Gatto, recenzie în avanpremieră: Enrico Casarosa se pregătește să ne spună o nouă poveste, iar noi deja torcem
Există regizori la care ajunge să le vezi numele pe afiș ca să cauți deja batista. Enrico Casarosa este exact unul dintre ei, așa că Gatto a ajuns direct pe lista mea de filme așteptate, încercuit cu roșu. Aceasta este o recenzie în avanpremieră: nimeni nu a văzut încă filmul, dar ingredientele cunoscute oferă destule motive de discuție.
Dacă Casarosa își păstrează forma, Gatto poate deveni unul dintre cele mai calde și mai ușor de iubit filme de animație ale anului 2027.
Gatto: trailer
Date despre film
| Regia | Enrico Casarosa |
|---|---|
| Gen | Filme de animație |
| Țara | Filme americane, Filme japoneze |
O pisică în titlu și deja suntem atenți
Gatto înseamnă pisică în italiană și greu ai găsi un titlu mai simplu și mai simpatic pentru un film de animație. Simți imediat ceva mediteranean, însorit, puțin nostalgic, iar asta i se potrivește perfect regizorului. Despre ce va fi exact filmul nu pot spune pe baza informațiilor disponibile și nici nu am de gând să inventez ceva. Ce știm sigur: este vorba despre un film de animație realizat într-o colaborare americano-japoneză.
Sincer, chiar și atât e suficient ca să nu-mi mai găsesc locul pe scaun. Un titlu cu pisică, un autor al cărui stil îl iubesc și un context internațional care leagă două mari puteri ale animației. Nu e un punct de plecare rău deloc.
Enrico Casarosa: regizorul care știe să anime până și vara
Cei mai mulți îl știu pe Casarosa datorită lui Luca, pe care îl consider unul dintre cele mai subestimate filme de animație din ultimii ani. Nu voia să salveze lumea și nici să construiască o mitologie cu douăzeci de straturi: spunea pur și simplu povestea unei prietenii, cu o lejeritate și o căldură care te făceau să vrei zile la rând înghețată pe malul mării. Înainte, cu scurtmetrajul La Luna, demonstrase deja că poate face magie în câteva minute, fără dialog, doar cu imagine și atmosferă.
Forța lui Casarosa, după mine, stă în faptul că nu se teme de poveștile mici, personale. La el contează gesturile, ritmul și culorile, nu glumele zgomotoase. Iar azi, când majoritatea animațiilor marilor studiouri sunt prea alerte, prea vorbărețe și prea aglomerate, asta e de-a dreptul răcoritor. Dacă Gatto vine cu aceeași sensibilitate, nu vom primi încă un film de familie făcut pe bandă rulantă, ci ceva mult mai personal.
America și Japonia pe același ecran: ce poate aduce această combinație?
Pe lista țărilor producătoare, alături de SUA, apare și Japonia, iar asta mi-a atras imediat atenția. Tradiția animației japoneze, gândiți-vă doar la filmele lui Hayao Miyazaki, povestește într-un cu totul alt ritm și cu o altă sensibilitate decât școala hollywoodiană. Acolo liniștea, așteptarea și frumusețea momentelor banale contează cel puțin la fel de mult ca acțiunea propriu-zisă.
Despre Casarosa s-a spus de multe ori că a fost puternic influențat de animația japoneză, iar în unele secvențe din Luca cred că se vedea asta. Ce înseamnă concret participarea japoneză în cazul lui Gatto, nu știu. Dar dacă ajunge pe ecran măcar o fărâmă din acea magie calmă și contemplativă care definește cele mai bune anime, aici se poate naște un amestec cu totul special. Eu, în secret, pentru asta țin pumnii.
De ce am încredere în el încă de pe acum
Să vedem ce pledează pentru Gatto înainte să fi văzut măcar un cadru din el la cinema:
- Semnătura regizorului. Judecând după ce a făcut până acum, Casarosa va vrea probabil să cucerească prin inimă, nu prin volum.
- Pisica drept personaj. Istoria animației e plină de pisici memorabile, iar pisica, ca figură, e în același timp amuzantă, misterioasă și adorabilă. Rar găsești material mai recunoscător.
- Potențialul vizual. Mersul unei pisici, eleganța, lenea și mișcările ei bruște sunt visul oricărui animator. De aici pot ieși secvențe superbe și jucăușe.
