Kinoster
RO ▾

Recenzie înainte de premieră

Mein Freund Barry, recenzie în avanpremieră: zăpadă, munți și un pui de Saint Bernard care îți poate fura inima

Filme germaneFilme elvețieneFilme de aventurăFilme cu câiniFilme pentru copii

Există un moment în care simpla apariție a unui pui de Saint Bernard ajunge ca jumătate din sală să înceapă să suspine. Mein Freund Barry țintește exact acolo și o face în cel mai frumos decor posibil: înălțimile înzăpezite ale Alpilor. Rămâne de văzut dacă această aventură germano-elvețiană poate oferi mai mult decât un simplu film drăguț cu un cățel, dar pe hârtie are toate șansele.

7,3/10
Notă estimată
O aventură clasică și emoționantă despre un copil și un câine, care, dacă iese bine, poate deveni unul dintre cele mai calde filme de familie ale acestei ierni.
Poveste
7
Interpretare
7
Regie
7
Imagine
8
Muzică și sunet
7
Emoție
8

Nota finală este media celor șase criterii.

Mein Freund Barry: trailer

Date despre film

RegiaMarkus Welter
DistribuțiaPaco von Wyss, Alma Büchenbacher, Max Hubacher, Christoph Gaugler, Ulrich Tukur
GenFilme de aventură
Durata97 min
ȚaraFilme germane, Filme elvețiene

Despre ce este Mein Freund Barry? Fără spoilere, dar cu zăpadă

Premisa e simplă și tocmai de aceea poate funcționa. Georg, un băiat de 12 ani, și fratele lui mai mare, Alfons, încearcă să ajungă în Italia traversând Alpii înzăpeziți. Drumul e greu, munții nu iartă pe nimeni, iar Georg se îmbolnăvește. Alfons ia atunci o decizie care devine motorul întregului film: își lasă fratele mai mic singur la un refugiu montan.

Abia de aici începe povestea propriu-zisă. Georg se împrietenește cu Resi, fiica îngrijitorului de câini din zonă, care îi arată câinii tatălui ei. Printre ei se află un pui de Saint Bernard firav, pe nume Barry. Georg începe să-l îngrijească, îl crește în secret, iar între ei se naște o legătură pe care, cel puțin așa speră el, nimic n-o poate rupe. Numai că Barry se dovedește un salvamontist excepțional, iar asta atrage atenția mai multor oameni care încearcă să i-l ia lui Georg. Băiatul va trebui să riște totul ca să-și apere cel mai bun prieten.

Cam atât știm și, sincer, e destul. Oricine a văzut vreodată un film de aventuri cu un copil și un animal simte deja ce montagne russe emoționale îl așteaptă. Întrebarea nu e dacă vor curge lacrimi, ci cât de meritate vor fi.

Un băiat abandonat și un pui slăbuț: rețeta nu e întâmplătoare

Ce m-a prins cel mai tare în sinopsis este oglindirea. Georg e lăsat în urmă de propriul frate, bolnav și vulnerabil, într-un refugiu de munte. Și ce face apoi? Ia sub aripa lui un câine mic și slab, pe care poate nimeni altcineva nu l-ar fi băgat în seamă. Nu e doar drăguț, e una dintre cele mai puternice și mai vechi idei ale genului: cine a trăit singurătatea pe pielea lui știe cu adevărat ce înseamnă să ai grijă de altcineva.

Dacă scenariul tratează serios acest fir și nu umple cele 97 de minute doar cu scene adorabile cu cățelul, Mein Freund Barry îi poate cuceri și pe adulți. Relația dintre frați, decizia lui Alfons și consecințele ei pot da filmului un strat mult mai profund decât ne-am aștepta de la o aventură de familie.

Celălalt punct interesant e conflictul. Barry ajunge în pericol pentru că e prea bun la ceea ce s-a născut să facă. E o întorsătură inteligentă: din perspectiva copilului, lumea adulților e cea care vrea să-i ia prietenul, tocmai pentru că prietenul acesta e special. De aici poate ieși o dramă puternică despre dreptate, dar la fel de ușor filmul poate aluneca în schema alb-negru cu adulți răi și copil bun. Sper să fie prima variantă.

Cine sunt oamenii din fața și din spatele camerei?

Regizorul este Markus Welter, iar filmul e o coproducție germano-elvețiană. Combinația e un semn bun pentru filmele de familie cu tematică alpină: cinematografia europeană de limbă germană s-a descurcat foarte bine în ultimii ani cu aventurile montane și nu a încercat să le umfle cu strălucire hollywoodiană. Filmele acestea au o atmosferă autentică, cu miros de pământ, care se potrivește de minune unei asemenea povești.

În distribuție îi găsim pe Paco von Wyss, Alma Büchenbacher, Max Hubacher, Christoph Gaugler și Ulrich Tukur. Numele lui Tukur e o veste bună în sine: cine a văzut Viețile altora, filmul premiat cu Oscar, își amintește cât de rece poate juca oamenii puterii. Un actor ca el într-un film de familie face întotdeauna bine, pentru că personajele adulte capătă greutate reală, nu rămân simple figuri de carton.

