Meniul, recenzie: Ralph Fiennes servește cea mai crudă degustare pe care ai văzut-o vreodată
Există cine la care nota de plată e cea mai mică problemă. Meniul este o satiră socială stropită din belșug cu umor negru și flambată cu horror, care ia în colimator lumea snoabă a restaurantelor de fițe și, pe parcurs, te transformă și pe tine într-un invitat care zâmbește stânjenit. Ralph Fiennes, în rolul unui chef, e atât de rece și de înfricoșător încât, o vreme după film, nu te vei mai uita la fel la dârele de sos desenate pe farfurie.
O satiră picantă, servită elegant, care nu e mereu profundă, dar are numai feluri memorabile, iar Ralph Fiennes este felul principal.
Meniul: trailer
Date despre film
| Original | The Menu |
|---|---|
| Regia | Mark Mylod |
| Distribuția | Anya Taylor-Joy, Ralph Fiennes, Nicholas Hoult, Janet McTeer, Paul Adelstein, Rob Yang |
| Gen | Comedii, Filme horror |
| Durata | 107 min |
| Țara | Filme americane |
Rezervare pe o insulă izolată
Premisa e simplă și genială. Restaurantul de lux al chef-ului Julian Slowik funcționează pe o insulă izolată, meniul de degustare costă o sumă amețitoare și, chiar și așa, trebuie să rezervi cu luni înainte, pentru că experiența ar fi, chipurile, fără egal. Aici ajung tinerii Tyler și Margot, alături de câțiva invitați putred de bogați, doar ca să descopere treptat că primesc pentru banii lor mult mai mult de digerat decât au plătit.
Mai mult de atât nici nu merită să știi dinainte. Forța filmului stă în felul în care strânge șurubul de la un fel de mâncare la altul și în modul în care atmosfera de la început, ironică și ușor jenantă, devine tot mai amenințătoare. Locația izolată e un element clasic de horror: nu ai unde să fugi, nu ai pe cine să suni, există doar masa, farfuria și chef-ul care anunță mereu următorul fel.
Ralph Fiennes, stăpânul bucătăriei
Ralph Fiennes a avut în carieră destule personaje reci și înspăimântătoare, ajunge să ne gândim la comandantul de lagăr din Lista lui Schindler sau la Voldemort din seria Harry Potter. Chef Slowik e totuși altceva: la el, amenințarea e disciplinată, discretă și politicoasă. La o simplă bătaie din palme sala amuțește, la o privire de-a lui personalul încremenește, iar Fiennes construiește din această reținere un personaj de care te temi și pe care, într-o oarecare măsură, îl și înțelegi.
Acesta e cel mai mare truc al rolului. Slowik nu e o caricatură, ci un artist măcinat de ceva foarte adânc. Fiennes rostește fiecare replică de parcă ar fi o porție cântărită la gram: niciun gest în plus, nicio exagerare. Dacă există o interpretare pentru care merită să vezi filmul chiar și numai de dragul ei, atunci aceasta e.
Anya Taylor-Joy, invitata care nu se potrivește la masă
Margot, jucată de Anya Taylor-Joy, este celălalt pol al filmului și exact invitatul de care spectatorul are nevoie. E cea care nu se lasă impresionată de spuma făcută din nimic, care privește cu suspiciune tot ritualul și pe chipul căreia vedem aceeași îndoială pe care o simțim și noi. De la Gambitul damei până la Furiosa, Taylor-Joy a demonstrat că are o prezență pe ecran rar întâlnită, iar aici îi ajunge o singură privire ca să mute centrul de greutate al unei scene.
Duelul dintre Fiennes și Taylor-Joy este coloana vertebrală a filmului. Doi oameni care, la prima vedere, par să vrea cu totul altceva de la această seară, iar o mare parte din tensiune vine din felul în care se măsoară unul pe celălalt.
Invitații: bogați, snobi și lingăi de farfurii
Tyler, interpretat de Nicholas Hoult, e un personaj foarte bine scris și jenant de familiar: pasionatul de gastronomie care ar fotografia fiecare fel, cunoaște fiecare tehnică și al cărui entuziasm se clatină undeva între adorație și ridicol. Se vede că Hoult se distrează jucând un personaj atât de enervant, iar asta aduce cele mai amuzante momente din film.
