Mica sirenă, recenzie: vocea lui Halle Bailey duce pe umeri tot oceanul
Există momente în care un remake își câștigă dreptul de a exista datorită unei singure voci, iar aici vocea aceea îi aparține lui Halle Bailey. Mica sirenă în varianta cu actori a lui Rob Marshall nu reinventează oceanul, ba uneori înoată chiar leneș, dar când Ariel începe să cânte îi ierți o mulțime de lucruri. Să vedem cât de multe.
Un remake prea lung, pe alocuri întunecat și fad, salvat de o protagonistă excepțională și de o Ursula excelentă.
Mica sirenă: trailer
Date despre film
| Original | The Little Mermaid |
|---|---|
| Premiera în România | 26.5.2023 |
| Regia | Rob Marshall |
| Distribuția | Halle Bailey, Jonah Hauer-King, Melissa McCarthy, Javier Bardem, Noma Dumezweni, Art Malik |
| Gen | Filme de aventură, Filme pentru familie, Filme fantasy, Filme romantice |
| Durata | 135 min |
| Clasificare | 12 |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? O sirenă care nu suportă să stea acasă
Povestea o știe aproape toată lumea, dar pe scurt: Ariel, cea mai mică și cea mai neascultătoare dintre fiicele regelui Triton, nu se simte acasă în palatul de sub apă, ci tot trage cu ochiul spre suprafață. Lumea oamenilor e teritoriu interzis pentru sirene, însă exact pe ea vrea Ariel s-o cunoască. Într-o zi ajunge la suprafață și se îndrăgostește de fermecătorul prinț Eric.
De aici vine clasica decizie proastă: Ariel face un târg cu Ursula, vrăjitoarea mării, ca să poată trăi pe uscat. Târgul, evident, are un preț, iar el îi pune în pericol nu doar propria viață, ci și tronul tatălui ei. Atât ajunge ca punct de plecare. Restul îl știți deja, iar dacă nu, nu eu o să vă stric surpriza.
Ce face remake-ul cu adevărat interesant nu e intriga, ci felul în care o icoană din animație poate deveni o realitate în carne și oase, cu părul ud și înconjurată de pești generați pe calculator. La întrebarea asta filmul dă două răspunsuri: unul foarte bun și unul destul de amestecat.
Halle Bailey: alegerea de casting care duce totul
Să începem cu partea bună, pentru că e chiar bună. Ariel a lui Halle Bailey e genul de protagonistă pe care nu ai cum să n-o îndrăgești. Are curiozitate, încăpățânare, puțină sfidare de adolescentă, iar când cântă, filmul pur și simplu se oprește și o ascultă. Nu exagerez: rolul ei e coloana vertebrală a întregii producții, iar cu o actriță mai puțin carismatică cele 135 de minute s-ar fi transformat într-un chin vizibil mai lung.
Cea mai mare performanță a ei e poate faptul că funcționează și atunci când nu poate vorbi. Din cauza târgului, Ariel rămâne fără glas pe uscat și joacă aproape numai din priviri, expresii și gesturi, iar Bailey e surprinzător de puternică și aici. Până la urmă nu rămâne în minte doar vocea, ci un rol întreg, bine gândit.
Jonah Hauer-King e un Eric corect și simpatic, dar nu fură reflectoarele. A primit mai mult de jucat decât predecesorul lui animat, iar asta ajută chimia dintre cei doi, însă se simte mereu că el cântă la vioara a doua.
Ursula și Triton: două nume grele, două lovituri diferite
Ursula lui Melissa McCarthy e genul de personaj negativ pe care te bucuri să-l urmărești. Se vede că se distrează, e exact atât de teatrală cât trebuie să fie o vrăjitoare a mării și are un umor înțepător care o împiedică să devină o simplă sperietoare. După mine, e lejer al doilea cel mai bun lucru din film.
Javier Bardem aduce autoritate în rolul regelui Triton și, ținând cont că trebuie să fie credibil cu o coadă digitală și un trident în mână, se descurcă bine. Bardem e perfect pentru figura tatălui sever, doar că filmul îi lasă prea puțin spațiu emoțional. Pe lângă ei, Noma Dumezweni în rolul reginei și Art Malik ca Sir Grimsby completează curtea de pe uscat.
