Negura, recenzie: monștrii sunt afară, dar adevăratul coșmar se ascunde printre rafturile magazinului
Există filme horror după care aprinzi lumina, și există Negura, după care preferi să nu mai cobori la magazinul din colț. Filmul lui Frank Darabont din 2007 este, pe hârtie, un horror SF cu monștri. În realitate, e un studiu necruțător de precis despre cât timp îi trebuie vecinului simpatic ca să devină parte dintr-o gloată însetată de sânge. Spoiler: nu prea mult.
Negura este unul dintre cele mai apăsătoare și mai inteligente horroruri americane din ultimele decenii, iar cea mai înfricoșătoare creatură a sa nu stă în ceață, ci predică lângă casa de marcat.
Date despre film
| Original | The Mist |
|---|---|
| Premiera în România | 18.4.2008 |
| Regia | Frank Darabont |
| Distribuția | Thomas Jane, Laurie Holden, Toby Jones, Marcia Gay Harden, Andre Braugher, William Sadler |
| Gen | Filme de groază, Filme SF, Thrillere |
| Durata | 126 min |
| Clasificare | 18 |
| Țara | Filme americane |
Cumpărături la marginea apocalipsei: despre ce este Negura?
Premisa e simplă și tocmai de aceea funcționează atât de bine. Peste un orășel american se lasă o ceață ciudată, parcă venită de pe altă lume. David Drayton și fiul lui, Billy, sunt la magazinul local exact când zidul alb înghite strada, iar cei doi rămân blocați înăuntru alături de alte câteva zeci de localnici. David este primul care observă că afară se mișcă ceva: creaturi ucigașe, care nu au ce căuta în lumea noastră.
De aici, filmul luptă pe două fronturi. Afară sunt creaturile, înăuntru sunt panica, suspiciunea și frica, care încet, dar sigur, macină comunitatea. Vecinii, prietenii și cunoștințele se transformă ei înșiși în monștri, iar întrebarea cea mai importantă a filmului nu este ce se află în ceață, ci de cine ar trebui să-ți fie mai frică.
Nu dau spoilere, despre poveste e suficient atât. E genul de film pe care trebuie să-l începi știind cât mai puțin.
Darabont și arta horrorului cu ușile închise
Majoritatea spectatorilor îl știu pe Frank Darabont datorită filmelor The Shawshank Redemption și The Green Mile, adică datorită unor povești despre oameni închiși între ziduri care încearcă să rămână oameni. Negura este oglinda întunecată și deformată a acestei teme. Avem din nou o comunitate închisă, doar că aici rolul principal nu îl are speranța, ci viteza cu care ea se evaporă.
Regia este seacă, în sensul cel mai bun al cuvântului. Darabont nu face scamatorii și nu umple filmul cu sperieturi ieftine, ci lasă situația însăși să te sufoce. Rafturile, vitrinele frigorifice, ușa depozitului: fiecare devine un teritoriu și fiecare pare tot mai mic pe măsură ce trece timpul. Cu toate acestea, cele 126 de minute nu se lungesc nicio clipă, pentru că tensiunea nu vine din monștri, ci din relațiile dintre personaje.
Camera urmărește adesea evenimentele de foarte aproape, aproape documentar, ceea ce ne închide și mai strâns în magazin. Te trezești că stai și tu ghemuit după casa de marcat, cântărind de partea cui să treci.
Doamna Carmody, unul dintre cei mai enervanți răufăcători din istoria filmului
Dacă există o interpretare pentru care Negura își merită locul printre marile titluri ale genului, aceea este doamna Carmody a lui Marcia Gay Harden. E un personaj pe care îl detești instinctiv din primul minut, iar până la final furia asta ajunge aproape o durere fizică. Partea cea mai terifiantă e că este perfect credibilă. Toți cunoaștem măcar un om care, la prima criză, strigă cel mai tare și pe care mulțimea, mai devreme sau mai târziu, începe să-l asculte.
Thomas Jane, în rolul lui David, este busola morală a filmului, și e o alegere bună că nu devine un erou de acțiune infailibil. E un tată care vrea înainte de toate să-și apere copilul și căruia îi e frică la fel ca oricui. Jane, pe care mulți îl știu din The Punisher, joacă aici într-un registru mult mai uman și mai vulnerabil, care îi vine foarte bine.
Distribuția secundară e cu totul excepțională. Toby Jones, ca Ollie Weeks, este surpriza discretă a filmului: tipul modest pe care nimeni nu-l ia în serios la început și care se dovedește cel mai de încredere. Laurie Holden, ca Amanda Dunfrey, este unul dintre ultimele bastioane ale bunului-simț, iar Brent Norton al lui Andre Braugher oferă un contrapunct excelent: scepticul rațional care pur și simplu refuză să creadă ce se întâmplă. William Sadler, Jeffrey DeMunn și Frances Sternhagen construiesc și ei personaje precise, memorabile. În distribuție nu există nicio verigă slabă.
