Recenzie The Accountant: Cifre periculoase: Ben Affleck face calcule, apoi trage, și îi stă surprinzător de bine cu ambele
Cine s-ar fi gândit că cel mai dur erou de acțiune se simte cel mai bine în fața unui tabel Excel? În 2016, The Accountant: Cifre periculoase a pus pe masă un cocktail de genuri ciudat, puțin strâmb, dar extrem de simpatic, care se bea surprinzător de bine și azi. Geniul cifrelor, tăcut și rezervat, jucat de Ben Affleck a devenit unul dintre cele mai neobișnuite personaje de thriller ale deceniului.
Complicat mai mult decât e nevoie, uneori se ia mai în serios decât ar trebui, dar e un thriller polițist original, alert și plăcut până la vinovăție, cu un protagonist greu de uitat.
The Accountant: Cifre periculoase: trailer
Date despre film
| Original | The Accountant |
|---|---|
| Premiera în România | 28.10.2016 |
| Regia | Gavin O'Connor |
| Distribuția | Ben Affleck, Anna Kendrick, J.K. Simmons, Jon Bernthal, Jeffrey Tambor, Cynthia Addai-Robinson |
| Gen | Filme polițiste, Thrillere, Drame |
| Durata | 128 min |
| Clasificare | 15 |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Cifre care nu se pupă
Chris Wolff este unul dintre cei mai buni contabili din lume. Evită oamenii, trăiește singur și, cel puțin după cum ni-l arată filmul, nici nu-și dorește altceva. Are autism, iar asta nu e un simplu decor pentru personaj: îi definește felul în care privește lumea, cum lucrează și cum reacționează atunci când lucrurile o iau razna.
Punctul de plecare e aproape plictisitor de banal: în contabilitatea unei mari companii care proiectează roboți apar niște erori ciudate și, firește, cineva apelează la Chris. Împreună cu Dana, o angajată a firmei, descoperă repede alte discrepanțe inexplicabile. Iar asta nu-i convine deloc cuiva. Un fost ofițer dintr-o unitate militară specială primește misiunea de a-i face dispăruți pe amândoi, așa că Chris și Dana sunt nevoiți să se ascundă împreună.
Și aici intervine surpriza, pe care până și afișul filmului o dă de gol fără prea multe mofturi: Chris mai are câțiva ași în mânecă. Nu spun mai mult, pentru că cea mai mare plăcere a filmului stă tocmai în felul în care acest personaj tăcut și rigid se dezvăluie treptat.
Ben Affleck, fața perfectă de pocher
Despre Affleck s-a spus de multe ori că e un actor cam țeapăn. Aici, regizorul exploatează strălucit tocmai această rigiditate. În rolul lui Christian Wolff, fiecare gest e calculat, privirea îi fuge mereu de a celuilalt, iar frazele sunt precise și au un ritm ciudat. Ce în alt film ar părea stângăcie, aici devine caracter.
Nu e o misiune ușoară: trebuie să faci simpatic un protagonist care nu arată aproape nimic. Și totuși Affleck reușește să ne facă să ținem cu el, iar rarele lui momente omenești (un zâmbet pe jumătate, un gest stângaci) chiar lovesc la țintă. Pentru mine, e unul dintre cele mai bune roluri ale lui, tocmai pentru că nu încearcă să ofere mai mult decât poate duce personajul.
Personaje secundare din care ar ieși filme separate
Distribuția e de-a dreptul somptuoasă, uneori aproape risipitoare. Anna Kendrick, în rolul Danei Cummings, aduce acea energie vorbăreață și caldă care e contrapunctul perfect al răcelii lui Affleck. Scenele lor sunt cele mai calde momente din film și e o bucurie că relația dintre ei nu urmează tiparele obosite.
Și mai sunt:
- J.K. Simmons în rolul lui Ray King, despre care știm încă din Whiplash că poate umple ecranul dintr-o singură privire,
- Jon Bernthal în rolul lui Brax, mare maestru al personajelor carismatice și periculoase, care și aici fură fiecare scenă,
- John Lithgow în rolul lui Lamar Blackburn și Jean Smart în rolul Ritei Blackburn,
- Jeffrey Tambor în rolul lui Francis Silverberg,
- Cynthia Addai-Robinson în rolul lui Marybeth Medina.
