Cincizeci de umbre întunecate, recenzie: mai multă mătase, mai puține scântei
În ciuda titlului, Cincizeci de umbre întunecate e un film surprinzător de luminos, aproape steril. Dakota Johnson e în continuare mult peste materialul pe care îl primește, în timp ce Jamie Dornan rămâne un costum scump pe care cineva a uitat să îl umple cu suflet. Și totuși, există aici o plăcere vinovată care te ține în fața ecranului toate cele 118 minute.
O continuare lustruită până la strălucire, dar călduță, pe care doar Dakota Johnson o salvează de plictiseala totală.
Cincizeci de umbre întunecate: trailer
Date despre film
| Original | Fifty Shades Darker |
|---|---|
| Premiera în România | 10.2.2017 |
| Regia | James Foley |
| Distribuția | Dakota Johnson, Jamie Dornan, Eric Johnson, Eloise Mumford, Bella Heathcote, Rita Ora |
| Gen | Drame, Filme romantice |
| Durata | 118 min |
| Clasificare | 18+ |
| Țara | Filme americane |
A doua șansă, cu reguli noi
Povestea pornește exact de unde se oprise primul film, Cincizeci de umbre ale lui Grey: drumurile lui Anastasia Steele și Christian Grey s-au despărțit, numai că el nu e genul care renunță ușor la ceva ce a considerat odată al lui. Rănit, Christian încearcă să o recucerească pe precauta Ana, iar ea refuză de data asta să se întoarcă în aceleași condiții. Vrea o nouă înțelegere înainte să îi mai dea o șansă.
Pe hârtie, premisa e promițătoare, pentru că raportul de putere se inversează: acum nu mai dictează Christian, ci Ana. Cele mai bune momente ale filmului sunt tocmai acelea în care ea spune clar ce vrea, iar miliardarul e obligat, pentru prima dată, să asculte pe cineva. Păcat că dinamica asta se netezește repede.
Pe lângă reconstruirea încrederii apare și amenințarea: din trecutul lui Christian ies la suprafață niște personaje sinistre care încep să încercuiască cuplul. În teorie, acesta e firul de thriller menit să aducă tensiune. În practică, seamănă mai degrabă cu niște ture obligatorii, de parcă nici scenariul nu ar ști ce să facă între două scene de dormitor.
Dakota Johnson trage singură căruța
Să o spunem direct: dacă filmul ăsta se poate urmări, meritul e al lui Dakota Johnson. În mâinile ei, Anastasia Steele nu e victima naivă, ci o femeie puțin ironică, puțin stânjenită, dar tot mai sigură pe ea, care din când în când pare să îi facă cu ochiul spectatorului: da, știu că e absurd. Această autoironie fină e arma secretă a filmului și valorează mai mult decât jumătate din dialoguri.
Jamie Dornan, în rolul lui Christian Grey, rămâne aceeași enigmă ca în primul film, doar că nu în sensul bun. Ar trebui să fie bărbatul frânt, cu un trecut întunecat, care acum își arată vulnerabilitatea, însă jocul lui se reduce mai ales la priviri rigide și replici rostite în surdină. Chimia dintre ei urcă și coboară: sunt scene în care chiar scapără, și sunt altele în care par doi oameni care pozează unul lângă altul într-o reclamă la parfum.
Dintre actorii secundari, Eric Johnson, în rolul lui Jack Hyde, primește destul spațiu cât să simțim că ceva nu e în regulă cu el, iar Bella Heathcote, ca Leila, aduce una dintre cele mai neliniștitoare prezențe din film. Rita Ora (Mia Grey), Luke Grimes (Elliot Grey) și Eloise Mumford (Kate Kavanagh) țin mai mult de decor, iar Jennifer Ehle, în rolul Carlei, e vizibil o actriță mult mai bună decât îi cere personajul.
James Foley și suprafața șlefuită
De data aceasta, pe scaunul de regizor stă James Foley, iar schimbarea se simte. Filmul curge mai bine, are un ritm mai alert decât primul și mai puțini timpi morți. Numai că s-a și pierdut ceva pe drum: în locul atmosferei visătoare, ușor stânjenitoare, acum totul e lucios, ordonat și sigur. Parcă ai urmări o dramă erotică în holul unui hotel de lux.
