Reisen mot Nord, recenzie anticipată: gheață norvegiană, o poveste veche și o fetiță care nu renunță
Există povești pe care le știe toată lumea și totuși suntem mereu curioși cine și cum le mai spune o dată. Crăiasa Zăpezii a lui Andersen ajunge acum pe mâini norvegiene, în regia lui Bente Lohne, și pe hârtie promite exact ce ne trebuie iarna: frig afară, căldură înăuntru. Nu l-am văzut încă, dar din ce știm până acum merită urmărit.
Se anunță un film de basm nordic cu buget aparent modest, dar făcut cu suflet: pentru cei mici poate fi magie curată, pentru adulți o evadare plăcută și scurtă.
Date despre film
| Regia | Bente Lohne |
|---|---|
| Gen | Filme de animație |
| Durata | 85 min |
| Țara | Filme norvegiene |
Despre ce e vorba? O prietenie mai puternică decât gheața
Povestea o să sune cunoscut oricui a răsfoit măcar o dată în copilărie o carte cu basmele lui Andersen. Kai, prietenul tinerei Gerda, dispare în mod misterios, iar fetița nu stă să plângă lângă șemineu, ci pornește spre necunoscut ca să-l găsească. Deja e un punct de plecare bun, pentru că eroul nu e vreun războinic ales sau vreun prinț cu puteri magice, ci un copil împins de un singur lucru: îi lipsește prietenul.
Pe drum, Gerda se împrietenește cu tot felul de oameni, păsări, animale și chiar cu o vrăjitoare bună. Structura asta episodică, din popas în popas, ține de basmul clasic și poate funcționa de minune în animație, fiindcă fiecare loc nou aduce o altă lume, alte personaje, altă paletă de culori. Numai că Gerda habar n-are că o umbră o urmărește pas cu pas: chiar Crăiasa Zăpezii și ucenicul ei, Ludvig.
Stăpâna cea rea îl ține prizonier pe Kai în palatul ei de gheață, în nordul îndepărtat al Norvegiei. Iar marea întrebare, cum o formulează și descrierea oficială, rămâne: reușește Gerda să-l salveze pe băiat? Noi nu facem pariuri, vom afla răspunsul în sala de cinema.
Răsucirea nordică: Ludvig și peisajul norvegian
La prima vedere, cel mai interesant sunt două abateri mici, dar grăitoare, de la imaginea clasică. Prima e locul acțiunii: palatul de gheață nu mai stă undeva într-un departe abstract de basm, ci explicit în nordul îndepărtat al Norvegiei. Mie mi se pare că această mică localizare poate da mult filmului. Autorii norvegieni își pot desena propriul peisaj, propria iarnă, propria lumină, iar dacă o fac bine, filmul nu va fi încă o poveste generică cu zăpadă, ci o lume palpabilă, cu frig adevărat și liniște adevărată.
A doua noutate e Ludvig, ucenicul Crăiesei Zăpezii. Un astfel de personaj ascunde o grămadă de posibilități: tânărul aflat de partea răului e adesea cel mai interesant personaj dintr-un film de familie, tocmai pentru că soarta lui nu e încă bătută în cuie. Ce face filmul cu el nu știm, dar e deja semn bun că Crăiasa nu apare singură, ca o statuie de gheață însingurată, ci are lângă ea pe cineva care o urmărește pe Gerda ca o umbră. Asta aduce tensiune călătoriei și le oferă celor mici un adversar concret.
Bente Lohne și curajul animației europene
Regia îi aparține lui Bente Lohne, iar filmul e o producție norvegiană. Informația contează, pentru că animația europeană se joacă pe cu totul alt teren decât marile studiouri americane. Rareori ai bugete de sute de milioane de dolari sau distribuții vocale înțesate de vedete pop, în schimb găsești des ceva ce la cei mari se pierde: un ton mai personal, un univers vizual mai îndrăzneț și curajul de a lăsa o poveste să fie puțin mai lentă, puțin mai tăcută.
Durata de 85 de minute spune același lucru. Nu e o epopee lungită de două ore, ci o lungime compactă, prietenoasă cu copiii, pe care un puști de șase ani o duce fără probleme, iar părinții nu trebuie să se uite la ceas. Personal, îmi place lungimea asta la animație: ajunge ca să spui o poveste rotundă fără s-o umpli cu scene de umplutură.
