Nuremberg, recenzie: Göring-ul lui Russell Crowe, cea mai politicoasă față a diavolului
Există filme în care cea mai înfricoșătoare scenă nu e o explozie, ci un zâmbet din spatele gratiilor. Nuremberg este exact un astfel de film: o dramă de război în care războiul s-a terminat deja, dar bătălia continuă în mintea a doi oameni. Russell Crowe nu a mai fost de mult atât de periculos ca acum, în rolul lui Hermann Göring, iar Rami Malek îl joacă excelent pe cel care se apropie prea mult de flăcări.
O dramă de tribunal elegantă, tulburătoare și pe alocuri prea lungă, pe care duelul dintre Russell Crowe și Rami Malek o ridică mult peste medie.
Nuremberg: trailer
Date despre film
| Premiera în România | 12.12.2025 |
|---|---|
| Regia | James Vanderbilt |
| Distribuția | Russell Crowe, Michael Shannon, Rami Malek, Richard E. Grant, Leo Woodall, Colin Hanks |
| Gen | Drame de război |
| Durata | 148 min |
| Clasificare | 12 |
| Țara | Filme americane |
Despre ce este Nuremberg, fără spoilere?
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Aliații îl prind în viață pe unul dintre cei mai importanți oameni ai conducerii naziste, Hermann Göring. Momentul este istoric în sine, dar adevărata miză a filmului vine abia după: puterile învingătoare decid să facă un pas juridic fără precedent și să-i aducă pe criminalii de război în fața unei instanțe. Nu răzbunare, nu un glonț în ceafă, ci un proces. Această decizie este coloana vertebrală a filmului.
În centrul poveștii nu stau însă judecătorii sau procurorii, ci un psihiatru american. Sarcina lui este să stabilească dacă liderii naziști sunt apți să răspundă pentru faptele lor în fața tribunalului internațional. Pe hârtie, o treabă profesională simplă: discuții, notițe, o expertiză. În realitate, Göring este extrem de inteligent, iar psihiatrul ajunge, de la o conversație la alta, tot mai mult sub influența lui. De aici pornește jocul psihologic întunecat, care arde mocnit și care face din Nuremberg mai mult decât o reconstituire istorică obișnuită.
Nu merită să dezvălui mai mult, pentru că forța cea mai mare a filmului stă în felul în care raportul de putere din camera de interogatoriu se mută puțin câte puțin, aproape pe nesimțite.
Russell Crowe, carisma din spatele gratiilor
Să începem cu motivul pentru care cei mai mulți își vor cumpăra bilet: Russell Crowe în rolul lui Göring. Actorul premiat cu Oscar, care pe vremea lui Gladiator sau A Beautiful Mind era una dintre cele mai căutate vedete din lume, nu a mai găsit în ultimii ani mereu roluri pe măsură. Ajunge să ne gândim la Kraven the Hunter. Aici, în sfârșit, a primit un personaj în care prezența fizică, tonul calm, aproape binevoitor, și calculul ascuns în privire lucrează împreună.
Cel mai mare risc cu o asemenea figură este ca actorul fie să o transforme într-un răufăcător de desen animat, fie să o facă din greșeală simpatică. Crowe își păstrează echilibrul foarte inteligent: Göring-ul lui este spiritual, cultivat, uneori chiar amuzant, și tocmai de aceea devine înfiorător. Filmul vrea să arate cum un astfel de om poate prinde în plasă pe cineva aflat, teoretic, de partea cealaltă, iar Crowe face credibilă această seducție. Nu stârnește simpatie, ci ne face să înțelegem de ce a funcționat. Diferența e uriașă, iar filmul stă sau cade pe ea.
Rami Malek și psihiatrul care privește în abis
Dacă Crowe este furtuna, Rami Malek este cel prins de ea. Actorul premiat cu Oscar a primit des, după Bohemian Rhapsody, personaje ciudate, ușor înstrăinate, iar Mr. Robot a arătat cât de bine joacă oamenii închiși în propriile gânduri, măcinați de o tensiune interioară. Rolul psihiatrului este piesa cea mai matură din această gamă.
Sarcina lui Malek e mai grea decât a lui Crowe: el trebuie să joace alunecarea lentă. Felul în care curiozitatea profesională se transformă în altceva, felul în care observatorul devine participant. Gesturile mari sunt puține, în schimb sunt multe tăceri, priviri în altă parte, pauze prea lungi după o întrebare. Există momente în care reținerea lui pare aproape pasivitate și îmi imaginez că unora li se va părea prea puțin. Pe mine m-a convins, pentru că exact despre asta e filmul: răul nu strigă mereu, iar cel care stă de vorbă cu el nu observă imediat că nu mai el conduce discuția.
Paradă de vedete în rândul al doilea
Distribuția din Nuremberg arată ca lista de invitați a unui sezon de premii. Michael Shannon, nominalizat de două ori la Oscar, este genul de actor care poate pune presiune pe o scenă dintr-o singură privire, am văzut asta în The Shape of Water și în Nocturnal Animals. Și aici dă greutate fiecărei apariții.
