Se7en recenzie: infernul ploios al lui Fincher te pătrunde până la os și după trei decenii
Sunt filmele pe care le privești și sunt filmele care te privesc pe tine săptămâni întregi după aceea. Se7en face parte din a doua categorie: thrillerul lui David Fincher nu încearcă să te sperie cu efecte ieftine, ci ți se strecoară sub piele încet și metodic. Privit după trei decenii, e la fel de umed, întunecat și necruțător ca la prima vizionare.
Se7en este unul dintre vârfurile thrillerului cu criminali în serie, un film care depășește detașat concurența prin atmosferă, jocul actorilor și curaj.
Date despre film
| Regia | David Fincher |
|---|---|
| Distribuția | Morgan Freeman, Brad Pitt, Gwyneth Paltrow, John Cassini, Peter Crombie, Reg E. Cathey |
| Gen | Filme polițiste, Filme de mister, Thrillere |
| Durata | 122 min |
| Țara | Filme americane |
Șapte păcate, un oraș, doi polițiști: despre ce e vorba, fără spoilere?
Premisa e simplă, așa cum se întâmplă mereu la cele mai bune thrillere. Într-o junglă de beton cenușie, deprimantă și veșnic udă, un criminal în serie își alege victimele, și nu oricum: urmează lista celor șapte păcate capitale. Fiecare crimă e încă un punct bifat pe listă, încă un mesaj bolnav pentru cei care îi calcă pe urme.
Iar pe urmele lui merg doi oameni cât se poate de diferiți. William Somerset este un detectiv calm și înțelept, aflat în pragul pensiei, care a văzut deja totul și s-a cam săturat de ce a văzut. David Mills e un nou venit nerăbdător și impulsiv, care încă mai crede că lumea poate fi reparată cu pumnul și cu elan. Misiunea lor este să-l oprească pe criminal înainte ca lista să ajungă la capăt.
Mai mult nici nu merită să știi dinainte. Se7en e genul de film pe care e cel mai bine să-l vezi fără să fi citit nimic despre el, iar dacă ai reușit până acum să ocolești detaliile, păstrează-ți norocul.
Freeman și Pitt: înțeleptul obosit și puștiul cu capsa pusă
Formula cu doi polițiști nepotriviți e de prin anii '80 materia primă a polițistelor de la Hollywood, însă aici nu găsești nimic ușor sau glumeț. Somerset al lui Morgan Freeman este busola morală a filmului: un om tăcut, meticulos, care își petrece serile prin biblioteci și poartă în fiecare gest oboseala unei cariere întregi. Vocea și liniștea lui Freeman dau greutate oricărei replici, iar în acest rol autoritatea lui se transformă într-o înțelepciune amară, deziluzionată.
Brad Pitt e contrapunctul perfect în rolul lui Mills. Nervos, gălăgios, adesea antipatic, și tocmai de aceea credibil. Pitt nu încearcă să-și șlefuiască personajul ca să devină simpatic, ci îi lasă nerăbdarea și furia să fie uneori stânjenitoare. Frecarea dintre ei este motorul uman al filmului: două viziuni despre lume se ciocnesc în mijlocul unui caz care îi pune pe amândoi la încercare.
Merită amintită separat Gwyneth Paltrow, care o joacă pe Tracy, soția lui Mills. Are puțin timp pe ecran, dar ea aduce acea căldură și vulnerabilitate fără de care totul ar rămâne doar o enigmă rece. În rolurile secundare, căpitanul de poliție al lui R. Lee Ermey, experții medicali jucați de Reg E. Cathey și Peter Crombie, precum și polițiștii lui John Cassini și Daniel Zacapa completează mediul instituțional obosit și cinic în care se desfășoară ancheta.
David Fincher, omul care a transformat întunericul în stil
Se7en este filmul din care s-a văzut cine este cu adevărat David Fincher. Între timp am aflat că regizorul lui Fight Club, Zodiac sau Gone Girl e unul dintre cei mai preciși maeștri ai thrillerului modern, dar semnătura lui e deja complet formată aici. Fiecare cadru e controlat, fiecare umbră stă la locul ei, iar camera nu se grăbește niciodată. Fincher nu mizează pe șoc, ci pe presiunea care se acumulează.
