Internul, recenzie: Robert De Niro în rol de stagiar, și merge mai bine decât te-ai aștepta
Robert De Niro la costum, cu servieta în mână, în open space-ul unui startup plin de hipsteri: imaginea asta e suficientă ca să te facă să zâmbești. Internul a ajuns în cinematografe în toamna lui 2015 și de atunci a devenit, fără prea mult zgomot, unul dintre cele mai revăzute filme de suflet. Nancy Meyers nu vrea să salveze lumea, vrea doar să te simți bine, și reușește surprinzător de des.
Călduț, simpatic, uneori prea lin, dar îți face bine ca o cană de ceai la finalul unei săptămâni lungi.
Date despre film
| Original | The Intern |
|---|---|
| Premiera în România | 25.9.2015 |
| Regia | Nancy Meyers |
| Distribuția | Robert De Niro, Anne Hathaway, Rene Russo, Anders Holm, JoJo Kushner, Andrew Rannells |
| Gen | Comedii |
| Durata | 121 min |
| Clasificare | AP |
| Țara | Filme americane |
Biroul în locul pensiei: despre ce e Internul?
Ben Whittaker are șaptezeci de ani, e văduv și își dă seama că viața de pensionar nu e pentru el. Poate să călătorească, poate să adune hobby-uri, dar îi lipsește ceva: plecatul de dimineață, o sarcină de dus la capăt, senzația că cineva se bazează pe el. Așa că, atunci când apare ocazia, se întoarce în câmpul muncii, și încă într-un loc cu totul neașteptat. Devine stagiar la revista online de modă condusă de Jules Ostin.
Asta e premisa și, sincer, nici nu e nevoie de mai mult. Filmul nu trăiește din răsturnări de situație, ci din căldura care se naște din frecarea dintre două generații, două culturi de lucru și două ritmuri de viață complet diferite. Cine așteaptă twist-uri mari a nimerit greșit. Cine însă îndrăgește să vadă cum doi oameni ajung încet să se placă se va simți ca acasă.
De Niro cum nu prea l-am mai văzut
Când auzi de Robert De Niro, te gândești la Taxi Driver, la Raging Bull sau la Goodfellas. Aici însă vine cu un personaj în care nu e nimic amenințător, nimic exploziv. Ben e politicos, atent, are mereu o batistă la el și știe exact când să vorbească și când să tacă. Reținerea asta e cea mai mare armă a filmului.
Să fim cinstiți, în ultimii ani De Niro nu și-a ales întotdeauna cu grijă comediile și de mai multe ori am avut impresia că e acolo doar pentru cec. Aici nu. Se vede că se bucură de rolul ăsta de gentleman tăcut, de modă veche, și are o liniște care se transmite și spectatorului. Nu are nevoie să gesticuleze, un zâmbet mic spune mai mult decât spun personajele secundare într-o scenă întreagă.
Anne Hathaway pe scaunul de șefă
Anne Hathaway, în rolul lui Jules Ostin, e polul opus: o antreprenoare agitată, copleșită, atentă la toate, care își clădește propria firmă și încearcă în paralel să-și țină viața în frâu. E greu să nu observi ironia, fiindcă Hathaway pornea cu ani în urmă, în Diavolul se îmbracă de la Prada, de pe cea mai de jos treaptă a lumii modei, iar aici stă ea în vârf și ea e cea pe care ceilalți trebuie să învețe s-o gestioneze.
Hathaway prinde bine rolul. Jules e uneori enervantă, alteori adorabilă, și e foarte bine așa, pentru că filmul nu vrea s-o transforme într-o sfântă, ci într-un om în carne și oase care încearcă să facă față peste tot. Chimia dintre ea și De Niro e inima filmului: nu e romantică, nu e nici chiar o relație tată și fiică, ci o prietenie undeva la mijloc, genul de legătură care rareori ajunge atât de în centrul unei comedii americane.