Vizual, filmul e impecabil. Lumea lui Christian arată scump în fiecare cadru, iar interioarele, hainele și serile de gală sugerează toate că esența fanteziei nu e atât sexul, cât bogăția și atenția pe care cineva ți-o acordă exclusiv ție. Foley înțelege asta foarte bine și o servește cu precizie.
Problema e că titlul promite nuanțe mai întunecate, iar regia se teme exact de ele. Scenele erotice sunt mai degrabă stilizate decât îndrăznețe, iar pericolul nu pare niciodată cu adevărat periculos.
Muzica, mai bună decât filmul
Dacă ceva a ieșit cu adevărat bine, atunci e sunetul. Piesele pop și muzica de atmosferă creează împreună acea senzație fierbinte, nocturnă, pe care imaginile și dialogurile nu reușesc mereu să o transmită. Sunt mai multe scene în care muzica duce în spinare toată secvența, iar atunci aproape că ajungem să credem că în fața noastră se consumă o mare pasiune.
Asta e, desigur, și un rechizitoriu: când într-o dramă romantică emoțiile sunt purtate de coloana sonoră, problema e la scenariu și la personaje.
Unde se decolorează întunericul
Cea mai mare problemă e structura poveștii. Personajele sinistre din trecutul lui Christian ar trebui să aducă tensiune, dar firul e episodic: apare, dispare și nu se leagă niciodată într-o amenințare apăsătoare. Filmul vrea două lucruri deodată, un nou început romantic și un thriller, și nu duce până la capăt niciunul.
Și dialogurile sunt adesea involuntar amuzante. E acel patetism luat foarte în serios care face să treacă un chicotit prin sala de cinema, și nu întotdeauna la momentul potrivit. Pentru cine privește cu distanță ironică, asta poate fi chiar o plăcere. Pentru cine ar vrea să se cufunde de-adevăratelea în drama de dragoste, devine deranjant.
- Ce funcționează: Dakota Johnson, imaginea, muzica, ritmul mai alert.
- Ce nu funcționează: rigiditatea lui Jamie Dornan, firul de thriller lăsat baltă, lipsa întunericului promis de titlu.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor primului film, curioși să vadă ce se întâmplă mai departe cu Ana și Christian, și celor care vor o seară cu un film strălucitor și puțin vinovat, eventual alături de prieteni și privit cu un ochi ironic.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor care așteaptă un thriller erotic adevărat sau o dramă de personaje profundă și bine construită, dar nici celor pe care primul film i-a lăsat reci. Nu este, evident, un film pentru minori.
Dacă îți place, vezi și: Cincizeci de umbre ale lui Grey (2015), Cincizeci de umbre eliberate (2018), 9½ Weeks (1986), 365 dni (2020), After (2019)
Întrebări frecvente
Despre ce este Cincizeci de umbre întunecate?
Christian Grey încearcă să o recucerească pe Anastasia Steele, care acceptă să îi mai dea o șansă doar pe baza unei noi înțelegeri. În timp ce încearcă să reconstruiască încrederea, din trecutul lui Christian apar niște personaje sinistre.
Când a avut premiera în România Cincizeci de umbre întunecate?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 10 februarie 2017.
Cât durează Cincizeci de umbre întunecate?
Filmul durează 118 minute.
Cine a regizat Cincizeci de umbre întunecate?
Regizorul filmului este James Foley.
Cine joacă în rolurile principale?
Dakota Johnson o interpretează pe Anastasia Steele, iar Jamie Dornan pe Christian Grey. Alături de ei apar Eric Johnson, Bella Heathcote, Rita Ora, Eloise Mumford, Jennifer Ehle și Luke Grimes.
Merită să revii în camera roșie a lui Grey?
Cincizeci de umbre întunecate seamănă cu un cadou scump, dar cam gol: ambalajul e frumos, e plăcut să îl ții în mână, doar că după ce îl desfaci îți dai seama că nu e mare lucru înăuntru. E mai profesionist și mai fluid decât primul film, iar Dakota Johnson demonstrează încă o dată că merită mult mai mult. Întunericul promis de titlu lipsește însă, firul de thriller se pierde pe drum, iar romantismul e mai degrabă vitrină decât pasiune.
Dacă îți place seria, nu vei fi dezamăgit, pentru că primești exact ce aștepți. Dacă însă nici până acum nu ai înțeles de ce atâta agitație, filmul ăsta nu te va converti. Pentru o seară ploioasă, cu un pahar de vin și fără așteptări prea mari, merge. Nu te aștepta la mai mult.