Marty Suprem recenzie: Timothée Chalamet ia totul, sau cel puțin își dorește cu disperare asta
Unele filme se așază lângă tine în sală, altele te trag de guler două ore și jumătate fără pauză. Marty Suprem face clar parte din a doua categorie: filmul sportiv al lui Josh Safdie este portretul unui tânăr obsedat, care vrea să devină vedetă și nu recunoaște nicio limită în drumul spre asta. Iar Timothée Chalamet se aruncă în rol cu atâta energie încât uneori rămânem și noi fără aer.
Enervant, turat la maximum, obositor și fascinant deopotrivă: Marty Suprem nu încearcă să fie simpatic și tocmai de aceea îți rămâne în minte.
Marty Suprem: trailer
Date despre film
| Original | Marty Supreme |
|---|---|
| Premiera în România | 23.1.2026 |
| Regia | Josh Safdie |
| Distribuția | Timothée Chalamet, Gwyneth Paltrow, Odessa A'zion, Kevin O'Leary, Röhrig Géza, Abel Ferrara |
| Gen | Filme sportive |
| Durata | 149 min |
| Clasificare | 15 |
| Țara | Filme americane, Filme finlandeze |
Despre ce e vorba? Despre un vis care nu-ți dă pace
Premisa din Marty Suprem e simplă, aproape spartană: Marty Mauser are un vis și face orice ca să-l îndeplinească. Vrea să fie celebru, vrea să fie vedetă și nimic nu-l poate abate de la drum. Cam asta e tot punctul de plecare și, sincer, ajunge, pentru că forța filmului nu stă într-o intrigă întortocheată, ci în felul în care îți strecoară obsesia asta direct sub piele.
Majoritatea filmelor sportive sunt construite în jurul perseverenței, al progresului și al marii victorii. Aici simți din primul minut că accentul cade în altă parte: întrebarea nu e dacă Marty obține ce vrea, ci cât îl costă asta pe el și pe toți cei din jurul lui. Nu-ți dau spoilere, dar îți spun atât: dacă aștepți o poveste clasică și înălțătoare despre outsiderul care învinge, mai bine îți iei bilet la altă sală.
Chalamet, care de data asta chiar riscă
În ultimii ani, Timothée Chalamet a demonstrat că nu e doar o față frumoasă pe afiș: a jucat un adolescent îndrăgostit, un mesia al deșertului și o legendă a muzicii. Marty însă e cu totul altceva. E un personaj pe care nu neapărat îl placi, dar de care nu-ți poți dezlipi privirea. Chalamet nu își cere scuze pentru aroganța lui, nu o îndulcește și tocmai asta îl face credibil.
În cele mai bune momente pare un arc întins la maximum care se plimbă pe ecran. Vorbește, negociază, minte, se entuziasmează, toate într-un ritm care te face să te enervezi și să ții cu el în același timp. Dacă cineva se mai îndoia că Chalamet poate duce un film întreg pe umeri chiar și atunci când e de-a dreptul iritant, filmul acesta e răspunsul.
O distribuție secundară ciudată și genială
Distribuția din Marty Suprem merită singură o discuție aparte. O avem pe Gwyneth Paltrow, pe care n-am mai văzut-o de mult într-un astfel de film, pe Odessa A'zion, care atrage tot mai multă atenție în ultima vreme, și apoi apar invitații surpriză, la care prima dată am ridicat din sprâncene.
- Kevin O'Leary, cunoscut multora din emisiunile TV despre afaceri, o alegere amuzantă în sine.
- Abel Ferrara, unul dintre regizorii legendari ai cinemaului independent new-yorkez, de data asta în fața camerei.
- Tyler Okonma, adică Tyler, the Creator, de mult o figură cult în muzică.
- Și poate cea mai interesantă prezență: actorul maghiar Géza Röhrig, devenit cunoscut în toată lumea datorită filmului Fiul lui Saul.
Selecția asta e o mișcare tipică pentru Safdie: nu caută fețele cele mai evidente, ci oameni care aduc cu ei o realitate crudă, cotidiană, uneori puțin incomodă. Rezultatul e o lume în care fiecare personaj e ușor exagerat, dar tot îl crezi. Iar să-l vezi pe Géza Röhrig într-o producție internațională de asemenea anvergură e o bucurie aparte.