Dintre voci, marele câștigător e Sebastian, interpretat de Daveed Diggs: plin de energie, amuzant, iar crabul rămâne viu în mare parte datorită lui. Flounder al lui Jacob Tremblay e solid, problema e mai degrabă că un pește realist e greu de iubit.
Rob Marshall și cenușiul de sub apă
Rob Marshall e un regizor obișnuit cu musicalurile, gândiți-vă doar la Chicago, deci scenele cântate erau, teoretic, pe mâini bune. Pe alocuri chiar se vede: numerele mari au ritm și avânt. Numai că marele dușman al regiei e aici apa însăși.
Imaginile din adâncuri sunt adesea întunecate și spălăcite, iar animalele fotorealiste sunt pur și simplu mai puțin expresive decât strămoșii lor desenați. Acolo unde un cântec ar trebui să fie o explozie de culoare, primim de multe ori doar un acvariu mare, albastru verzui. Scenele de la suprafață sunt mult mai vii, de parcă acolo filmul s-ar elibera.
Și mai e durata. 135 de minute pentru o poveste pe care mulți o știu pe de rost e pur și simplu prea mult. Sunt porțiuni în care filmul înoată pe îndelete, iar spectatorii mai mici din sală probabil că exact atunci încep să roadă brațul scaunului.
Unde doare cu adevărat și de ce nu e o tragedie
Problema cea mai mare nu e că filmul ar fi prost, ci că e prea prudent. E boala clasică a remake-urilor Disney: vor să respecte originalul și în același timp să-l modernizeze, iar între cele două se pierde adesea jocul. Și aici apar câteva elemente noi, Eric primește mai mult, motivația lui Ariel e mai nuanțată, dar lipsește ideea mare și curajoasă.
- Ce funcționează: Halle Bailey, Melissa McCarthy, Sebastian, majoritatea cântecelor.
- Ce funcționează mai puțin: imaginile întunecate de sub apă, animalele prea realiste, partea de mijloc care se târăște.
Cu toate astea, nu pot să mă supăr pe el. Când filmul nimerește, chiar nimerește, și are în el acea inimă romantică și plină de dor care a făcut din original un clasic.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Halle Bailey, iubitorilor de musicaluri Disney și celor care își amintesc cu nostalgie de desenul animat original, dar sunt curioși de o nouă interpretare.
- Mai bine sari peste, dacă: Celor care nu suportă remake-urile Disney cu actori sau care își doresc un film de familie scurt și alert. Pentru cei mai mici spectatori, durata și scenele întunecate îl fac mai puțin potrivit.
Dacă îți place, vezi și: Aladdin (2019), Frumoasa și Bestia (2017), Cenușăreasa (2015), Regele Leu (2019), Mary Poppins se întoarce (2018)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera Mica sirenă în România?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 26 mai 2023.
Cât durează Mica sirenă?
Filmul are 135 de minute.
Cine a regizat Mica sirenă?
Filmul a fost regizat de Rob Marshall.
Cine joacă rolurile lui Ariel și Ursula?
Ariel e interpretată de Halle Bailey, iar Ursula de Melissa McCarthy. În rolul regelui Triton îl vedem pe Javier Bardem, iar prințul Eric e jucat de Jonah Hauer-King.
Cine le dă glas lui Sebastian și lui Flounder?
Sebastian are vocea lui Daveed Diggs, iar Flounder pe cea a lui Jacob Tremblay.
Merită să te scufunzi în adâncuri alături de Ariel?
Da, dar cu vesta de salvare pe tine. Mica sirenă nu e remake-ul care rescrie regulile genului, iar durata și imaginile întunecate de sub apă îți dau destule motive de reproș. În schimb, Halle Bailey e o Ariel pentru care merită să te așezi în fața ecranului, iar Melissa McCarthy se distrează vizibil de minune. Dacă într-o seară ploioasă cauți un film de familie nostalgic, cu cântece, de văzut cu copii ceva mai mari, e o alegere bună. Dacă ar fi să vezi doar unul dintre ele, desenul animat sau varianta asta, inima tot spre desenul animat te va trage, dar nici versiunea de față nu merită să se scufunde.