Gremlins recenzie: cel mai drăgălaș animal de companie, pe care nu ai voie să-l hrănești după miezul nopții
Există o creatură mică și pufoasă pentru care sunt valabile doar trei reguli simple. Bineînțeles, toate trei sunt încălcate. Gremlins a rămas cu noi de zeci de ani pentru că este în același timp o poveste de familie caldă și un horror obraznic și răutăcios. Filmul lui Joe Dante mușcă și azi de parcă ar fi fost turnat ieri.
O comedie cu monștri anarhică, amuzantă și surprinzător de crudă, care a rămas unul dintre cele mai îndrăgite filme cult ale anilor '80.
Date despre film
| Regia | Joe Dante |
|---|---|
| Distribuția | Zach Galligan, Phoebe Cates, Hoyt Axton, Frances Lee McCain, Corey Feldman, Keye Luke |
| Gen | Filme fantasy, Filme de groază, Comedii |
| Durata | 106 min |
| Țara | Filme americane |
Trei reguli pe care le încalcă toată lumea
Ideea de pornire din Gremlins e atât de simplă încât pare desprinsă dintr-un basm. Billy primește un animal de companie nou, pe Gizmo, care seamănă cu un ursuleț de pluș, și odată cu el un scurt manual de utilizare: să nu se ude, să fie ferit de lumina puternică și, cel mai important, oricât ar plânge sau s-ar ruga, să nu primească niciodată de mâncare după miezul nopții.
Oricine a văzut măcar un film știe că asemenea reguli sunt rostite tocmai ca să fie încălcate, una după alta. Billy le încalcă pe toate, iar de aici totul o ia razna. Apa îl face pe Gizmo să se înmulțească, iar ospățul de după miezul nopții îi transformă pe urmași în creaturi rele, rânjite și pline de răutate. Gremlinii pornesc apoi să tulbure liniștea orășelului, iar când ajung la piscină, ies de acolo cu miile.
Geniul filmului stă în faptul că spectatorul vede catastrofa venind și totuși se bucură cum prinde ea contur încet. E ca atunci când așezi un șir de piese de domino: știi că o să cadă, întrebarea e doar cu cât zgomot.
Joe Dante, anarhistul simpatic
Joe Dante înțelege perfect ce face un film cu monștri să fie în același timp înfricoșător și caraghios. Nu vrea să aleagă între cele două, iar asta e cea mai mare forță a filmului. Gremlins e într-o clipă idilă de orășel, în următoarea horror adevărat, iar în a treia o bufonerie absurdă, demnă de un desen animat Looney Tunes.
Se vede că Dante își adoră monștrii. Creaturile rele nu sunt bestii fără chip, ci huligani obraznici, zăpăciți și petrecăreți, care se bucură de distrugere la fel cum o gașcă de liceeni se bucură de o clădire părăsită. De aici vine umorul și tot de aici vine un pic de fior: nu au nicio logică, doar plăcerea de a face praf ceva.
Și ritmul e bine gândit. Filmul nu se aruncă direct în haos, ci ne lasă timp să-l îndrăgim pe Gizmo și lumea orășelului. Așa că atunci când se dezlănțuie iadul, chiar avem ce pierde.
Gizmo și distribuția
Să fim sinceri: adevăratul star al filmului e Gizmo. Puține creaturi de cinema îți intră atât de repede la inimă. Ochi mari, blăniță moale, privire nevinovată, iar cine nu vrea să ia unul acasă după asta probabil e făcut din piatră.
Dintre actori, Zach Galligan în rolul lui Billy joacă adolescentul de treabă clasic, simpatic și puțin stângaci, exact cum trebuie. Phoebe Cates, ca Kate, aduce căldură și un aer firesc poveștii. Hoyt Axton ca Rand Peltzer și Frances Lee McCain ca Lynn Peltzer formează fundalul familial, iar rolul lui McCain contribuie surprinzător de mult la latura mai dură a filmului.
Și în rolurile secundare apar fețe cunoscute: Corey Feldman îl joacă pe Pete, el fiind una dintre prezențele constante ale filmelor cu adolescenți din anii '80, Keye Luke dă viață Bunicului, figura misterioasă și înțeleaptă, iar Dick Miller face o treabă excelentă de actor de compoziție ca Mr. Futterman. Jocul actoricesc nu e principalul atu al filmului, dar fiecare face exact ce cere genul.
