Miami Vice recenzie: filmul polițist al lui Michael Mann, cu neon, transpirație și mult neînțeles
Cine aștepta sacouri pastelate, flamingo roz și hituri synthpop a avut în 2006 o surpriză urâtă. Miami Vice în regia lui Michael Mann nu e o petrecere nostalgică, ci un film polițist întunecat, jilav și nocturn, care construiește mai degrabă o stare decât o poveste. Iar de la distanța a douăzeci de ani se vede tot mai clar că nu a fost un accident, ci o alegere deliberată.
Un film cu defecte, rece și uneori enervant de închis în sine, dar cu o atmosferă pe care puține filme de acțiune au curajul să și-o asume.
Date despre film
| Premiera în România | 4.8.2006 |
|---|---|
| Regia | Michael Mann |
| Distribuția | Colin Farrell, Jamie Foxx, Naomie Harris, 巩俐, John Ortiz, Ciarán Hinds |
| Gen | Filme de acțiune, Filme polițiste, Thrillere |
| Durata | 132 min |
| Țara | Filme germane, Filme americane |
Unde poți vedea Miami Vice?
| Cu abonament |  Netflix |
|---|
Doi polițiști, o infiltrare și o decizie proastă
Premisa e clasică. Sonny Crockett (Colin Farrell) și Ricardo Tubbs (Jamie Foxx) sunt detectivi din Miami, cazuri dificile fiecare în parte, iar împreună de-a dreptul explozivi. Noua lor misiune: Tubbs trebuie să se infiltreze în rețeaua de traficanți de droguri din sudul Floridei, ca să-i prindă pe cei care au pe conștiință trei crime.
Operațiunea merge o vreme ca unsă, apoi vine greșeala fără de care n-ar exista film: Crockett se îndrăgostește de Isabella, soția unui traficant de arme și droguri, jucată de Gong Li. De aici, munca și viața personală se încurcă, iar filmul alunecă încet dinspre povestea polițistă spre un noir romantic, mult mai melancolic.
Mai mult nici nu merită să știi dinainte. Miami Vice nu e celebru pentru răsturnări de situație ingenioase, ci pentru felul în care spune ceea ce are de spus.
Uită de pastel: nu suntem în anii '80
Filmul este versiunea pentru marele ecran a legendarului serial din anii '80, pe care Don Johnson și Philip Michael Thomas l-au transformat într-un fenomen, iar Michael Mann l-a semnat ca producător. Tocmai de aceea a surprins atât de tare că Mann a aruncat aproape tot ce asocia publicul cu numele acesta.
Nu există ironie, nu există autoparodie, nimeni nu-i face cu ochiul spectatorului. Imaginea e granulată, digitală, nocturnă, norii sunt de furtună, marea e neagră, cluburile sunt pline de fum. Miami nu e aici un paradis însorit, ci un nod umed, sufocant și periculos, prin care banii și drogurile curg ca apa.
Recunosc sincer: prima dată m-am uitat la el nedumerit. A doua oară însă am înțeles că nu e un remake cinematografic al serialului, ci viziunea personală a unui regizor despre cum ar arăta lumea asta luată în serios. Iar asta e o mutare curajoasă pentru un film de vară produs de un mare studio.
Farrell, Foxx și o Gong Li de neuitat
Crockett-ul lui Colin Farrell e un personaj mustăcios, ciufulit și zgârcit la vorbă, care spune mai mult dintr-o privire lungă decât dintr-un monolog. Mulți l-au găsit prea rigid, dar mie mi se pare că exact asta e ideea: un om care se refugiază în muncă până când o femeie îl smulge de acolo.
Tubbs, în interpretarea lui Jamie Foxx, e mai reținut, mai cu picioarele pe pământ, jumătatea lucidă a cuplului. Nu primește atâta spațiu cât ar merita, și asta e una dintre marile scăderi ale filmului. Cine l-a văzut pe Foxx în filmul anterior al lui Mann, Collateral, știe de ce e în stare pe mâna acestui regizor.
Cea mai mare surpriză e Gong Li. Isabella ei e în același timp rece și vulnerabilă, iar scenele cu Farrell formează nucleul emoțional al filmului. Alături de ei, Naomie Harris (Trudy Joplin), John Ortiz (José Yero), Ciarán Hinds (agentul FBI Fujima), Justin Theroux (Zito) și Barry Shabaka Henley (locotenentul Castillo) alcătuiesc o distribuție secundară solidă și credibilă. Ortiz e excelent mai ales în rolul imprevizibilului și neplăcutului Yero.