Nominalizatul la Oscar Richard E. Grant (Can You Ever Forgive Me?) aduce întotdeauna o eleganță ușor amăruie, iar Colin Hanks este o prezență solidă, cu picioarele pe pământ. Alături de ei apar Leo Woodall, John Slattery, Wrenn Schmidt, Lotte Verbeek și Mark O'Brien. La o asemenea listă există, firește, riscul ca unii doar să treacă prin cadru, și chiar se simte că filmul nu poate oferi tuturor destul spațiu. Nu e o tragedie, dar o parte din firele secundare sunt mai degrabă decor decât dramă adevărată.
James Vanderbilt: scenaristul care știe unde stă tensiunea
Numele lui James Vanderbilt poate fi mai puțin cunoscut publicului larg decât cele ale vedetelor sale, deși este unul dintre cei mai de succes producători și scenariști de la Hollywood. A semnat mai multe filme din seria Scream, două părți din The Amazing Spider-Man, Independence Day: Resurgence și Zodiac. Acesta din urmă spune cel mai mult: și acolo niște oameni obsedați încercau să înțeleagă ceva de neînțeles, iar Nuremberg evocă o stare nervoasă asemănătoare.
Ca regizor, Vanderbilt se bazează vizibil pe dialog și pe actori. În scenele dintre Crowe și Malek, alegerea e perfectă: sunt cele mai puternice minute ale filmului, în care aproape că nici nu e nevoie de muzică sau de montaj. Acolo unde filmul iese din camera de interogatoriu și încearcă să picteze marea frescă istorică, devine însă mai puțin sigur pe el. Cele 148 de minute se simt, iar în treimea de mijloc există una sau două scene adăugate mai mult din datorie decât din necesitate dramatică.
Parcursul prin festivaluri arată oricum că filmul a fost luat în serios de breaslă: premiera mondială a avut loc la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, iar în competiția Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián a câștigat și un premiu.
Unde se înclină balanța?
N-ar fi cinstit să am doar laude. Cea mai mare slăbiciune a filmului Nuremberg este că uneori nu se poate hotărî dacă vrea să fie o piesă psihologică intimă, de cameră, sau o epopee istorică hollywoodiană clasică. Oscilând între cele două, își pierde din când în când elanul. Imaginea este corectă și îngrijită, dar rareori surprinzătoare, iar muzica mai degrabă însoțește emoțiile decât să le modeleze.
- Ce funcționează: duelul celor doi protagoniști, tensiunea construită din cuvinte și întrebarea pe care o pune filmul: cât de aproape te poți apropia de rău fără să te schimbi.
- Ce funcționează mai puțin: lungimea, distribuția secundară prea aglomerată și câteva momente prea didactice, în care filmul spune direct ce sugerase până atunci cu finețe.
Cu toate acestea, Nuremberg este genul de film care rămâne cu tine și după proiecție. Nu din cauza scenelor de luptă, ci pentru că, la un moment dat, îți dai seama că și tu l-ai ascultat pe Göring cu toată atenția.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc dramele istorice psihologice, construite pe dialog, și sunt curioși să vadă unul dintre cele mai puternice roluri târzii din cariera lui Russell Crowe.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care așteaptă un film de război plin de acțiune sau suportă greu dramele lente, de aproape două ore și jumătate, clădite din conversații.
Dacă îți place, vezi și: Judgment at Nuremberg (1961), Der Untergang (2004), The Zone of Interest (2023), Oppenheimer (2023), Tăcerea mieilor (1991)
Întrebări frecvente
Când a apărut Nuremberg în cinematografele din România?
Filmul a avut premiera în România pe 12 decembrie 2025.
Despre ce este Nuremberg?
Despre pregătirea procesului lui Hermann Göring, capturat după al Doilea Război Mondial, cu accent pe un psihiatru american care trebuie să stabilească dacă liderii naziști sunt apți să fie judecați, în timp ce ajunge tot mai mult sub influența lui Göring.
Cât durează Nuremberg?
Filmul durează 148 de minute.
Cine îi joacă pe Göring și pe psihiatru în Nuremberg?
Pe Hermann Göring îl interpretează Russell Crowe, iar pe psihiatrul american, Rami Malek.
Cine a regizat Nuremberg?
James Vanderbilt, care ca scenarist și producător s-a aflat, printre altele, în spatele filmelor Zodiac, al mai multor părți din Scream și al seriei The Amazing Spider-Man.
Ai sta două ore și jumătate într-o cameră cu Göring?
Eu am stat și nu regret. Nuremberg nu este un film fără cusur: e mai lung decât ar fi trebuit, iar marea frescă istorică e mai puțin captivantă decât aerul înăbușitor din camera de interogatoriu. Dar Russell Crowe oferă un rol pe care îl așteptam de la el de ani buni, iar Rami Malek este partenerul perfect în acest duel rece și intelectual. Dacă îți plac dramele istorice pentru adulți, care te pun pe gânduri, Nuremberg merită un loc pe lista ta. Doar pregătește-te: personajul cu vocea cea mai plăcută va fi și cel mai înfricoșător.