Personajele secundare: Rene Russo și echipa tânără
Fundalul colorat contribuie și el mult. Rene Russo, în rolul Fionei Farwell, e elegantă și amuzantă și e o plăcere să vezi un personaj mai apropiat de generația lui Ben. Anders Holm ca Matt Ostin și JoJo Kushner ca Paige Ostin reprezintă partea de familie și oferă contextul care o face pe Jules mai rotundă.
Tinerii din birou, Adam Devine (Jason), Zack Pearlman (Davis) și Andrew Rannells (Cameron), aduc atmosfera de startup: stilul relaxat, maturizarea cam nesigură, poantele. Uneori personajele astea sunt cam șablon, dar își fac treaba: lângă Ben se vede cât de mult poate oferi un om în vârstă celor mai tineri, și invers.
Lumea lui Nancy Meyers: lumini blânde, bucătării frumoase
Filmele lui Nancy Meyers au un stil inconfundabil. Gândește-te la Something's Gotta Give sau la The Holiday: fiecare apartament e superb, fiecare lumină e caldă, fiecare bucătărie e una în care te-ai muta pe loc. Internul nu face excepție. Biroul e luminos și deschis, casele sunt de bun gust, iar tot filmul arată ca o revistă de design interior bine compusă.
Mulți îi reproșează asta, spunând că e nerealist, steril. Au parțial dreptate. Însă Meyers nu urmărește realitatea crudă, ci arată o lume puțin mai bună, puțin mai blândă, în care conflictele se pot rezolva și oamenii vor, în fond, binele. Dacă accepți asta, filmul funcționează. Dacă nu, o să-ți dai ochii peste cap două ore.
Unde se împotmolește filmul?
Cele 121 de minute sunt generoase pentru o comedie și se simte. Câteva scene se lungesc vizibil și unul sau două fire secundare puteau fi scurtate fără nicio pierdere. Umorul e blând, rar te face să râzi în hohote, mai degrabă îți aduce un zâmbet pe buze.
A doua problemă e netezimea exagerată. Filmul evită uneori atât de mult conflictul real încât mizele își pierd greutatea. Știi că până la urmă totul o să fie bine și, deși asta e reconfortant, din când în când mi-a lipsit puțină tensiune adevărată. Ca atmosferă, e genul de film ușor pe care îl poți vedea liniștit cu toată familia.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru oricine își dorește o seară caldă, drăguță, fără stres și îi place să-i vadă pe De Niro sau pe Anne Hathaway în rolurile principale. Alegerea ideală după o săptămână obositoare.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine caută ritm alert, poante zgomotoase sau satiră socială tăioasă va fi dezamăgit. Pentru spectatorii cinici, filmul poate fi prea dulce.
Dacă îți place, vezi și: Diavolul se îmbracă de la Prada (2006), Something's Gotta Give (2003), The Holiday (2006), It's Complicated (2009)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Internul?
Despre Ben Whittaker, un văduv de 70 de ani care se plictisește de pensie și devine stagiar la revista online de modă condusă de Jules Ostin.
Când a avut premiera Internul în România?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 25 septembrie 2015.
Cât durează Internul?
Filmul durează 121 de minute.
Cine a regizat Internul?
Filmul este regizat de Nancy Meyers.
Cine joacă în Internul?
Robert De Niro (Ben Whittaker) și Anne Hathaway (Jules Ostin), alături de Rene Russo, Anders Holm, Adam Devine și Andrew Rannells.
Merită să te așezi în fața ecranului pentru un stagiar de șaptezeci de ani?
Da, dacă știi ce alegi. Internul nu e un film mare, nu e revoluționar și nici nu vrea să fie. Se sprijină pe o premisă bine găsită, pe doi actori excelenți și pe lumea blândă și caldă a lui Nancy Meyers, și scoate din ele tot ce se poate, cinstit. Uneori e prea lung, uneori prea dulce, dar rar găsești un film care să-ți facă atât de bine. De la mine primește 7 din 10 și recunosc că l-am revăzut deja de mai multe ori.