Belfast, recenzie: scrisoarea din suflet a lui Kenneth Branagh către o copilărie pierdută
Sunt filmuri care nu se filmează, ci se scot din suflet. Belfast e unul dintre ele: Kenneth Branagh urmărește prin ochii unui băiețel cum strada iubită și căminul sigur încep, încet, să se destrame. Un film mic cu o inimă mare, care te lovește exact acolo unde te aștepți cel mai puțin.
O dramă de familie caldă, inteligentă și dureros de frumoasă, care tratează nostalgia nu ca pe o glazură dulce, ci ca pe o miză reală.
Date despre film
| Premiera în România | 18.3.2022 |
|---|---|
| Regia | Kenneth Branagh |
| Distribuția | Jude Hill, Jamie Dornan, Caitríona Balfe, Lewis McAskie, Judi Dench, Ciarán Hinds |
| Gen | Drame, Filme istorice |
| Durata | 98 min |
| Clasificare | 15 |
| Țara | Filme britanice, Filme nord-irlandeze |
O stradă unde toată lumea se cunoaște
Eroul din Belfast este Buddy, un băiat aflat în pragul adolescenței. Viața lui arată exact cum ar trebui să arate o copilărie: o familie iubitoare, aventuri pe stradă și o primă dragoste timidă și cam stângace, care îi strânge stomacul. Numai că orașul lui natal, Belfast, alunecă tot mai adânc în haos, iar tensiunea din lumea adulților începe să se strecoare și în zilele lui obișnuite.
Familia are de răspuns la o întrebare grea: rămân, sperând că situația se va liniști cândva, sau lasă totul în urmă pentru o viață nouă? Cam asta merită să știi despre poveste, restul lasă filmul să ți-l spună. Forța lui nu stă în răsturnări de situație, ci în felul în care arată această dilemă de la înălțimea ochilor unui copil.
Și aici e cheia. Buddy nu înțelege pe deplin ce se întâmplă în jurul lui, dar simte. Iar noi simțim odată cu el cum șoaptele adulților, cinele tensionate și tăcerile bruște spun mai mult decât orice explicație politică.
Jude Hill, puștiul care duce filmul în spate
Să pui o asemenea greutate pe umerii unui actor copil e mereu un risc. Și totuși, Jude Hill se mișcă pe ecran în rolul lui Buddy atât de firesc, încât parcă nici n-ar ști că e o cameră în fața lui. Nu are nimic din manierismele tipice ale copiilor de film, învățați pe de rost: e curios, poznaș, speriat, îndrăgostit, și transmite toate astea prin gesturi mărunte.
O mare parte din film se petrece pe chipul lui, și funcționează. Când Buddy e atent, suntem și noi. Când nu pricepe de ce se ceartă părinții, stăm și noi lângă el pe scări, pe jumătate curioși, pe jumătate îngroziți.
Pa, Ma, Granny și Pop: familia pe care și-ar dori-o oricine
Dacă Buddy e inima filmului, familia lui e circulația sângelui. Jamie Dornan, în rolul lui Pa, surprinde prin nuanțe: cine îl știa mai ales din Fifty Shades of Grey vede acum un tată obosit, dar mândru, care vrea în același timp să-și apere familia și să-și păstreze demnitatea. Caitríona Balfe, ca Ma, e poate veriga cea mai puternică: personajul ei poartă toată greutatea deciziei, iar Balfe te face să simți în fiecare scenă cât o costă să rămână puternică.
Apoi vin bunicii, și aici filmul e aproape obraznic de bun. Judi Dench ca Granny și Ciarán Hinds ca Pop formează un cuplu pe care l-ai adopta pe loc. Dench spune dintr-o singură privire mai mult decât alții într-un monolog, iar Hinds îi dă bunicului un umor atât de înțelept și de blând, încât scenele lor sunt printre cele mai calde momente din film.
În rolurile secundare, Lewis McAskie (Will, fratele mai mare al lui Buddy), Lara McDonnell (Moira) și Colin Morgan (Billy Clanton) completează tabloul. Personajul lui Morgan aduce cea mai multă amenințare în lumea închisă a străzii, despre care toți credeau că e sigură, iar efectul e neplăcut de eficient.