Cel mai mare truc al lui este că adesea nu arată lucrurile cele mai cumplite, ci doar urmele lor. Imaginația spectatorului face restul, iar ce își închipuie e mereu mai rău decât ce ar putea vedea pe ecran. Așa devine filmul în același timp reținut și insuportabil de apăsător. Nu e un horror sângeros, ci o presă psihologică ce te strânge timp de două ore.
Ploaie, rugină, mucegai: orașul ca al treilea protagonist
Dacă mă întreabă cineva cum e Se7en, primul meu răspuns e mereu același: ud. Plouă aproape fără oprire, apartamentele miros a igrasie, lumina becurilor are un galben bolnăvicios, iar pe pereți se adună rugina și mizeria. Orașul nu e decor, ci o stare: un loc unde decăderea nu e excepția, ci face parte din aerul pe care îl respiri. Deziluzia lui Somerset și ideile criminalului par în acest mediu perfect logice, și asta e cu adevărat înfricoșător.
Sunetul lucrează în același sens. Zgomotele, sirenele din depărtare, ropotul continuu al ploii și muzica rară și amenințătoare au un singur scop: să nu te simți niciodată în siguranță. Despre genericul de început s-ar putea scrie studii întregi: încă din primele minute îți dă de înțeles că ceva e profund în neregulă.
Unde scârțâie și de ce nu contează
Din onestitate, caut și punctele slabe, și se găsesc câteva. Mills e uneori atât de impulsiv încât te întrebi cât de plauzibil ar fi un asemenea om într-o meserie de anchetator. Ritmul se lasă puțin la mijloc, când pașii de rutină ai anchetei trec în prim-plan. Iar cine așteaptă de la acest gen acțiune alertă va fi dezamăgit, pentru că filmul mai degrabă discută, observă și așteaptă.
Numai că aproape toate aceste defecte sunt reversul calităților sale. Lentoarea e prețul atmosferei, iar excesele lui Mills sunt necesare ca opoziția dintre cei doi detectivi să fie reală. Se7en nu vrea să placă tuturor, și tocmai de aceea a devenit un clasic. Puține filme de studio au curajul să rămână atât de sumbre și de neiertătoare față de propria lume.
Despre direcția în care duc toate acestea nu scriu niciun cuvânt. Spun doar atât: e genul de film despre care nu reușești să vorbești multă vreme după genericul de final.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc polițistele întunecate și psihologice și nu se sperie dacă un film îi apasă zile întregi după vizionare. Obligatoriu pentru fanii lui Fincher și pentru colecționarii de clasici ai genului.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine caută o seară relaxantă sau suportă greu temele apăsătoare și crude ar face bine să aleagă altceva. În niciun caz pentru copii.
Dacă îți place, vezi și: Tăcerea mieilor (1991), Zodiac (2007), Prisoners (2013), Memories of Murder (2003), Fight Club (1999)
Întrebări frecvente
Despre ce este Se7en?
Doi detectivi, Somerset, aflat aproape de pensie, și impulsivul nou venit Mills, urmăresc un criminal în serie care își alege victimele după lista celor șapte păcate capitale.
Cât durează Se7en?
Filmul durează 122 de minute.
Este Se7en potrivit pentru copii?
Nu. Este un thriller foarte apăsător, cu teme crude și violente, destinat exclusiv publicului adult.
Cine a regizat Se7en?
Filmul a fost regizat de David Fincher.
Care este titlul original al filmului Se7en?
Titlul original este Se7en.
Cine joacă rolurile principale în Se7en?
Morgan Freeman (Somerset), Brad Pitt (Mills) și Gwyneth Paltrow (Tracy).
Mai rezişti o dată ploii din Se7en?
Dacă nu l-ai văzut încă, te invidiez, pentru că prima întâlnire cu Se7en e o experiență care nu se poate repeta. Iar dacă l-ai văzut, merită revăzut: a doua oară urmărești cât de minuțios construiește Fincher presiunea și cât de fin lucrează Freeman și Pitt la relația dintre cei doi detectivi. Nu e pur și simplu un polițist bun, ci unul dintre etaloanele genului, cu care comparăm de atunci orice thriller cu criminali în serie. Pregătește-ți ceva tare de băut, stinge lumina și nu te aștepta să te ridici bine dispus de pe canapea.