Ce funcționează perfect
Marea forță a filmului Negura este că folosește cadrul unui film cu monștri pentru un experiment social nemilos. Creaturile din ceață sunt doar catalizatorul, drama adevărată o oferă natura umană.
- Dinamica de grup: rar vezi arătat atât de credibil cum se formează tabere, cum apare un lider și cum o mulțime se întoarce împotriva ei înseși.
- Ritmul: filmul strânge șurubul încet, dar constant, iar tensiunea crește aproape până la capăt.
- Atmosfera: ceața ca element vizual e pur și simplu genială. Nu vedem nimic afară, nu știm ce e acolo, iar imaginația noastră pictează mereu ceva mai rău decât ar putea vreodată un studio de efecte speciale.
- Curajul: Darabont nu îl menajează pe spectator. Filmul nu vrea să fie o experiență plăcută și își asumă asta până la final.
Unde se vede că a fost făcut în 2007?
Să fim sinceri: partea vizuală este cea care a îmbătrânit cel mai tare. O parte dintre creaturile digitale par azi puțin de plastic, iar în unele momente te gândești mai degrabă la randare decât la groază. Din fericire, defectul deranjează mai puțin decât te-ai aștepta, pentru că filmul oricum nu trăiește din creaturi. Cu cât le vedem mai puțin, cu atât mai bine, iar Darabont știe asta în mare parte.
Cine înțelege prin horror în primul rând sperieturi bruște și sânge ar putea găsi lentă pe alocuri partea de mijloc, când filmul se concentrează pe dialoguri și pe construirea tensiunii. Pentru mine, tocmai aceasta e partea cea mai puternică, dar e de înțeles că nu toată lumea se așteaptă la așa ceva de la un film cu monștri.
Un avertisment important: Negura este o experiență foarte grea din punct de vedere emoțional. Nu e genul de horror pe care îl treci râzând, cu o pungă mare de popcorn. Îți rămâne în cap și după, zile întregi.
De ce e mai actual azi decât la lansare?
Filmul a apărut pe marile ecrane în 2007, iar la noi a ajuns în cinematografe pe 18 aprilie 2008, dar e uimitor cât de proaspăt pare și astăzi. Crizele din ultimii ani, cumpărăturile făcute în panică, alarmismul care o ia razna în câteva clipe pe rețelele sociale au demonstrat toate că Darabont nu a exagerat. Negura vorbește despre ce se întâmplă când lipsa de informații se întâlnește cu frica, și e greu de imaginat o temă mai universală.
Doamna Carmody este azi poate chiar mai înfricoșătoare decât era atunci, pentru că între timp am văzut cu toții cum poate aduna adepți vocea cea mai zgomotoasă. Asta face din Negura mai mult decât un film cu monștri bine făcut: o oglindă în care nu e deloc plăcut să te uiți.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc horrorul cu profunzime psihologică, dramele tensionate petrecute în spații închise și pe cei care sunt mai interesați de partea întunecată a naturii umane decât de cantitatea de sânge.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care caută un film cu monștri relaxant, de divertisment, pentru o seară lejeră, sau pentru cei care suportă greu filmele necruțătoare, foarte apăsătoare emoțional.
Dacă îți place, vezi și: The Thing (1982), Alien (1979), Dawn of the Dead (2004), A Quiet Place (2018)
Întrebări frecvente
Despre ce este Negura?
Peste un orășel american se lasă o ceață ciudată, în care se mișcă creaturi ucigașe, venite parcă din altă lume. David Drayton și fiul lui, Billy, rămân blocați în magazinul local alături de alți localnici, iar frica și panica încep încet să macine și comunitatea.
Cât durează Negura?
Filmul are 126 de minute.
Se poate viziona Negura cu copiii?
Nu. Filmul este înfricoșător, violent și foarte apăsător din punct de vedere emoțional, nu e potrivit pentru copii.
Cine a regizat filmul Negura?
Filmul a fost regizat de Frank Darabont, iar în rolurile principale îi vedem pe Thomas Jane, Marcia Gay Harden, Laurie Holden și Toby Jones.
Când a avut premiera Negura în România?
Negura a rulat în cinematografele din România începând cu 18 aprilie 2008.
Mai ai curaj să cobori la magazin după ce îl vezi?
Negura nu e un film plăcut și nici nu vrea să fie. E un horror necruțător, inteligent și dureros de uman, care folosește decorul unui film cu monștri ca să pună cea mai incomodă întrebare: ce devenim când siguranța din jurul nostru dispare? Efectele speciale sunt pe alocuri copii ale epocii lor, dar actorii, mai ales Marcia Gay Harden, și regia de o duritate implacabilă a lui Darabont compensează din plin. Dacă nu l-ai văzut, recuperează-l, dar nu într-o seară obosită de lucru și, pe cât posibil, nu singur. Iar dacă l-ai văzut deja, probabil îl simți și acum în stomac. Un 9 din 10 solid și unul dintre cele mai bune exemple că, uneori, cea mai înfricoșătoare creatură suntem chiar noi.