Problema e mai degrabă că atâția actori excelenți duc atâtea fire narative, iar nu toți primesc destul aer. Am uneori senzația că filmul vrea să spună trei sau patru povești deodată, iar o parte dintre personajele secundare rămân simple rotițe ale intrigii.
Gavin O'Connor: regizorul forței tăcute
Numele lui Gavin O'Connor le sună multora cunoscut datorită filmului Warrior, construit tot pe legătura dintre rănile trupului și cele ale sufletului. Și aici lucrează în același spirit: nu mizează pe explozii spectaculoase, ci pe tensiune și pe mecanica interioară a personajelor. Scenele de acțiune, când vin, sunt seci, rapide și nemiloase. N-au exagerări coregrafice inutile și tocmai de aceea lovesc atât de tare.
Cele 128 de minute se simt totuși. Mijlocul filmului se lasă moale, informațiile sunt dozate uneori stângaci, iar ultima parte ne aruncă în brațe atâtea explicații încât pare că ascultăm citit cu voce tare un raport de audit. Ironic, dar filmul despre un contabil nu reușește să-și închidă perfect tocmai propriul bilanț.
Ce funcționează și ce șchiopătează
Funcționează: conceptul protagonistului e pur și simplu genial. Luptătorul singuratic cu abilități secrete e un clișeu, dar să pui un contabil autist în rolul ăsta e o idee proaspătă, iar filmul îl tratează în mare parte cu respect. Acțiunea e dură, atmosfera rece și elegantă, actorii excelenți.
Șchiopătează: scenariul vrea să cuprindă prea mult. Sunt momente în care filmul e atât de fermecat de propriile răsturnări de situație încât uită să spună pur și simplu o poveste. Iar reprezentarea autismului, deși făcută cu intenții bune, se reduce uneori la o superputere, lucru care nu le va plăcea tuturor.
Și totuși: rar vezi un film de studio care să îndrăznească să se sprijine pe un erou atât de neobișnuit, iar pentru asta îi pot ierta multe.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Celor care iubesc thrillerele polițiste alerte și adulte, eroii tăcuți și misterioși și acțiunea dură, realistă. Pentru fanii lui Ben Affleck e obligatoriu.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă acțiune non-stop s-ar putea plictisi în partea de mijloc, mai lentă. Iar cei sensibili la felul în care e reprezentat autismul pot fi deranjați de simplificările filmului.
Dacă îți place, vezi și: John Wick (2014), The Equalizer (2014), The Bourne Identity (2002), Rain Man (1988), Warrior (2011)
Întrebări frecvente
Despre ce este The Accountant: Cifre periculoase?
Chris Wolff este un contabil genial cu autism care descoperă nereguli suspecte în contabilitatea unei companii ce proiectează roboți. Cineva trimite un asasin după el și după colega lui, Dana, iar cei doi sunt nevoiți să se ascundă, doar că Chris are câteva surprize letale pregătite.
Cât durează The Accountant: Cifre periculoase?
Filmul durează 128 de minute.
Când a avut premiera în România The Accountant: Cifre periculoase?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 28 octombrie 2016.
Cine a regizat filmul și cine joacă în rolurile principale?
Regizorul este Gavin O'Connor. În rolurile principale apar Ben Affleck, Anna Kendrick, J.K. Simmons, Jon Bernthal, Jeffrey Tambor, Cynthia Addai-Robinson, John Lithgow și Jean Smart.
Care este titlul original al filmului?
Titlul original al acestui film american este The Accountant.
L-ai trece în bilanțul tău de filme la capitolul plusuri?
Da, fără ezitare. The Accountant: Cifre periculoase nu e fără cusur: e prea lung, duce prea multe fire și în final are tendința să explice prea mult. Dar are un protagonist pe care nu-l poți uita, o distribuție care ridică fiecare scenă și o atmosferă rece și dură care funcționează și azi. Dacă într-o seară ploioasă cauți un thriller puțin altfel decât celelalte, factura asta o poți plăti liniștit. La mine primește un 7 solid, pentru un mic film cult, ciudat și ușor de îndrăgit.