Branagh se întoarce acasă și de data asta nu regizează Shakespeare
Cariera lui Kenneth Branagh e plină de proiecte grandioase: a regizat Hamlet, pe Thor în universul Marvel și s-a aventurat și în lumea Agathei Christie cu Murder on the Orient Express. Pe lângă toate acestea, Belfast e aproape o șoaptă. Spațiu mic, puține locații, o familie, o stradă. Și totuși, pare cel mai sincer lucru pe care l-a făcut până acum.
Regia lui Branagh e aici reținută și precisă. Nu încearcă să explice totul, nu ține lecții de politică, ci are încredere în momente: o discuție în bucătărie, un sfat de la bunic, o năzbâtie de copil. Accentul cade tot timpul pe familie, iar marele fundal istoric e prezent exact cum ar fi în viața unui copil: ca zgomot, ca frică, ca schimbare pe care nu ți-o poți explica.
Durata de 98 de minute e o binecuvântare. Filmul nu se lungește, nu forțează nota, e o experiență strânsă și densă, care îți rămâne în minte ore întregi după.
Unde scârțâie nostalgia?
Bineînțeles, nu e fără cusur. Perspectiva copilului are un preț: haosul din oraș pare uneori prea îndepărtat, prea estompat, iar cine așteaptă o analiză istorică profundă și nuanțată va fi dezamăgit. Belfast nu despre asta vorbește și nici nu se ascunde, dar pe alocuri simți că filmul mai degrabă mângâie decât confruntă.
Și nostalgia lucrează pe alocuri din greu. Sunt scene puțin prea frumoase, prea rotunde, ca și cum ar fi ieșit dintr-un album de fotografii. Nu e neapărat un defect, la urma urmei și memoria funcționează așa, dar celor alergici la dramele de familie emoționante li se poate părea uneori prea mult.
- Ce funcționează: distribuția, mai ales Balfe, Dench și Hinds, perspectiva copilului, durata compactă.
- Ce merge mai puțin: conflictul din fundal e uneori schițat în linii mari, iar filmul vrea din când în când să fie prea drăguț.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc dramele personale, la scară umană, jocul actoricesc excelent și filmele dulci-amare despre copilărie. Dacă te-au atins Hope and Glory sau Roma, aici e locul tău.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care vor acțiune, o intrigă alertă sau explicații istorice detaliate. Dacă nu suporți poveștile de familie emoționante, alege altceva.
Dacă îți place, vezi și: Hope and Glory (1987), Roma (2018), Jojo Rabbit (2019), Minari (2020), The Fabelmans (2022)
Întrebări frecvente
Când a apărut Belfast în cinematografele din România?
Belfast a avut premiera în România pe 18 martie 2022.
Despre ce este Belfast?
Urmărește viața lui Buddy, un băiat în pragul adolescenței, înconjurat de o familie iubitoare, aventuri de copil și prima dragoste. Pe măsură ce orașul natal intră într-un haos tot mai mare, familia lui trebuie să decidă: rămân sau lasă totul în urmă pentru o viață nouă?
Cât durează Belfast?
Filmul durează 98 de minute.
Cine a regizat Belfast și cine joacă în el?
Filmul este regizat de Kenneth Branagh. Distribuția principală: Jude Hill (Buddy), Jamie Dornan (Pa), Caitríona Balfe (Ma), Judi Dench (Granny), Ciarán Hinds (Pop), Lewis McAskie (Will), Lara McDonnell (Moira) și Colin Morgan (Billy Clanton).
Merită să te întorci acasă, la Belfast, alături de Buddy?
Da, și încă cum. Belfast nu vrea să salveze lumea, vrea doar să arate cum e când, pentru un copil, cel mai sigur punct, casa, începe să se clatine. Numai că o face cu atâta dragoste, umor și durere încât e greu să nu te înmoaie. Jude Hill e fermecător, Caitríona Balfe e puternică, iar Judi Dench și Ciarán Hinds ar merita câte un punct în plus.
Nu e un film perfect: fundalul se estompează uneori, nostalgia e uneori prea moale. Dar rar vezi un film atât de sincer, atât de omenesc, de la un regizor care a pus vizibil foarte mult din el însuși. Dacă într-o seară liniștită îți dorești ceva care să te atingă cu adevărat, Belfast îți oferă exact asta. Doar ține șervețelele la îndemână.