Cine pe cine joacă exact nu are rost să ghicim înainte de premieră. Sigur e însă că într-un astfel de film totul depinde de actorii copii. Dacă perechea Georg și Resi e credibilă, dacă le credem prietenia și legătura cu câinele, filmul a câștigat. Dacă nu, nici cea mai frumoasă panoramă montană nu-l va salva.

Alpii ca personaj principal

Să recunoaștem, într-un asemenea film peisajul contează cel puțin cât personajele. Zăpadă, stânci, furtuni, un refugiu în mijlocul pustietății: muntele nu e aici fundal, ci adversar și cămin în același timp. Într-un film despre un câine salvamontist, pericolul trebuie să fie palpabil, altfel nici faptele eroice ale lui Barry nu valorează nimic.

Un mare avantaj al producțiilor europene de acest tip e că folosesc de obicei locații reale și vreme reală, iar actorii nu alunecă prin fața unui ecran verde. Desigur, asta nu o putem ști sigur înainte de premieră, dar dacă Mein Freund Barry urmează cele mai bune titluri europene ale genului, pe marele ecran am putea vedea unele dintre cele mai frumoase imagini de iarnă ale anului. Munți înzăpeziți în plin sezon rece: momentul e perfect, exact când oricum ne vine să stăm sub pătură cu o cană de ciocolată caldă.

Unde ar putea să scârțâie lucrurile?

N-aș fi sincer dacă m-aș limita la entuziasm. Cea mai mare capcană a filmelor cu copii și câini e dulceața exagerată. Dacă filmul ne arată puiul pufos cu încetinitorul în fiecare a doua scenă, în timp ce muzica ne asaltează glandele lacrimale, după o vreme rezultatul devine mai degrabă obositor decât emoționant. Cele mai bune filme ale genului știu când să se rețină.

Celălalt risc e predictibilitatea. Scheletul poveștii e cunoscut: un pui slab, un stăpân devotat, adulți răi sau măcar insensibili, o mare încercare. Durata de 97 de minute sugerează un film strâns, nu lungit inutil, ceea ce e o veste bună, dar e greu să scapi de clișee într-un asemenea cadru. Cred că direcția în care merge firul lui Alfons și cât spațiu primește relația dintre frați vor decide dacă filmul e doar drăguț sau cu adevărat memorabil.

Și, bineînțeles, mai e câinele. Filmările cu animale sunt mereu o provocare, iar Saint Bernardul nu e tocmai rasa cea mai ușor de gestionat. Dacă scenele par naturale, dacă Barry arată ca un câine adevărat și nu ca un efect special, va fi un plus uriaș.

Cui îl recomandăm?

Dacă îți place, vezi și: Belle et Sébastien (2013), Heidi (2015), Lassie: Eine abenteuerliche Reise (2020), The Call of the Wild (2020)

Întrebări frecvente

Despre ce este Mein Freund Barry?

Georg, un băiat de 12 ani, pornește împreună cu fratele lui, Alfons, să traverseze Alpii spre Italia, dar se îmbolnăvește, iar fratele îl lasă singur la un refugiu montan. Acolo se împrietenește cu Resi și crește în secret un pui de Saint Bernard firav, Barry, care devine un salvamontist excepțional. Mai mulți oameni vor să i-l ia, iar Georg trebuie să riște totul ca să-l apere.

Cât durează Mein Freund Barry?

Filmul are 97 de minute.

Cine a regizat Mein Freund Barry?

Filmul este regizat de Markus Welter.

Cine joacă în Mein Freund Barry?

În distribuție îi regăsim pe Paco von Wyss, Alma Büchenbacher, Max Hubacher, Christoph Gaugler și Ulrich Tukur.

În ce țară a fost produs Mein Freund Barry?

Mein Freund Barry este un film de aventuri realizat în coproducție germano-elvețiană.

Merită să-l vezi în această iarnă?

Eu cred că da, mai ales dacă ai acasă un copil care își dorește un câine sau un adult care încă plânge pe ascuns la finalul lui Lassie. Mein Freund Barry are toate ingredientele unui film de familie de iarnă frumos și cald: o premisă emoțională puternică, un decor alpin spectaculos, o echipă europeană cu experiență și un pui de Saint Bernard căruia e imposibil să-i reziști. Riscurile sunt dulceața exagerată și predictibilitatea, dar dacă regizorul are curajul să fie puțin mai dur cu munții și cu povestea fraților, vom primi mai mult decât un simplu film drăguț cu un cățel. Eu îl aștept cu batista pregătită.

Notă estimată: 7,3/10 · Poveste 7 · Interpretare 7 · Regie 7 · Imagine 8 · Muzică și sunet 7 · Emoție 8