Brokerii apocalipsei, recenzie: când sfârșitul lumii începe într-un tabel Excel
Sunt filme la care râzi, iar apoi îți dai seama că de fapt ar trebui să plângi. Brokerii apocalipsei este exact așa: o explozie de furie deghizată în comedie, semnată de Adam McKay, despre patru outsideri care au văzut ce nimeni altcineva nu voia să vadă. Și după zece ani lovește la fel de tare, de parcă ar fi fost filmat ieri.
Un film obraznic, inteligent și enervant de amuzant, care reușește să facă palpitant până și jargonul financiar și care, între timp, îți dă un pumn în stomac.
Date despre film
| Original | The Big Short |
|---|---|
| Premiera în România | 29.1.2016 |
| Regia | Adam McKay |
| Distribuția | Steve Carell, Christian Bale, Ryan Gosling, Brad Pitt, Marisa Tomei, Melissa Leo |
| Gen | Comedii, Drame |
| Durata | 130 min |
| Clasificare | 15 |
| Țara | Filme americane |
Despre ce e vorba? Patru pariuri împotriva sistemului
Premisa sună simplu, dar execuția nu e deloc simplă. Patru outsideri observă ceea ce marile bănci, presa și guvernul refuzau să observe: prăbușirea globală iminentă a economiei. Și în loc să strige pe stradă, pariază pe ea. Doar că investiția lor îi trage adânc în cotloanele întunecate ale finanțelor moderne, unde descoperă repede că nu te poți încrede în nimic și în nimeni.
Genial la acest film este unghiul. The Big Short nu ne arată eroi care salvează lumea. Ne arată oameni care prevăd dezastrul și fac bani din el. De aceea fiecare victorie a lor are un gust amar, iar filmul nu renunță nicio clipă la această ambiguitate. Râzi de personaje, ții cu ele, apoi realizezi că lucrul pentru care ții pumnii înseamnă falimentul a milioane de oameni.
O distribuție pe care alții o așteaptă o viață întreagă
Uitați-vă puțin la nume: Steve Carell, Christian Bale, Ryan Gosling, Brad Pitt. Oricare dintre ei ar putea duce singur un film în spate, iar aici trag la aceeași căruță fără ca vreunul să-l strivească pe celălalt.
- Steve Carell, în rolul lui Mark Baum, este busola morală a filmului: un om mereu în fierbere, care se ceartă cu toată lumea și a cărui furie e molipsitoare. Carell demonstrează aici definitiv că în spatele clovnului din The Office și The 40-Year-Old Virgin se ascunde un actor dramatic serios.
- Christian Bale, ca Michael Burry, este cel mai ciudat și poate cel mai memorabil personaj. Cu obișnuita lui obsesie pentru transformare, Bale construiește un om pe care îl găsești în același timp genial și puțin înfricoșător.
- Ryan Gosling, în pielea lui Jared Vennett, e obraznic, încrezut și exact atât de amuzant încât să-i ierți că vorbește aproape tot timpul direct către cameră. El este vocea de narator ușor ironică a filmului.
- Brad Pitt, ca Ben Rickert, e cel mai reținut din echipă, dar când deschide gura, vorbele lui au greutate.
Și nu trebuie uitată nici linia a doua: Marisa Tomei în rolul lui Cynthia Baum, Melissa Leo ca Georgia Hale, plus Hamish Linklater și John Magaro în rolurile lui Porter Collins și Charlie Geller. Nimeni nu e aici de decor, fiecare adaugă încă o nuanță tabloului.
Adam McKay, regizorul care a luat gluma în serios
Dacă auzind numele regizorului vă gândiți la filmele cu Anchorman și la comediile cu Will Ferrell de tipul Talladega Nights, nu vă înșelați. De acolo vine Adam McKay. Și tocmai de aceea Brokerii apocalipsei funcționează atât de bine. McKay știe cum să monteze o scenă pe ritm și cum să lanseze o poantă astfel încât să nu fie doar amuzantă, ci să și doară.
Stilul lui e agitat, alert, uneori aproape grăbit. Camera sare de colo colo, personajele se adresează direct spectatorului, iar filmul își demontează constant propria iluzie. La început poate deranja, dar îți dai seama repede că asta e metoda: McKay nu te lasă să te lăfăi comod în fotoliu. Te înghiontește mereu, îți amintește că nu e o poveste și că trebuie să fii atent, pentru că e și despre tine.
