Omul-Păianjen 3, recenzie: când în viața unui erou încap prea mulți răufăcători
Trei răufăcători, două iubiri, un costum negru și un singur film: Omul-Păianjen 3 încearcă să cuprindă exact cât nu se poate cuprinde. În 2007, încheierea trilogiei lui Sam Raimi promitea să fie cel mai mare eveniment cinematografic al anului. Astăzi e mai degrabă una dintre cele mai instructive lecții despre ce se întâmplă când un studio vrea totul deodată. Și totuși, are ceva care ne face să ne întoarcem la el iar și iar.
Un final plin de suflet și spectaculos, dar dureros de supraaglomerat, care în cele mai bune momente ne amintește de ce l-am iubit pe Omul-Păianjen al lui Raimi.
Date despre film
| Original | Spider-Man 3 |
|---|---|
| Regia | Sam Raimi |
| Distribuția | Tobey Maguire, Kirsten Dunst, James Franco, Thomas Haden Church, Topher Grace, Bryce Dallas Howard |
| Gen | Filme de acțiune, Filme de aventuri, Filme SF |
| Durata | 139 min |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Omul-Păianjen în cea mai proastă săptămână a lui
Viața lui Peter Parker n-a fost niciodată simplă, dar în a treia parte necazurile vin, la propriu, din toate direcțiile. Doi adversari cu puteri ieșite din comun, Venom și Omul de Nisip, își unesc forțele împotriva lui, în timp ce vechiul său prieten, Harry Osborn, încă plănuiește răzbunarea îmbrăcat în fostul costum al lui Green Goblin. Ca și cum n-ar fi de ajuns, într-una dintre aventuri o substanță neagră îi îmbibă costumul și începe să-i transforme și corpul.
Nici viața personală nu-i dă pace: Peter vrea să-i rămână fidel lui Mary Jane, dar apare o blondă superbă, fiica șefului poliției, de al cărei farmec nu știe cum să se apere. Paleta e completă: un evadat, un paparazzo băgăcios, un prieten rănit, o substanță extraterestră. Atâtea fire într-un singur film? Da, și tocmai asta devine binecuvântarea și blestemul lui.
O distribuție impecabilă pe hârtie
Tobey Maguire intră pentru a treia oară în pielea lui Peter Parker și rămâne cel mai simpatic și mai stângaci Om-Păianjen văzut vreodată pe marele ecran. Forța lui stă în faptul că Peter nu e niciodată cool, ci un tip bine intenționat căruia greutatea lumii îi tot alunecă de pe umeri. Aici însă, din cauza substanței negre, trebuie să arate și o altă latură, iar rezultatul împarte publicul: unii o adoră, alții o citează și azi pe post de meme.
Mary Jane a lui Kirsten Dunst e de data aceasta împinsă puțin în umbră, păcat, pentru că chimia dintre ei a fost unul dintre pilonii trilogiei. James Franco, în rolul lui Harry, are în sfârșit loc să se desfășoare, iar parcursul lui poartă cea mai mare miză emoțională a filmului. Flint Marko al lui Thomas Haden Church e un personaj surprinzător de uman și tăcut, care spune mai mult dintr-o privire decât alți răufăcători în monologuri întregi.
Topher Grace ca Eddie Brock e alegerea cea mai controversată: rolul se potrivește mai degrabă energiei lui lejere și viclene decât masivului Venom din benzile desenate. Bryce Dallas Howard e frumoasă în rolul lui Gwen Stacy, dar primește prea puțin timp. Și, desigur, o avem pe Rosemary Harris ca mătușa May, busola morală a filmului, plus pe J.K. Simmons ca J. Jonah Jameson, care fură fiecare scenă în care apare. Jameson-ul lui Simmons e atât de perfect, încât de atunci nimeni nu și-l mai poate imagina altfel.
Sam Raimi și prea mulți bucătari
Sam Raimi și-a lăsat amprenta cunoscută din seria Evil Dead pe toată trilogia: camera iubește grotescul, zoom-ul brusc, exagerarea de bandă desenată. Primul Omul-Păianjen și mai ales al doilea au funcționat atât de bine pentru că Raimi a îndrăznit să fie în același timp emoționant, kitsch și sincer. În a treia parte tonul acesta e încă acolo, doar că se pierde printre firele narative.
Deși durează 139 de minute, simți că filmul nu are timp pentru nimic. Fiecare dintre cei trei răufăcători ar fi meritat un film propriu, dar aici trebuie să-și împartă atenția. Rezultatul seamănă cu un ospăț uriaș la care primești doar o îmbucătură din fiecare fel, iar până apuci să guști, vine deja următorul.
