Monster Mia, recenzie în avanpremieră: o skateriță ciudată, singurul om dintr-o școală de monștri
Există copilul acela care stă mereu în locul greșit, poartă hainele greșite, apare în momentul greșit și are până și un șobolan ciudat. Monster Mia vorbește exact despre copilul acesta și îi întoarce situația pe dos cu o idee isteață: ce se întâmplă dacă ajunge, în sfârșit, într-o comunitate în care e singurul care nu e monstru? Dacă realizatorii știu ce să facă cu premisa, filmul poate deveni unul dintre cele mai bune programe de familie ale toamnei.
O animație simpatică despre o școală de monștri, cu o temă cunoscută, care spune povestea veche a diferenței și a acceptării de sine printr-o răsturnare bine găsită. Rămâne de văzut dacă are curajul să fie puțin mai îndrăzneață decât de obicei.
Monster Mia: trailer
Date despre film
| Regia | Verena Fels |
|---|---|
| Gen | Filme de animație pentru familie |
| Durata | 81 min |
| Țara | Filme germane, Filme austriece, Filme spaniole |
Despre ce este Monster Mia, fără spoilere?
Mia are 12 ani și toată viața s-a simțit străină. Nu doar în orașul natal, ci și în propria familie, ceea ce doare un pic mai tare. Sora ei geamănă e adolescenta perfectă, de catalog, în timp ce ea merge pe skateboard, se îmbracă ciudat, iar cel mai bun prieten al ei e un șobolan de companie pe nume Quentin. Greu de imaginat o prezentare mai bună a personajului: dintr-o singură frază știm că Mia e fata la care toată lumea se uită pe hol, apoi întoarce repede capul.
La școală are loc un nou incident, iar directoarea, ajunsă la capătul răbdării, o transferă la Academia Rotwood. Locul seamănă mai degrabă cu un castel fermecat decât cu o școală obișnuită, iar elevii săi sunt monștri adevărați. Mia e singurul om printre ei. Răsturnarea e genial de simplă: fata care acasă era o outsideră pentru că era prea ciudată devine aici outsideră pentru că e prea normală.
Ce iese de aici, ce aventuri, prietenii și încurcături o așteaptă între zidurile castelului, încă nu știm din informațiile disponibile și nici nu ne vom apuca de ghicit. Dar premisa în sine promite.
Fata de pe margine pentru care ținem deja pumnii
Eroul outsider e una dintre cele mai vechi și mai sigure rețete ale filmelor de animație, însă rețeta are o capcană: dacă protagonistul e diferit doar pe hârtie, iar în realitate e aceeași figură zâmbitoare și perfectă ca oricine altcineva, totul devine necredibil. Judecând după descrierea Miei, aici există șanse ca problema să fie evitată. Skateboardul, hainele ciudate, șobolanul sunt lucruri concrete, palpabile, nu eticheta vagă de „sunt puțin altfel” pe care atâtea filme de familie o lipesc pe eroii lor.
Un plus aparte e sora geamănă. A crește lângă fratele sau sora perfectă e o experiență pe care o cunosc o mulțime de copii și adulți, iar dacă filmul ia în serios acest fir, nu primim doar o aventură cu monștri, ci și o dramă de familie care îl poate prinde și pe spectatorul adult. Eu exact aici văd forța ascunsă a filmului: monștrii sunt spectacolul, familia e inima.
Și, bineînțeles, Quentin. Într-un film de animație obișnuit, micul personaj secundar animal e ori cel mai reușit, ori cel mai enervant. Un șobolan e oricum o alegere mai curajoasă decât un cățel drăgălaș, așa că aici sunt ușor optimist.
Academia Rotwood: monștri, un castel și un gen bine cunoscut
Școala de monștri nu e o invenție nouă. Am văzut deja monștri mergând la facultate, un vampir care conduce un hotel și nenumărate școli de magie în care copilul de pe margine își găsește, în sfârșit, locul. Academia Rotwood pornește așadar pe o potecă bătătorită, iar asta e în același timp un avantaj și un risc.
Avantaj, pentru că publicul știe exact la ce vine: castel, coridoare secrete, profesori ciudați, colegi blănoși, slinoși și cu colți de toate felurile. O asemenea lume e terenul ideal pentru animație, fiindcă libertatea în designul monștrilor e aproape nelimitată. Risc, pentru că dacă filmul se sprijină prea mult pe elementele testate, rezultatul va fi o peliculă plăcută, dar repede uitată, pe care copiii o iubesc, iar părinții, în a doua jumătate, deja se uită în telefon.
Ce mă face totuși încrezător: ideea outsiderului inversat. Cele mai multe filme de familie cu monștri pornesc de la ideea că monstrul e cel diferit, care trebuie acceptat. Aici omul e cel ciudat, suspect, excentric. Dacă scenariul reușește să joace cartea asta cu umor și puțină ironie, Monster Mia își poate găsi o voce proprie într-un gen aglomerat.