Josh Safdie, maestrul stresului
Cine a văzut filmele anterioare ale fraților Safdie, mai ales Good Time sau Uncut Gems, știe la ce să se aștepte: un ritm care îți macină nervii, dialoguri în care toată lumea strigă peste toată lumea, o cameră lipită aproape de fețele personajelor și senzația permanentă că totul e pe cale să se prăbușească. Marty Suprem poartă semnătura lui Josh Safdie, iar amprenta lui se simte în fiecare cadru.
Stilul acesta nu e pentru oricine. Unii îl adoră, pentru că puțini regizori reușesc să facă tensiunea atât de fizică, iar alții, pe la jumătatea filmului, deja își numără pulsațiile durerii de cap. Eu fac parte din prima tabără, dar recunosc că 149 de minute înseamnă mult în regimul ăsta. Safdie știe totuși când să încetinească puțin, iar momentele acestea mai liniștite dau naștere celor mai dureroase scene din film.
Genul sportiv e tratat într-un mod aparte: sportul e mai degrabă un instrument, fundalul pe care un om se luptă cu el însuși și cu lumea. Nu e filmul tradițional cu montaje de antrenament și tribune în delir, ci mai curând o dramă de personaj, cu scene de competiție.
Unde se poticnește filmul
Să nu înfrumusețăm lucrurile: Marty Suprem nu e fără cusur. Cea mai mare problemă a lui e chiar ce îi dă forța. Avântul de neoprit al lui Marty poate deveni monoton după o vreme și sunt porțiuni în care am avut impresia că filmul se învârte pe loc în loc să înainteze. O variantă mai scurtă cu douăzeci de minute ar fi lovit poate mai tare.
Celălalt risc e chiar protagonistul. Pe Marty e greu să-l iubești, iar dacă nu te conectezi cu el, cele două ore și jumătate pot fi un chin. Filmul nu-ți oferă un sprijin emoțional comod, nu te mângâie, nu-ți explică. E o decizie curajoasă, dar nu va prinde la toată lumea. Cine caută la cinema în primul rând relaxare poate obosi repede.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care au iubit filmele tensionate ale fraților Safdie, sunt curioși să vadă cel mai curajos rol de până acum al lui Chalamet și nu se sperie de un protagonist greu de îndrăgit.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor un film sportiv clasic și înălțător sau pe care un film de două ore și jumătate, zgomotos și tensionat de la un capăt la altul, mai degrabă îi obosește decât îi captivează.
Dacă îți place, vezi și: Uncut Gems (2019), Good Time (2017), Whiplash (2014), Nightcrawler (2014), I, Tonya (2017)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera Marty Suprem în cinematografele din România?
Marty Suprem a intrat în cinematografele din România pe 23 ianuarie 2026.
Despre ce este Marty Suprem?
Filmul spune povestea lui Marty Mauser, care are un vis: vrea să fie celebru, vrea să fie vedetă și nimic nu-l poate opri să ajungă acolo.
Cât durează Marty Suprem?
Filmul durează 149 de minute, adică aproape două ore și jumătate.
Cine a regizat Marty Suprem?
Filmul a fost regizat de Josh Safdie.
Cine joacă în Marty Suprem?
Rolul principal îl are Timothée Chalamet, alături de Gwyneth Paltrow, Odessa A'zion, Kevin O'Leary, Géza Röhrig, Abel Ferrara și Tyler Okonma.
Merită să-i dai visului lui Marty două ore și jumătate din viața ta?
Dacă suporți tensiunea, da, și încă din plin. Marty Suprem e genul de film despre care te vei certa zile întregi, după care nu știi dacă l-ai adorat sau l-ai detestat puțin, și exact asta e ideea. Chalamet oferă unul dintre cele mai îndrăznețe roluri din cariera lui, iar Josh Safdie arată încă o dată că nimeni nu știe să toarne anxietate într-un film ca el. Nu e comod, nu e drăguț, uneori e prea mult. Dar într-o perioadă în care majoritatea filmelor joacă la sigur, un film atât de obsedat și atât de fidel sieși e o gură de aer proaspăt. Eu zic așa: intrați în sală și țineți-vă bine.