The Lord of the Rings (1978) recenzie: animația îndrăzneață care a pornit spre Mordor înaintea lui Peter Jackson
Cu mult înainte ca Pământul de Mijloc să devină marele spectacol de cinema al anilor 2000, un animator încăpățânat a încercat imposibilul. Animația lui Ralph Bakshi din 1978, The Lord of the Rings, e brută, ambițioasă și uneori enervant de inegală, dar are o atmosferă atât de întunecată și de matură încât și azi îmi face pielea de găină. Nu e un film perfect, însă e mai curajos decât majoritatea ecranizărilor pe care le-am văzut de atunci.
O experiment de animație inegal, dar fascinant de îndrăzneț, pe care orice fan Tolkien ar trebui să-l vadă măcar o dată.
The Lord of the Rings: trailer
Date despre film
| Regia | Ralph Bakshi |
|---|---|
| Distribuția | Christopher Guard, William Squire, Michael Scholes, John Hurt, Simon Chandler, Dominic Guard |
| Gen | Filme de aventură, Filme de animație, Filme fantasy |
| Durata | 132 min |
| Țara | Filme britanice, Filme americane, Filme spaniole |
Un inel, un hobbit și o veste foarte proastă
Punctul de plecare e cunoscut de oricine a deschis vreodată romanul clasic al lui J.R.R. Tolkien. Un inel periculos, cu puteri magice, ajunge la Frodo, un hobbit din Pământul de Mijloc, care află abia de la vrăjitorul Gandalf ce belea poartă în buzunar: dacă inelul ajunge în mâinile răului, binele ar putea fi distrus cu totul. Așa că Frodo pleacă la drum, la sfatul vrăjitorului, ca să scape de obiect odată pentru totdeauna.
De aici începe șirul aventurilor, iar elfi, pitici și războinici i se alătură ca să-și apere împreună lumea de amenințare. Asta e schița, și sincer vorbind e suficientă, pentru că la filmul ăsta nu te uiți pentru răsturnări de situație, ci ca să vezi cum arăta Pământul de Mijloc în mintea unui creator din 1978.
Ralph Bakshi și misiunea imposibilă
Pentru mine, Bakshi a fost mereu animatorul rebel, cel care nu voia să facă desene drăguțe. Și aici se simte că lumea lui Tolkien nu era gândită pentru camera copiilor. Cele 132 de minute sunt incredibil de multe pentru o animație, iar ritmul urcă și coboară pe măsură: unele scene sunt de-a dreptul sinistre și îți taie respirația, altele par grăbite, ca și cum filmul ar vrea să înghesuie cât mai multe pagini din roman deodată.
Cea mai mare calitate rămâne totuși curajul. Coproducția britanică, americană și spaniolă n-a încercat să îmblânzească materialul de bază. Răul chiar sperie, pădurile întunecate chiar apasă, iar din când în când apar imagini de coșmar care azi n-ar primi niciodată undă verde într-o animație de familie.
Voci pentru care merită, chiar și singure
Distribuția vocală e, după mine, partea care a îmbătrânit cel mai frumos. Christopher Guard îl face pe Frodo vulnerabil și curat, exact cum îmi imaginez un erou fără voie. Gandalful lui William Squire impune respect, dar are și căldură. Sam în vocea lui Michael Scholes e de-a dreptul simpatic, iar Simon Chandler și Dominic Guard, ca Merry și Pippin, aduc ușurința hobbiților.
Cea mai mare surpriză pentru mine a fost John Hurt în rolul lui Aragorn. Vocea lui obosită, răgușită și sugestivă desenează un războinic rătăcitor despre care crezi imediat că a văzut multe. Boromirul lui Michael Graham Cox e mândru și aspru cât trebuie. Și apoi e Anthony Daniels ca Legolas, pe care cei mai mulți îl știu drept vocea și trupul lui C-3PO din Star Wars. E ciudat să-l auzi din gura unui elf, dar funcționează.
Ce rămâne magic și azi
- Atmosfera. Pământul de Mijloc de aici e prăfuit, umbros și periculos. Nu e o carte poștală, ci un loc unde se poate întâmpla ceva rău.