Riscul, evident, e ca bugetul mai mic să se vadă. O animație europeană lucrează uneori cu mișcări mai rigide și fundaluri mai simple, iar cine e obișnuit cu marile producții de la Hollywood poate găsi asta neobișnuit la început. Eu nu cred însă că e un defect, atâta timp cât stilul e consecvent și inima e la locul ei.
Ce poate merge foarte bine?
- Materia primă. Basmul lui Andersen funcționează de generații pentru că e simplu și profund adevărat: iubirea și perseverența sunt mai tari decât frigul. Greu de stricat.
- Eroina. Gerda nu e luptătoare, nici prințesă, ci un copil hotărât. Cei mici se regăsesc ușor în ea.
- Popasurile drumului. Oameni, păsări, animale, o vrăjitoare bună: personaje cu care animatorii se pot desfășura pe deplin și care îi pot ține pe copii captivați până la final.
- Atmosfera nordică. Peisajul norvegian și palatul de gheață pot da filmului o atmosferă aparte, departe de șablon.
- Ritmul. Cele 85 de minute sunt exact cât trebuie pentru o ieșire la cinema cu familia.
Unde ar putea aluneca pe gheață?
Sincer, cel mai mare adversar nu va fi Crăiasa Zăpezii, ci comparația. Povestea a apărut în ultimii ani în mai multe adaptări, iar combinația zăpadă, gheață și regină fermecată o asociază majoritatea spectatorilor cu un anume film Disney de un succes uriaș. O producție norvegiană mai mică trebuie să-și găsească propria voce, altfel riscă să rămână în umbra fratelui mai mare.
Al doilea risc ține de structura episodică. Dacă popasurile Gerdei sunt doar ocolișuri scurte puse unul după altul, filmul poate părea fragmentat, iar adulții pot pierde ușor firul. Rămâne și întrebarea cât de înfricoșătoare va fi Crăiasa. E bine să existe momente mai tensionate, pentru că o stăpână rea chiar trebuie să inspire teamă, dar la cei mai mici merită ținut cont de asta.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Copiilor de vârstă școlară mică și părinților lor care caută o poveste de iarnă scurtă și caldă, dar și oricui iubește lumea mai liniștită și mai personală a animației europene.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor care așteaptă spectacol vizual de Hollywood, avalanșă de glume și numere muzicale, sau care s-au săturat deja de poveștile cu regine ale zăpezii.
Dacă îți place, vezi și: Regatul de gheață (2013), The Secret of Kells (2009), Song of the Sea (2014), Wolfwalkers (2020)
Întrebări frecvente
Despre ce este Reisen mot Nord?
Tânăra Gerda pornește la drum ca să-și găsească prietenul dispărut, Kai, pe care Crăiasa Zăpezii îl ține prizonier în palatul ei de gheață din nordul îndepărtat al Norvegiei. Pe drum se împrietenește cu oameni, animale și o vrăjitoare bună, în timp ce Crăiasa și ucenicul ei, Ludvig, o urmăresc ca o umbră.
Cât durează Reisen mot Nord?
Filmul durează 85 de minute.
Cine a regizat Reisen mot Nord?
Filmul de animație norvegian este regizat de Bente Lohne.
Merită să pornești la drum alături de Gerda?
Pe baza a ce știm acum, aș spune că da, dacă știi la ce te duci. Reisen mot Nord nu va fi încă un produs strălucitor al mașinăriei de la Hollywood, ci un film de basm norvegian care, cel mai probabil, mizează pe atmosferă, pe peisaj și pe încăpățânarea unei fetițe. Pentru mine e motiv suficient să fiu curios. Cele 85 de minute îl fac o ieșire ideală cu familia în sezonul sărbătorilor, iar dacă Bente Lohne reușește să prindă liniștea nordică ce e și sufletul basmului lui Andersen, pe ecran poate ajunge un film de iarnă mic, drăguț și memorabil. Nota estimată: un 7 prudent, dar optimist. Rămâne de văzut dacă se topește sau îngheață.