Curierul 3, recenzie: Frank Martin apasă din nou accelerația, doar că harta s-a încurcat
Jason Statham la costum, la volanul unui Audi, cu capul ras și o față de piatră: puține formule pop din anii 2000 sunt mai clare decât asta. Curierul 3 scoate formula de la naftalină pentru a treia oară, în regia lui Olivier Megaton, cu o poveste de răpire care pornește de la o afacere cu deșeuri în Ucraina. Întrebarea e dacă a treia tură mai are acel avânt obraznic și relaxat pentru care am iubit primele filme.
Statham livrează exact ce trebuie, bătăile chiar lovesc, dar Curierul 3 e cel mai puțin memorabil episod al seriei: un film de acțiune cinstit, bun la popcorn, nimic mai mult.
Curierul 3: trailer
Date despre film
| Original | Transporter 3 |
|---|---|
| Premiera în România | 23.1.2009 |
| Regia | Olivier Megaton |
| Distribuția | Jason Statham, Natalya Rudakova, François Berléand, Robert Knepper, Jeroen Krabbé, Alex Kobold |
| Gen | Filme de acțiune, Thrillere, Filme polițiste |
| Durata | 104 min |
| Țara | Filme franțuzești, Filme americane |
Gunoaie, un ministru și o fată răpită: despre ce e vorba, fără spoilere
Premisa e surprinzător de terestră pentru o serie în care mașinile sfidează fizica în mod regulat. O companie internațională de gestionare a deșeurilor vrea să deschidă un nou amplasament în Ucraina, doar că ministrul mediului, Leonid Vasilev, refuză. Firma nu trimite un lobbyst, ci angajează un fost comando: Jonas Johnson trebuie să-l aducă pe politician la sentimente mai bune, cu orice preț.
Metoda lui Johnson e cea mai scurtă cale: o răpește pe fiica ministrului, Valentina. Vasilev apelează la Frank Martin, care însă nu preia el misiunea, ci îl recomandă pe un prieten. Salvarea reușește doar pe jumătate, iar Malcolm și Valentina, cu oamenii lui Johnson pe urme, ajung tocmai la casa lui Frank. De aici, Frank nu mai are de ales: trebuie să intre în joc, fie că îi place, fie că nu.
Mai mult nu vă spun și, sincer, nici n-ar avea rost: povestea e aici mai degrabă un pretext, o șină pe care filmul își rulează scenele de acțiune.
Jason Statham, constanta cu capul ras
Puțini actori s-au contopit atât de organic cu un personaj. Frank Martin e un șofer metodic, precis, de puține cuvinte, care în teorie doar livrează și nu pune întrebări, dar în practică ajunge mereu încurcat în ce transportă. Statham joacă rolul ăsta și trezit din somn, iar asta e simultan cel mai mare atu și cea mai mare slăbiciune a filmului.
Atu, pentru că prezența fizică a lui Statham pur și simplu funcționează. Când se bate, îl crezi. Când se uită tăcut la cineva, spune mai mult decât două pagini de dialog. După Crank și episoadele anterioare din Curierul, nu mai are nimic de demonstrat ca star de acțiune, iar siguranța asta se simte pe ecran.
Slăbiciune, pentru că la al treilea film Frank Martin nu se schimbă deloc. Nu are arc, nu are straturi noi, nu există o miză reală în propriul lui caracter. Carisma lui Statham duce filmul în spate, dar se simte că personajul a rămas fără aer, iar niciun actor nu poate repara asta dacă scenariul nu-i dă de ce să se agațe.
T-Bag la costum și o parteneră ciudată
În rolul răufăcătorului Johnson îl vedem pe Robert Knepper, pe care cei mai mulți îl știu ca înfiorătorul T-Bag din Prison Break. Acolo a creat un personaj alunecos, de neuitat, aici joacă un adversar mult mai calculat și mai rece. Nu e rău, dar filmul nu-i oferă destule ocazii să devină cu adevărat memorabil. Un film de acțiune valorează cât răufăcătorul lui, iar Johnson e mai mult o funcție decât o personalitate.
Valentina interpretată de Natalya Rudakova e elementul care împarte cel mai tare publicul. Personajul e capricios, imprevizibil, iar chimia din scenele cu Frank mi s-a părut mai degrabă bizară decât atrăgătoare. Unora le va plăcea tocmai energia asta brută, neobișnuită, eu am avut senzația că filmul nu știe ce vrea să facă din ea.
