La La Land recenzie: musicalul care doare și după zece ani, și tocmai de aceea îl iubim
Există filme pe care nu le poți vedea o singură dată, pentru că a doua oară aștepți altceva de la ele și chiar primești altceva. La La Land este exact un astfel de film: la suprafață, o poveste colorată, dansantă și însorită despre Los Angeles, iar dedesubt o întrebare de o sinceritate necruțătoare: cât valorează un vis dacă pe drum pierzi pe cineva? Filmul lui Damien Chazelle a ajuns în cinematografele din România pe 23 decembrie 2016 și de atunci nu a ieșit deloc din modă.
Un musical modern sfâșietor și compus cu o grijă rară, care este în același timp o scrisoare de dragoste pentru vechiul Hollywood și un avertisment lucid pentru toți visătorii.
Date despre film
| Premiera în România | 23.12.2016 |
|---|---|
| Regia | Damien Chazelle |
| Distribuția | Ryan Gosling, Emma Stone, John Legend, Rosemarie DeWitt, Finn Wittrock, Callie Hernandez |
| Gen | Comedii, Drame, Filme romantice |
| Durata | 128 min |
| Țara | Filme americane |
Unde poți vedea La La Land?
| De închiriat |  Rakuten TV |
|---|---|
| De cumpărat | Rakuten TV |
Cafea, jazz și audiții: despre ce este filmul?
Povestea urmărește doi oameni care încearcă, în același oraș și cu aceeași foame, să devină cineva. Mia (Emma Stone) este o actriță aspirantă care, între audiții, servește cafele cu lapte vedetelor de cinema. Cu alte cuvinte, vede zi de zi de aproape viața la care visează, doar că din partea greșită a tejghelei. Sebastian (Ryan Gosling) este un muzician de jazz care cântă la petreceri cu cocteiluri și în baruri dubioase, în timp ce în capul lui trăiește o cu totul altă lume muzicală.
Iubirea dintre ei nu este o romanță dulceagă, ci alianța a doi oameni ambițioși. Și aici apare răsturnarea pe care premisa o lasă deja să se întrevadă: pe măsură ce succesul se apropie, cei doi ajung în fața unor alegeri care încep să le macine relația fragilă și chiar visele pentru care au muncit atât de mult. Nu dezvălui mai mult, pentru că filmul acesta trebuie trăit cu surprizele la locul lor.
Gosling și Stone: chimia care nu se poate regiza
O spun direct: perechea aceasta este unul dintre cele mai bune cupluri de cinema ale anilor 2010. Ryan Gosling și Emma Stone mai lucraseră împreună (în comedia romantică Crazy, Stupid, Love) și se simte. Nu există stânjeneală, nu există flirt calculat, joaca și frecușurile dintre ei sunt pur și simplu credibile.
Sebastianul lui Gosling este puțin arogant, puțin un purist ofensat, care apără jazzul ca pe o rudă aflată pe moarte. Poate fi enervant, și exact asta e partea bună. Emma Stone este însă adevărata inimă a filmului: în scenele de audiție ale Miei sunt atâtea umilințe mărunte și atâta speranță încât aproape că transpiri odată cu ea. Nu vocile perfecte și nici un nivel de dans demn de Broadway îi fac memorabili, ci faptul că în fiecare mișcare a lor se simte vulnerabilitatea.
Dintre rolurile secundare, John Legend în rolul lui Keith merită o mențiune specială: personajul lui întruchipează exact dilema care îl chinuie pe Sebastian, adică din cât din principiile tale poți ceda de dragul succesului. Rosemarie DeWitt în rolul Laurei, Finn Wittrock ca Greg, plus Callie Hernandez, Sonoya Mizuno și Jessica Rothe în rolul prietenelor Miei completează tabloul, deși filmul le aparține clar celor doi protagoniști.
Damien Chazelle, obsedatul ritmului
Cine a văzut filmul anterior al lui Chazelle, Whiplash, știe că acest regizor nu tratează muzica drept fundal, ci drept chestiune de viață și de moarte. În La La Land curge aceeași obsesie, doar că îmbrăcată mai colorat. Acolo sângerau bețele de tobă, aici sângerează inima.