Păpuși, bale și haos pe care îl poți atinge
Gremlins vine din epoca în care monștrii erau fizic prezenți pe platou. Astăzi, după decenii pline de efecte digitale, asta e una dintre cele mai mari comori ale filmului. Creaturile sunt palpabile, lipicioase, zbârcite și tocmai de aceea funcționează. Au ceva stângaci și mecanic, uneori comic, alteori de-a dreptul înfiorător.
Transformările și scenele de mulțime impresionează și azi, mai ales dacă te gândești câtă muncă manuală a fost nevoie. Un spectator de acum poate observa uneori limitele păpușilor, dar asta ține mai degrabă de farmec decât de defect. E ca o jucărie veche, puțin tocită, pe care n-ai da-o pentru nimic în lume.
Atmosfera e întărită mult și de muzică: jucăușă și amenințătoare în același timp, exact ca filmul.
Unde se înclină balanța
Nu toate elementele au rezistat timpului. Prima parte poate părea lentă pentru cine s-a așezat în fața ecranului doar pentru monștri, iar o parte dintre personajele orășelului sunt mai degrabă funcții decât oameni adevărați. Firul uman pare uneori doar un cadru pentru năzbâtiile creaturilor.
Celălalt lucru pentru care merită să fii pregătit: filmul nu e o poveste pentru copii, oricât de drăguț ar fi afișul. Are momente crude, sângeroase și de-a dreptul înspăimântătoare, care pot speria serios un copil mic. Multe familii au căzut deja în capcana de a aștepta un film de animație din cauza personajului de pluș.
Sunt însă mărunțișuri într-un film care se joacă atât de sigur pe sine cu tonurile.
De ce nu se învechește niciodată
Secretul lui Gremlins e că spune o poveste adevărată: ai grijă ce primești cadou și respectă regulile. Logica asta veche, aproape de basm popular, se întâlnește cu un film cu monștri obraznic și plin de cultură pop, iar rezultatul e ceva cu totul aparte. Filmul le face cu ochiul și fanilor de horror, și publicului de filme de familie, și celor care pur și simplu iubesc să vadă cum o lume ordonată se face țăndări.
Nu e de mirare că Gizmo a devenit una dintre icoanele anilor '80 și că filmul se transmite din generație în generație. Funcționează și la revizionare, ba poate chiar mai bine la vârsta adultă, când observi cu adevărat cât umor negru și obraznic ascunde.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Celor care iubesc umorul negru, monștrii făcuți manual și filmele cult ale anilor '80. Perfect pentru o seară de nostalgie cu adulți sau adolescenți mai mari.
- Mai bine sari peste, dacă: Familiilor cu copii mici care așteaptă un film pentru cei mici din cauza afișului drăguț. Nici celor care caută spectacol modern, șlefuit digital.
Dacă îți place, vezi și: Ghostbusters (1984), The Goonies (1985), E.T. the Extra-Terrestrial (1982), Gremlins 2: The New Batch (1990)
Întrebări frecvente
Despre ce este Gremlins?
Billy primește un animal de companie care seamănă cu un ursuleț de pluș, pe Gizmo, împreună cu trei reguli stricte. Când băiatul le încalcă, Gizmo începe să se înmulțească, iar urmașii lui se transformă în gremlini răi care fac prăpăd în orășel.
Care sunt regulile pentru Gizmo?
Să nu se ude, să fie ferit de lumina puternică și să nu fie hrănit niciodată după miezul nopții.
Cât durează Gremlins?
Filmul durează 106 minute.
Se poate viziona Gremlins cu copiii?
Doar cu cei mai mari. Filmul are scene înfricoșătoare și violente, așa că, în ciuda personajului principal drăguț, nu e potrivit pentru copii mici.
Cine a regizat Gremlins?
Filmul a fost regizat de Joe Dante.
Îl mai hrănim o dată după miezul nopții?
Neapărat. Gremlins face parte din acele filme rare care nu îmbătrânesc, ci se maturizează. Drăguț și rău, amuzant și înfricoșător, totul lucrat cu o grijă artizanală pe care azi abia o mai întâlnești. Dacă nu l-ai văzut, recuperează, iar dacă l-ai văzut, e timpul să-l scoți din nou de la naftalină. Doar un sfat: ascunde gustările înainte să bată miezul nopții.
Nota Kinoster: 8,5/10