Ce funcționează și azi
- Efectele pentru Omul de Nisip: silueta care se formează din nisip arată superb și astăzi, tehnic e cel mai puternic element al filmului.
- Parcursul lui Harry: prietenia dintre Franco și Maguire oferă cele mai dureroase și mai frumoase momente.
- J.K. Simmons: fiecare secundă cu el e aur curat, umorul stă aproape în întregime pe umerii lui.
- Ideea costumului negru: gândul că propria latură întunecată a lui Peter iese la suprafață e o temă puternică, chiar dacă execuția mai șchiopătează.
- Sufletul: Omul-Păianjen al lui Raimi nu e niciodată cinic. Crede în iertare și în responsabilitate, iar asta azi e aproape revigorant.
Unde se rupe pânza de păianjen
Cea mai mare problemă e Venom. Fanii au așteptat ani de zile să-l vadă pe ecran, iar rezultatul pare mai degrabă o adăugire de ultim moment decât o parte organică a filmului. Personajul primește puțin timp și nu devine niciodată cu adevărat înfricoșător.
Și povestea de dragoste e supraîncărcată. Triunghiul Mary Jane, Gwen și Peter ar umple singur o dramă romantică, dar aici e adesea doar motorul forțat al intrigii. Iar tonul sare de colo-colo: într-un minut avem o tragedie zguduitoare, în următorul o comedie care alunecă în autoparodie. Lui Raimi i-a plăcut mereu să le amestece, însă de data asta rețeta nu s-a legat.
Ce loc ocupă azi în trilogie?
Privit după atâția ani, Omul-Păianjen 3 ocupă un loc ciudat în istoria filmului. Multă vreme a fost exemplul clasic de final de trilogie ratat, apoi nostalgia și cultura meme-urilor l-au ridicat aproape la statut de film cult. Azi mulți îl privesc cu drag, tocmai cu defectele lui cu tot. Cert e că niciun film cu Omul-Păianjen de mai târziu n-a reușit să copieze entuziasmul sincer și puțin naiv pe care Raimi și Maguire l-au adus împreună.
Dacă îți plac primele două părți, trebuie să-l vezi și pe acesta, pentru că încheie povestea trio-ului Peter, MJ și Harry, iar momentele emoționale merită aglomerația.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc primele două filme cu Omul-Păianjen ale lui Raimi și vor să vadă cum se încheie povestea lui Peter, Mary Jane și Harry. Obligatoriu pentru fanii filmelor cu supereroi spectaculoase, de școală veche.
- Mai bine sari peste, dacă: Cei care așteaptă o poveste strânsă și unitară sau care s-ar uita doar pentru Venom vor fi dezamăgiți. Nici pentru copiii mici nu e potrivit, din cauza tonului mai întunecat și a scenelor de acțiune.
Dacă îți place, vezi și: Omul-Păianjen (2002), Omul-Păianjen 2 (2004), Uimitorul Om-Păianjen (2012), Spider-Man: No Way Home (2021), Batman Begins (2005)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera Omul-Păianjen 3?
Premiera filmului a avut loc pe 1 mai 2007.
Cât durează Omul-Păianjen 3?
Filmul durează 139 de minute.
Cine a regizat Omul-Păianjen 3?
Filmul a fost regizat de Sam Raimi, care a semnat și primele două filme cu Omul-Păianjen.
Care sunt răufăcătorii din Omul-Păianjen 3?
Împotriva Omului-Păianjen se unesc Venom (Topher Grace) și Omul de Nisip (Thomas Haden Church), iar Harry Osborn (James Franco) plănuiește răzbunarea în vechiul costum al lui Green Goblin.
Cine o joacă pe Gwen Stacy în Omul-Păianjen 3?
Gwen Stacy este interpretată de Bryce Dallas Howard.
Merită să mai îmbraci azi costumul negru?
Da, dar cu ochii deschiși. Omul-Păianjen 3 nu e vârful trilogiei, titlul acesta rămâne al părții a doua. E un film supraaglomerat, inegal, uneori jenant de stângaci, din care totuși emană dragostea care l-a făcut atât de special pe Omul-Păianjen al lui Raimi. Uită-te la el pentru Omul de Nisip, pentru Harry, pentru J.K. Simmons și ca să închei povestea pe care ai început-o în 2002. Doar nu-i cere să le facă dreptate tuturor celor trei răufăcători: niciun film n-ar fi fost în stare de asta.