Vechea cunoștință François Berléand revine ca inspectorul Tarconi, iar prezența lui are ceva liniștitor: e singura figură cu adevărat simpatică și umană a seriei, iar duetul cu Frank aduce o notă aproape tandră printre secvențele mecanice de acțiune. Jeroen Krabbé, pe care mulți îl știu din Fugarul și Licență pentru crimă, îl joacă pe ministrul Vasilev cu o rutină onorabilă, prinzând dualitatea de tată disperat și politician.
Olivier Megaton și dictatura foarfecii de montaj
Olivier Megaton (care avea să regizeze mai târziu și Taken 2) aduce aici un stil foarte la modă prin 2008 și 2009: cadre scurte, cameră care se zgâlțâie, montaj alert. Uneori asta face bătăile de-a dreptul energice, alteori însă secvențele se fărâmițează atât de tare încât e greu de urmărit cine pe cine lovește și încotro.
Doare, pentru că unul dintre farmecele seriei a fost mereu bătaia coregrafiată, jucăușă, aproape de balet. Statham se mișcă excelent și ar merita să-l vedem în cadre mai lungi și mai curate. Megaton mizează însă pe ritm și dinamism, nu pe claritate. În scenele cu mașini deranjează mai puțin, acolo viteza și avântul brut funcționează, iar la capitolul spectacol vizual filmul nu face deloc economie.
Durata de 104 minute e, de altfel, bine dozată: filmul nu trage de timp, nu se pierde în explicații și ajunge repede la ce ne-a adus în sală.
Ce merge și unde tușește motorul?
Ce e bun:
- Statham, care singur e motiv suficient pentru fani.
- Energia brută a acțiunii cu mașini și a bătăilor, care în momentele bune chiar distrează.
- Revenirea inspectorului Tarconi, care a rămas sufletul seriei.
- Ritmul: filmul nu se oprește, merge înainte până la capăt.
Ce e mai puțin bun:
- Povestea e subțire, conflictul cu deșeurile e interesant ca idee, dar filmul nu face mare lucru cu el.
- Răufăcătorul n-are greutate, deși Knepper putea oferi mai mult.
- Firul romantic pare forțat.
- Montajul taie uneori în bucăți ce ar fi putut fi partea cea mai bună a seriei.
Primul Curierul a fost în 2002 o surpriză proaspătă, obraznică și cu stil. Al doilea, din 2005, a mers deschis spre exagerări de desen animat, dar măcar era distractiv și își asuma asta. Al treilea e, prin comparație, o lucrare de rutină: nimic nu e cu adevărat rău, dar nimic nu-ți rămâne în minte după.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Jason Statham, celor care au îndrăgit episoadele anterioare și oricui vrea un film de acțiune alert, cu creierul pe pauză, pentru o seară relaxată.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă o poveste solidă, un răufăcător memorabil sau acțiune clară și atent coregrafiată va fi dezamăgit, iar cui îi dă dureri de cap montajul tocat și agitat ar face bine să-l ocolească.
Dacă îți place, vezi și: Curierul (2002), Curierul 2 (2005), Crank (2006), Taken (2008), Ronin (1998)
Întrebări frecvente
Despre ce este Curierul 3?
O companie internațională de gestionare a deșeurilor vrea să deschidă un amplasament în Ucraina, dar ministrul mediului, Leonid Vasilev, se opune. Firma îl angajează pe Jonas Johnson, care o răpește pe fiica ministrului, Valentina, iar firele ajung până la Frank Martin, care trebuie să intervină.
Cât durează Curierul 3?
Filmul are 104 minute.
Când a avut premiera Curierul 3 în România?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 23 ianuarie 2009.
Cine a regizat Curierul 3?
Filmul a fost regizat de Olivier Megaton și este o coproducție franco-americană.
Cine joacă rolul răufăcătorului în Curierul 3?
Pe răufăcătorul Johnson îl interpretează Robert Knepper, iar Frank Martin este jucat din nou de Jason Statham.
Merită să ne urcăm a treia oară lângă Frank Martin?
Dacă îl placi pe Statham, da, dar nu te aștepta la minuni. Curierul 3 e genul de film care e companie perfectă duminică după-amiază la televizor: are ritm, se dau pumni, scârțâie cauciucurile și nu trebuie să gândești. Prospețimea și obrăznicia primelor episoade însă nu le mai are, iar din cauza poveștii subțiri, a răufăcătorului șters și a montajului haotic dispare repede din memorie. Pentru Statham și Berléand merită o tură, dar e momentul în care livrarea ajunge la destinație mai mult din rutină decât din avânt. Pentru mine e un mediu spre bine, pentru fani poate o treaptă mai sus.