Verena Fels și șansele animației europene
Filmul e regizat de Verena Fels, iar Monster Mia este o coproducție germano-austriaco-spaniolă. Informația contează, pentru că ne modelează așteptările. Filmele de animație europene vin rar cu bugetele marilor studiouri americane, dar în schimb sunt adesea mai curajoase, mai ciudate, mai puțin șlefuite, și tocmai de aceea pot rămâne în memorie.
Nu aștept de la el un spectacol vizual la scară hollywoodiană, lucrat până la ultimul fir de păr, și sincer, nici nu asta e esențialul. O poveste despre o școală de monștri nu are nevoie de texturi perfecte, ci de personaje, ritm și umor. Dacă regia prinde încăpățânarea de adolescentă a Miei și atmosfera castelului, diferențele tehnice dispar repede în timpul vizionării.
Durata de 81 de minute e și ea un semn bun. Pentru o animație de familie e aproape ideală: suficient de lungă cât personajele să se dezvolte, suficient de scurtă cât nici cei mai mici să nu se foiască pe la final. În epoca filmelor pentru copii lungite la două ore, e o alegere de-a dreptul înviorătoare.
Ce o poate face bună și unde poate aluneca?
Dacă ar fi să adun lucrurile la care voi fi atent când filmul ajunge pe ecran, lista ar arăta așa:
- Cât de tăios e umorul. Un copil om printre monștri e o sursă nesfârșită de poante, întrebarea e dacă filmul rămâne la gaguri ușoare sau îndrăznește să muște mai tare.
- Felul în care e arătată familia. Dacă sora geamănă rămâne doar o „fată perfectă” de șablon, e o ocazie ratată. Dacă primește profunzime, filmul câștigă mult.
- Personalitatea monștrilor. Elevii de la Rotwood pot fi figuri memorabile sau doar un zgomot de fundal colorat. De asta depinde dacă cei mici vor mai vorbi despre ei și acasă.
- Dozarea mesajului. Lecția despre acceptarea de sine e un lucru bun, dar dacă filmul ți-o bagă pe gât în fiecare a doua scenă, devine plictisitor chiar și pentru copii.
Cel mai mare risc îl văd în faptul că o premisă atât de sigură îi poate face comozi pe creatori. Cea mai mare șansă, în faptul că o producție europeană se teme poate mai puțin ca Mia să fie cu adevărat ciudată, cu adevărat încăpățânată și nu mereu simpatică. Fata asta nu e o prințesă și sper ca nici filmul să nu încerce să facă una din ea.
Pentru cine e această aventură cu monștri?
În primul rând pentru școlarii mici și preadolescenți, adică exact pentru cei care au vârsta Miei sau se apropie de ea. Pentru ei filmul poate fi o oglindă: mulți simt că nu se potrivesc în clasă, iar o eroină care merge pe skateboard și are un șobolan le e mult mai apropiată decât încă un erou de basm perfect.
Părinții vor regăsi rivalitatea dintre frați și durerea de a fi pe dinafară, cunoscute și din perspectivă de adult. Nu promit că vor lăcrima, dar dacă filmul iese bine, pe drumul spre casă vor avea despre ce vorbi cu copiii. Iar tema cu monștri se potrivește de minune cu atmosfera de toamnă și de Halloween.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru școlarii mici și preadolescenți, mai ales pentru cei care se simt uneori pe dinafară, dar și pentru părinții care caută un program de cinema scurt, cu aer de Halloween, pentru toată familia.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor o experiență de animație revoluționară, gândită pentru adulți, sau pentru cei sătui până peste cap de poveștile cu școli de monștri.
Dacă îți place, vezi și: Universitatea Monștrilor (2013), Hotel Transilvania (2012), Monștri S.A. (2001), Coraline (2009)
Întrebări frecvente
Despre ce este Monster Mia?
Despre Mia, o fată de 12 ani care s-a simțit mereu străină în familia și în orașul ei. După un incident la școală ajunge la Academia Rotwood, unde elevii sunt monștri adevărați, iar ea e singurul om dintre ei.
Cât durează Monster Mia?
Filmul are o durată de 81 de minute.
Cine a regizat Monster Mia?
Filmul este regizat de Verena Fels.
Ce țări au produs filmul?
Monster Mia este o coproducție germano-austriaco-spaniolă.
Merită să mergi cu Mia printre monștri?
Pe baza a ceea ce știm până acum, spun că da, foarte probabil merită. Monster Mia nu vrea să reinventeze genul, ci întoarce pe dos o poveste bine cunoscută cu o răsucire isteață și are o protagonistă cu personalitate. Durata scurtă, atmosfera potrivită pentru Halloween și tema eternă a celui rămas pe dinafară joacă toate în favoarea lui.
Nota pe care o anticipez e un 7 solid. Dacă umorul va fi mai tăios decât mă aștept și firul de familie primește destulă atenție, poate urca și mai sus. Dacă însă filmul se mulțumește cu șabloanele sigure, va rămâne o după-amiază drăguță cu monștri, uitată repede. Eu țin pumnii pentru Mia, pentru Quentin și pentru toți monștrii de la Rotwood ca prima variantă să fie cea câștigătoare.