Cea mai mare performanță a lui este că face suportabil, ba chiar plăcut, jargonul financiar care în mod normal adoarme majoritatea spectatorilor. Nu îl simplifică excesiv, ci îl ambalează în divertisment. Pentru asta e nevoie de curaj, iar McKay are din plin.
De ce îți rămâne în minte pentru totdeauna
Cel mai mare atu al filmului este tonul. E comedie și dramă în același timp, iar trecerea de la una la alta e atât de bruscă încât uneori te amețește. Într-un minut râzi în hohote la o replică tăioasă, în următorul stai în tăcere, pentru că te gândești ce se ascunde în spatele cifrelor.
Filmul nu face morală pe față, dar furia e prezentă de la un capăt la altul. Sistemul pe care îl arată e absurd, lacom și iresponsabil, iar filmul ți-l pune în față astfel încât la final ești și tu furios. Asta e rar: un film de divertisment după care sufletul nu ți se ușurează, ci devine mai greu, și tocmai de aceea contează.
Și mai e ceva extrem de important: filmul nu s-a demodat nici după zece ani. Dimpotrivă. Cu cât trece timpul, cu atât pare mai degrabă un avertisment decât o privire înapoi.
Unde se împiedică?
Nu e un film perfect și nici nu încearcă să fie. Cele 130 de minute se simt, iar în unele porțiuni densitatea explicațiilor financiare pune la încercare răbdarea, chiar și cu umorul bine dozat. Cine nu știe nimic despre subiect poate avea o primă oră destul de grea până se leagă tabloul.
Din cauza multor fire narative și a numeroaselor personaje, uneori suferă și atașamentul emoțional. Pe unii i-aș fi vrut mai mult pe ecran, iar la alții am simțit că filmul îi tratează mai degrabă ca pe niște funcții decât ca pe niște oameni. Montajul intenționat haotic nu va fi pe gustul tuturor: pe unii îi electrizează, pe alții pur și simplu îi obosește.
Nici partea vizuală nu aduce mare lucru în plus: e un film cu birouri, săli de ședință și convorbiri telefonice, iar forța lui stă mai degrabă în montaj și ritm decât în imagini.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru oricine iubește filmele inteligente, care nu-ți explică totul cu lingurița, dar rămân totuși distractive, și pentru cei curioși cum funcționează (sau cum nu funcționează) lumea banilor. Dacă îți place stilul alert, cu personaje care vorbesc direct cu publicul, o să-l adori.
- Mai bine sari peste, dacă: Dacă ai chef de o dramă clasică și lentă sau de o comedie ușoară și fără griji, nu e filmul potrivit. Cine obosește repede din cauza jargonului și a montajului agitat se poate pierde ușor pe drum.
Dacă îți place, vezi și: Lupul de pe Wall Street (2013), Margin Call (2011), Wall Street (1987), Vice (2018), Nu priviți în sus (2021)
Întrebări frecvente
Despre ce este Brokerii apocalipsei?
Despre patru outsideri care observă prăbușirea economică globală iminentă, pe care băncile, presa și guvernul refuzau să o vadă, și pariază pe ea printr-o investiție îndrăzneață.
Cât durează Brokerii apocalipsei?
Filmul are 130 de minute.
Când a avut premiera în România Brokerii apocalipsei?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 29 ianuarie 2016.
Cine a regizat Brokerii apocalipsei?
Filmul este regizat de Adam McKay.
Cine joacă în Brokerii apocalipsei?
În rolurile principale apar Steve Carell, Christian Bale, Ryan Gosling și Brad Pitt, alături de Marisa Tomei, Melissa Leo, Hamish Linklater și John Magaro.
Merită să revezi azi Brokerii apocalipsei?
Absolut. Brokerii apocalipsei este acel film rar care te distrează și te neliniștește în același timp, iar cu cât îl revezi mai des, cu atât descoperi mai multe în el. Furia lui Steve Carell, ciudățenia lui Christian Bale, obrăznicia lui Ryan Gosling și regia nervoasă, pulsatilă a lui Adam McKay formează un amestec greu de uitat. Poate că uneori te pierzi printre cifre, dar când filmul te pune la final, fără milă, față în față cu realitatea, nu de cifre o să-ți amintești, ci de senzația că toate astea chiar s-au întâmplat. Și că se pot întâmpla oricând din nou. Uită-te la el, iar apoi gândește-te de două ori în cine ai încredere când vine vorba de bani.