Michael Mann, maestrul atmosferei
Numele lui Michael Mann e lectură obligatorie pentru orice fan al filmelor polițiste. De la Heat încoace știm că nimeni nu filmează noaptea urbană, schimburile de focuri și singurătatea masculină cum o face el. Miami Vice e poate cea mai radicală piesă din acest stil.
Camera îi urmărește adesea pe personaje din mână, intră direct în mijlocul scenelor, fără introduceri lungi. Dialogurile sunt pline de jargon profesional, iar Mann nu se obosește să explice totul. Pe unii asta îi scoate din film, pe mine însă mă trage înăuntru: ai senzația că stai chiar lângă un agent infiltrat care nu-și permite să înțeleagă greșit nici măcar un cuvânt.
Iar schimburile de focuri, când vin, lovesc cu o forță teribilă. Sunetul lor e surd, dur, real, fără nimic din strălucirea coregrafiată obișnuită. La capitolul ăsta, Mann rămâne imbatabil.
Unde se gripează mecanismul
Cele 132 de minute se simt. Partea de mijloc, în care filmul se concentrează pe firul romantic, va părea unora visătoare și frumoasă, altora pur și simplu lentă. Eu sunt undeva între: ador atmosfera, dar trebuie să recunosc că la un moment dat vizionarea seamănă mai mult cu o scufundare decât cu o tensiune.
A doua problemă e profunzimea personajelor. Crockett și Tubbs sunt figuri mult mai puțin vii decât ar putea să-i facă actorii. Mann evită melodrama atât de tare încât uneori omoară și emoția din ei. Relația dintre Tubbs și Trudy, de exemplu, ar fi meritat mai multă atenție.
- Puncte forte: atmosferă fără egal, acțiune brutal de credibilă, imagini hipnotice.
- Puncte slabe: personaje schițate subțire, mijloc trenant, ton rece.
Cum a îmbătrânit în douăzeci de ani?
Surprinzător de bine. Estetica digitală, pe care mulți o considerau la vremea ei urâtă și ieftină, a devenit azi exemplul perfect pentru cum poți transforma tehnica în stil. O mulțime de filme și seriale de mai târziu au preluat această estetică nocturnă, granulată, cu neon.
Miami Vice face parte din acele filme neînțelese la lansare, în jurul cărora s-a format încet un cult. Nu va fi niciodată favoritul tuturor, dar pe cine l-a prins o dată atmosfera lui revine la el des, mai ales seara târziu, cu jaluzelele trase.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Fanilor lui Michael Mann, iubitorilor de filme polițiste atmosferice, pentru adulți, și tuturor celor care preferă ca un film de acțiune să creeze tensiune și să te țină în suspans, nu să explice totul.
- Mai bine sari peste, dacă: Cei care caută tonul lejer și colorat al serialului din anii '80 sau vor o comedie polițistă alertă, cu parteneri și poante, vor fi dezamăgiți.
Dacă îți place, vezi și: Heat (1995), Public Enemies (2009), To Live and Die in L.A. (1985), Training Day (2001), Sicario (2015)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Miami Vice?
Doi detectivi din Miami, Sonny Crockett și Ricardo Tubbs, se infiltrează într-o rețea de traficanți de droguri din sudul Floridei, ca să-i prindă pe infractorii responsabili de trei crime. Situația se complică atunci când Crockett se îndrăgostește de soția unui traficant de arme și droguri.
Când a avut premiera Miami Vice în România?
Filmul a rulat în cinematografele din România începând cu 4 august 2006.
Cât durează Miami Vice?
Filmul durează 132 de minute.
Cine a regizat filmul Miami Vice?
Filmul a fost regizat de Michael Mann.
Cine joacă în rolurile principale din Miami Vice?
Colin Farrell îl interpretează pe Sonny Crockett, iar Jamie Foxx pe Ricardo Tubbs. Alături de ei apar Gong Li, Naomie Harris, John Ortiz, Ciarán Hinds, Justin Theroux și Barry Shabaka Henley.
Merită azi să te scufunzi din nou în Miami-ul întunecat al lui Mann?
Da, dar numai când ai starea potrivită. Miami Vice nu e filmul pe care îl vezi duminică după-amiaza, cu un ochi pe telefon. Trebuie să te așezi în fața lui seara târziu, în cameră întunecată, cu volumul sus, și să te lași înghițit de noaptea sufocantă și pâlpâitoare. Dacă faci asta, primești un film polițist cu personalitate, fascinant cu tot cu defectele lui, mai curajos decât majoritatea filmelor de acțiune cu buget mare. Dacă însă aștepți poante rapide și nostalgie în pastel, mai bine rămâi la vechiul serial. La mine e un 7 solid, iar pentru atmosferă primește un punct bonus.