Regia este pur și simplu spectaculoasă. Camera dansează împreună cu personajele, iar cadrele lungi, fără tăieturi, te fac să simți că ai nimerit într-un musical hollywoodian de altădată, doar că unul modern, cu o tentă ușor melancolică. Chazelle știe când să lase realitatea să zboare și când să ne tragă înapoi pe pământ. Alternanța aceasta dă pulsul filmului: într-o clipă plutim printre stele, în următoarea stăm la o cină stânjenitoare.
Ce te cucerește: culori, melodii și un oraș care devine personaj
Los Angeles nu este aici decor, ci personaj. Prin cerul violet cu portocaliu al apusurilor, prin barurile luminate de neon și prin autostrăzile fără sfârșit, orașul pare în același timp seducător și crud. Imaginea se scaldă în culori saturate, iar costumele (mai ales rochiile Miei) vorbesc aproape o limbă proprie.
- Muzica: melodiile îți rămân în cap zile întregi, nu în felul ieftin al șlagărelor lipicioase, ci pentru că fiecare motiv care revine capătă un nou sens.
- Coregrafia: scopul nu este perfecțiunea, ci ca dansul să fie continuarea firească a emoțiilor.
- Atmosfera: nostalgică și proaspăt modernă în același timp, o reușită rară.
Recunosc, la prima vizionare m-a trecut de mai multe ori un fior, iar efectul acesta nu s-a tocit nici la revedere.
Unde se clatină magia?
N-aș fi cinstit dacă m-aș limita la laude. Partea de mijloc a filmului este vizibil mai lentă, cele 128 de minute nu sunt justificate peste tot, iar unii spectatori percep a doua jumătate, cea care se întoarce spre realitate, ca pe o schimbare de ton prea bruscă. Cine așteaptă un musical clasic, vesel de la cap la coadă, poate fi dezamăgit, pentru că filmul nu înfrumusețează prețul ambiției.
Monologurile lui Sebastian, purist al jazzului, împart și ele publicul: pe alocuri sună mai degrabă a lecție decât a pasiune. Și da, nici vocile protagoniștilor nu sunt de operă. Eu cred că asta e mai degrabă o calitate, pentru că îi face umani, dar înțeleg dacă pe cineva îl deranjează.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru toți cei care iubesc muzica, romantismul și filmele după care vrei să vorbești cu cineva încă zile întregi. Recomandat mai ales visătorilor, artiștilor și oricui a trebuit vreodată să aleagă între carieră și dragoste.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care nu suportă musicalurile sau își doresc o comedie romantică simplă, fără griji, cu happy end. Nici ritmul mai lent și tonul melancolic nu sunt pe gustul tuturor.
Dacă îți place, vezi și: Whiplash (2014), Singin' in the Rain (1952), Les Parapluies de Cherbourg (1964), The Greatest Showman (2017), A Star Is Born (2018)
Întrebări frecvente
Despre ce este La La Land?
Mia, o actriță aspirantă, și Sebastian, un muzician de jazz, încearcă să-și împlinească visele în Los Angeles. Pe măsură ce succesul crește, ajung în fața unor alegeri care le pun la încercare relația și țelurile.
Când a avut premiera La La Land în România?
Filmul a avut premiera în cinematografele din România pe 23 decembrie 2016.
Cât durează La La Land?
Filmul durează 128 de minute.
Cine a regizat La La Land?
Filmul a fost regizat de Damien Chazelle, care semnase anterior și Whiplash.
Cine joacă în rolurile principale din La La Land?
Ryan Gosling îl interpretează pe Sebastian, Emma Stone pe Mia, iar alături de ei apare John Legend în rolul lui Keith.
Merită să te cufunzi din nou în La La Land și astăzi?
Absolut. La La Land face parte din acele filme rare care nu îmbătrânesc, ci se maturizează. La prima vizionare te vrăjește, la a doua te oprești la detalii, iar la a treia te surprinzi gândindu-te la propriile alegeri. Chazelle nu a ales calea ușoară: nu ne-a dat o poveste glazurată cu zahăr, ci o mărturisire frumoasă și dulce-amăruie despre faptul că prețul viselor noastre e adesea mai mare decât credem. Pune o boxă bună, stinge lumina și lasă melodia să te prindă sub cerul violet al Los Angelesului. De la mine, 9 din 10, iar nota aceasta nu o dau ușor.