Și rolurile secundare sunt excelente. Janet McTeer o joacă pe Lillian, Paul Adelstein pe Ted, Rob Yang pe Bryce, Aimee Carrero pe Felicity, iar John Leguizamo un personaj pe care genericul îl numește simplu Starul de cinema, ceea ce spune destul despre umorul filmului. Fiecare dintre ei întruchipează un tip din lumea pe care filmul o ironizează: banii, vanitatea, statutul și acel consum gol în care experiența mai există doar ca motiv de laudă.
Cum servește Mark Mylod: comedie și horror pe aceeași farfurie
Ca regizor, Mark Mylod vine dintr-o lume în care slăbiciunile penibile ale celor bogați au fost deja testate temeinic, și asta se vede. Marea calitate a filmului Meniul este că știe exact când trebuie să râdă spectatorul și când trebuie să-i înghețe zâmbetul pe buze. Amestecul de genuri, comedie și horror, se destramă în multe filme, însă aici cele două tonuri se potențează reciproc: cu cât situația e mai absurdă, cu atât e mai înfricoșătoare, și cu cât e mai înfricoșătoare, cu atât râdem mai tare de jenă.
Imaginea e rece, sterilă și superbă. Felurile de mâncare sunt filmate ca într-o revistă culinară de lux, iar anunțurile apărute ca text pe ecran oferă un cadru ironic foarte reușit. Durata de 107 minute e strânsă, fără timpi morți, iar ritmul seamănă cu un meniu bine compus: fiecare fel e încă o treaptă urcată pe scara tensiunii.
Unde sosul e puțin cam apos
Nu e un film fără cusur. Țintele satirei sunt uneori prea la îndemână: bogatul e gol pe dinăuntru, criticul e snob, fanul e ridicol. Cine așteaptă o critică socială mai profundă o poate găsi pe alocuri superficială, iar unele personaje secundare rămân mai degrabă schițe decât oameni adevărați. Iar fanii horrorului ar putea primi mai puține sperieturi clasice decât se așteaptă, pentru că filmul lucrează mai ales cu stânjeneala și cu atmosfera apăsătoare.
Sunt însă mărunțișuri într-un film care știe atât de sigur ce vrea. Meniul nu încearcă să dea răspuns la toate, ci mai degrabă pune întrebări: ce consumăm de fapt atunci când plătim pentru o experiență și cine pe cine servește, în realitate.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc umorul negru, satira socială acidă și duelurile actoricești de mare clasă. Obligatoriu pentru oricine s-a simțit vreodată stânjenit într-un restaurant cu prețuri umflate.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor un horror clasic, sângeros, sau care nu suportă ca un film să-i pună intenționat într-o stare de disconfort. Nu e nici un film pentru copii.
Dacă îți place, vezi și: Knives Out (2019), Triunghiul tristeții (2022), Get Out (2017), The Cook, the Thief, His Wife & Her Lover (1989), Parasite (2019)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Meniul?
Un cuplu tânăr, Tyler și Margot, ajunge împreună cu câțiva invitați foarte bogați la un restaurant de lux de pe o insulă izolată, unde meniul de degustare al chef-ului Julian Slowik le pregătește mult mai multe surprize decât s-ar fi așteptat.
Cât durează Meniul?
Filmul durează 107 minute.
Se poate viziona Meniul cu copiii?
Nu este recomandat. Filmul combină umorul negru cu elemente de horror și o atmosferă apăsătoare, fiind gândit pentru un public adult.
Cine joacă în Meniul?
Rolurile principale sunt interpretate de Ralph Fiennes (Chef Slowik), Anya Taylor-Joy (Margot) și Nicholas Hoult (Tyler), alături de Janet McTeer, Paul Adelstein, Rob Yang, Aimee Carrero și John Leguizamo.
Cine a regizat Meniul?
Filmul a fost regizat de Mark Mylod.
Merită să rezervi o masă la chef-ul Slowik?
Da, și nici nu trebuie să te programezi cu luni înainte. Meniul este acel amestec rar de genuri care te distrează, te enervează și te pune pe gânduri în același timp, în timp ce doi protagoniști excelenți, Ralph Fiennes și Anya Taylor-Joy, aproape că scot scântei unul în fața celuilalt. Nu e cea mai profundă satiră pe care o poți vedea, dar e una dintre cele mai savuroase. Un singur sfat: după film, nu merge la cină într-un restaurant de fițe. Un cheeseburger simplu o să-ți pice parcă mult mai bine.