- Abordarea matură. Bakshi l-a luat în serios pe Tolkien, iar asta se vede în fiecare cadru.
- Munca actorilor. Vocile dau sufletul filmului, de multe ori mai mult decât desenul în sine.
- Valoarea de cult. Din punctul de vedere al istoriei filmului e pur și simplu obligatoriu, pentru că arată cum s-a încercat în anii '70 aducerea pe ecran a unui roman considerat de neecranizat.
E ceva inexplicabil de atrăgător în felul în care filmul pare în același timp vis și delir febril. Copil fiind, probabil m-aș fi speriat de el. Ca adult, tocmai de asta îl iubesc.
Unde se frânge bagheta magică
N-o să mint: filmul șchiopătează în multe locuri. Stilul vizual nu e unitar, iar în unele scene soluțiile diferite se lovesc ciudat între ele. Un spectator de azi, crescut cu imaginile fine și șlefuite ale animației moderne, o să se scarpine probabil nedumerit în cap din când în când.
Și povestirea e densă. Cine n-a citit romanul se poate pierde ușor printre nume și locuri, pentru că filmul nu se oprește mereu să explice. Eu, privind prin ochelarii de fan, pot ierta asta, dar pentru cineva complet din afară poate fi un obstacol serios.
Bakshi contra Jackson: un meci nedrept, dar inevitabil
E imposibil să te uiți la filmul ăsta fără să te gândești la trilogia lui Peter Jackson. Comparația e, desigur, nedreaptă, fiindcă îi despart decenii și posibilități cu totul diferite. Totuși, e interesant că versiunea lui Bakshi are un întuneric brut, aproape palpabil, pe care varianta cu actori și buget uriaș l-a netezit uneori.
Eu mă gândesc la film ca la o schiță îndrăzneață. Nu tabloul final, ci crochiul plin de avânt și pasiune din care se vede că cineva a iubit enorm lumea asta. Iar iubirea aceea trece și azi prin ecran.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor Tolkien, celor pasionați de istoria animației și oricui iubește desenele animate mai întunecate, pentru adulți, fără să se sperie de stilul vechi.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor care așteaptă imaginea șlefuită a animației moderne sau care nu cunosc deloc povestea și vor o aventură ușoară, cu ritm alert.
Dacă îți place, vezi și: The Hobbit (1977), Wizards (1977), Fire and Ice (1983), The Dark Crystal (1982), Stăpânul inelelor: Frăția inelului (2001)
Întrebări frecvente
Când a apărut animația The Lord of the Rings?
Premiera filmului a avut loc pe 15 noiembrie 1978.
Cât durează The Lord of the Rings din 1978?
Animația are 132 de minute.
Cine a regizat versiunea animată The Lord of the Rings?
Filmul a fost regizat de Ralph Bakshi.
Despre ce este The Lord of the Rings (1978)?
Frodo, un hobbit, intră în posesia unui inel magic periculos și, la sfatul lui Gandalf, pleacă la drum ca să-l distrugă înainte să ajungă în mâinile răului. Pe parcurs îl însoțesc elfi, pitici și războinici.
Cine îi dă vocea lui Aragorn în animație?
Aragorn are vocea lui John Hurt, Frodo pe a lui Christopher Guard, Gandalf pe a lui William Squire, iar Legolas pe a lui Anthony Daniels.
Ce țări au produs filmul?
The Lord of the Rings este o coproducție britanică, americană și spaniolă.
Mai merită să pornești azi spre Pământul de Mijloc al lui Bakshi?
Eu zic că da, dar să știi la ce te înhami. Nu e o poveste de familie fără cusur, pentru toată lumea, ci un experiment pasionat, ciudat și pe alocuri genial, în fața căruia merită să-ți scoți pălăria. Vocile sunt excelente, atmosfera are un farmec întunecat, iar curajul e și azi o raritate. Dacă îl iubești pe Tolkien, stinge lumina într-o seară ploioasă și dă-i o șansă. Poate nu te vei îndrăgosti de el, dar sigur nu-l vei uita.