- Contextul internațional. Colaborarea dintre SUA și Japonia poate aduce un stil mai proaspăt și mai puțin previzibil.
De aici vine și nota mare pe care o anticipez pentru partea vizuală: Casarosa nu a dezamăgit niciodată la capitolul imagine și nu văd de ce ar începe tocmai acum.
Unde ar putea aluneca laba?
Firește, n-aș fi corect dacă m-aș limita la laude. Există și câteva riscuri la care merită să ne pregătim.
Primul este că blândețea specifică lui Casarosa poate aluneca ușor în călduț. Și Luca a primit critici că ar fi prea mic, prea simplu, prea prudent. Eu nu am perceput asta ca pe o slăbiciune, dar înțeleg dacă cineva așteaptă de la un film de cinema miză mai mare și dramă mai intensă. Dacă Gatto merge în aceeași direcție, pentru unii va fi prea puțin.
Al doilea risc ține de coproducții: întâlnirea a două culturi cinematografice diferite e captivantă, dar dacă amestecul nu e bine dozat, rezultatul nu va aparține cu adevărat niciunui public. Puțin prea american pentru fanii animației japoneze, puțin prea lent pentru cei obișnuiți cu ritmul hollywoodian. Pericolul acesta plutește mereu deasupra unor astfel de proiecte.
Și, în fine, marea necunoscută: despre povestea propriu-zisă nu știm încă aproape nimic. De aceea nota pentru scenariu e la mine mai prudentă. Poate fi o poveste minunată și profundă, dar la fel de bine poate fi o anecdotă frumoasă, însă ușor de uitat. Răspunsul îl vom avea doar la premieră.
La ce să se aștepte spectatorul?
Dacă ghicesc pe baza drumului de până acum al regizorului, probabil nu ne așteaptă un film de familie îndesat cu acțiune și avalanșe de glume, ci o animație plină de atmosferă, emoționantă și bogată vizual. Genul de film de care te poți bucura copil fiind, dar poate și mai mult ca adult, pentru că straturile lui fine se deschid cu adevărat abia după ce ai lăsat în urmă câteva veri.
Cât de bine nimeresc, vom afla la premieră. Până atunci, recomand celor care nu l-au văzut să se uite la Luca, pentru că e cea mai bună mostră a felului în care gândește Casarosa imaginea în mișcare. Iar pentru cei care vin dinspre animația japoneză, Gatto poate fi o adevărată curiozitate: cât va rămâne din acea tradiție într-o coproducție internațională?
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care au iubit Luca, pentru fanii animației calde și pline de atmosferă și pentru cei curioși ce iese dintr-un film de animație americano-japonez. Și, bineînțeles, pentru toți iubitorii de pisici.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care așteaptă o aventură animată alertă, centrată pe acțiune și cu mize mari, fiindcă Casarosa a înclinat până acum spre o narațiune mai liniștită și mai delicată.
Dacă îți place, vezi și: Luca (2021), Călătoria lui Chihiro (2001), Porco Rosso (1992), Flow (2024), Coco (2017)
Întrebări frecvente
Cine a regizat filmul Gatto?
Regizorul filmului este Enrico Casarosa, pe care mulți îl cunosc datorită filmului de animație Luca.
Ce gen de film este Gatto?
Gatto este un film de animație.
Ce țări au produs filmul Gatto?
Filmul este o coproducție între SUA și Japonia.
Ce înseamnă titlul Gatto?
Gatto este un cuvânt italian care înseamnă pisică.
Merită să-l treci încă de pe acum pe lista filmelor așteptate?
Eu zic că da. În jurul lui Gatto există deocamdată mai multe semne de întrebare decât răspunsuri, dar numele regizorului și neobișnuita colaborare americano-japoneză sunt mai mult decât suficiente ca să-l luăm în serios. Casarosa a demonstrat de fiecare dată că în poveștile mici pot locui emoții uriașe, iar dacă reușește și de data aceasta, Gatto va fi un film la care ne vom gândi cu zâmbetul pe buze și peste ani. Nota mea anticipată este prudent de mare: nu promit miracole, dar mi-aș dori din tot sufletul ca după premieră să o pot rotunji curajos în sus.