curiozitatea. Dacă filmul păstrează tonul ăsta, nu vom scăpa ușor de el.
Forța unor astfel de filme stă de obicei în faptul că nu-l lasă pe spectator să se relaxeze comod în scaun. După precedentul ei film, nu m-ar mira ca și acesta să fie genul de film despre care gașca se mai ceartă și în parcare, după proiecție.
Unde ar putea să alunece
N-aș fi cinstit dacă aș scrie doar despre entuziasm. Blestemul celui de-al doilea film e real: bugetul mai mare, numele mai mari și așteptările mai mari șterg uneori energia aceea brută, puțin obraznică, care face un debut special. Dacă Domont merge într-o direcție prea sigură, putem primi ușor o dramă bine jucată, dar ușor de uitat.
Celălalt risc e genul în sine. Thrillerele dramatice dansează pe gheață subțire: prea multă dramă și pare lent, prea mult thriller și se pierde adâncimea personajelor. Și unii critici ai lui Fair Play i-au reproșat că spre final a luat-o razna. Sunt curios dacă regizoarea a tras învățătura de rigoare.
În fine: cât timp nu avem informații concrete despre poveste, toate așteptările se sprijină doar pe nume. Iar asta e în același timp o promisiune și un pericol.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc dramele pentru adulți construite încet, pe tensiunea dintre personaje, și cărora Fair Play le-a intrat sub piele. Obligatoriu pentru fanii lui Michelle Williams și Daisy Edgar-Jones.
- Mai bine sari peste, dacă: Dacă aștepți un thriller plin de acțiune și spectacol vizual sau cauți o relaxare lejeră de seară, probabil nu acesta va fi filmul tău.
Dacă îți place, vezi și: Fair Play (2023), Fata dispărută (2014), Tár (2022), Lebăda neagră (2010), Whiplash (2014)
Întrebări frecvente
Cine a regizat A Place in Hell?
Filmul este regizat de Chloe Domont, cunoscută pentru thrillerul Fair Play.
Cine joacă în A Place in Hell?
În rolurile principale apar Michelle Williams, Daisy Edgar-Jones, José Báez, Michael Benz și Mark Borkowski.
Ce gen de film este A Place in Hell?
Este un amestec de dramă și thriller.
În ce țară a fost produs filmul?
A Place in Hell este o producție americană.
Merită să-l treci de pe acum în agendă?
Eu zic că da. O regizoare care a demonstrat cu primul ei film că poate face cinema captivant și enervant de tensionat din adevăruri incomode, plus două actrițe care se simt acasă pe cel mai dificil teren emoțional: combinația asta rareori ratează. Sigur, încă nu l-am văzut, iar capcanele celui de-al doilea film sunt reale, dar nota pe care o anticipez urcă fără teamă. Dacă dramele tensionate, pentru adulți, sunt lumea ta, nu aștepta să apară pe streaming, ci vezi-l la cinema, într-o sală întunecată, unde nu ai unde să fugi de el.