Ruptura recenzie: duelul de șah juridic dintre Anthony Hopkins și Ryan Gosling, în care ucigașul zâmbește ultimul?
Există un tip de thriller în care afli încă din primele minute cine e ucigașul și tocmai asta îl face cu adevărat tensionat. Ruptura e exact așa: întrebarea nu e cine a apăsat pe trăgaci, ci cum naiba poți dovedi asta. Iar confruntarea dintre Anthony Hopkins și Ryan Gosling e o asemenea plăcere încât merită și azi să scoți de la naftalină acest film din 2007.
Un thriller de tribunal deștept, elegant și foarte distractiv, a cărui armă principală e jocul de-a șoarecele și pisica dintre cei doi protagoniști.
Date despre film
| Original | Fracture |
|---|---|
| Premiera în România | 3.8.2007 |
| Regia | Gregory Hoblit |
| Distribuția | Anthony Hopkins, Ryan Gosling, David Strathairn, Rosamund Pike, Embeth Davidtz, Billy Burke |
| Gen | Thrillere |
| Durata | 113 min |
| Țara | Filme germane, Filme americane |
O crimă care pare prea simplă
Punctul de plecare e aproape provocator de limpede. Ted Crawford descoperă că tânăra lui soție, Jennifer, îl înșală și pune la cale un plan de crimă perfect. Când polițiștii dau buzna în casă, îl găsesc cu pistolul în mână, iar Crawford nici nu se gândește să nege că și-a împușcat nevasta. Ca situația să fie și mai stânjenitoare, detectivul Rob Nunally recunoaște uluit în victimă propria amantă.
Crawford e arestat, mărturisește și ajunge după gratii. Pe hârtie, e genul de caz pe care un procuror îl câștigă cu ochii închiși. Exact asta crede și ambițiosul procuror adjunct Willy Beachum, pentru care totul pare o victorie rapidă și comodă. Numai că, pe măsură ce sapă mai adânc, se încurcă tot mai tare în ițe și nu observă că, de fapt, Crawford e cel care controlează totul.
Mai mult de atât nici nu merită să știi despre intrigă. Forța filmului Ruptura stă în faptul că îl adoarme și pe spectator în aceeași siguranță confortabilă ca pe Beachum, iar apoi, încet și metodic, îi trage covorul de sub picioare.
Hopkins, prădătorul care zâmbește
Puțini actori știu să fie atât de periculoși fără să facă aproape nimic, cum o face Anthony Hopkins. În rolul lui Ted Crawford, construiește un bărbat rece, precis, nesfârșit de sigur pe sine, care cu fiecare replică e cu un pas înaintea celorlalți. E greu să nu te gândești la Hannibal Lecter, iar filmul știe asta foarte bine, dar Crawford e un alt fel de monstru: arma lui nu e amenințarea brută, ci superioritatea intelectuală.
Hopkins se distrează vizibil aici, iar pofta asta de joc se transmite și publicului. Fiecare scenă de-a lui e un mic spectacol în care ironia, condescendența aproape părintească și calculul glacial apar deodată. Rolul ar fi putut aluneca ușor în exagerare, însă Hopkins simte exact până unde poate merge. Rezultatul e un personaj negativ pentru care, puțin rușinați, chiar ținem pumnii.
Gosling, tânărul procuror plin de sine
Ryan Gosling era pe atunci tânărul actor despre care toată lumea simțea că îl așteaptă lucruri mari, iar Ruptura arată foarte bine de ce. Willy Beachum nu e un erou fără cusur: e arogant, carierist, cam prea plin de el, și tocmai asta îl face interesant. În fața răului nu stă un cavaler fără prihană, ci un tânăr ambițios pentru care acest caz ar putea fi prima palmă serioasă primită de la viață.
Stilul relaxat și sigur pe sine al lui Gosling se potrivește de minune personajului și, cel mai important, nu dispare lângă Hopkins. Nu e puțin lucru, fiindcă lângă un actor de asemenea calibru e ușor să rămâi în umbră. Scenele lor comune sunt cele mai bune momente ale filmului, ca o partidă de șah în care un jucător gândește deja cu zece mutări înainte, iar celălalt abia învață regulile.
Și distribuția secundară e solidă. David Strathairn, în rolul lui Joe Lobruto, aduce o prezență de încredere și autoritate, Rosamund Pike, ca Nikki Gardner, colorează viața lui Beachum, iar Billy Burke, în pielea detectivului Nunally, e una dintre cele mai tragice figuri ale filmului. Fiona Shaw în rol de judecătoare și Cliff Curtis ca detectivul Flores primesc mai puțin timp pe ecran, dar amândoi dau poveștii un fundal credibil.
Gregory Hoblit, maestrul discret al tensiunii
Regia lui Gregory Hoblit nu e ostentativă, iar aici asta e o alegere foarte bună. Ruptura nu e un film de acțiune, nu are urmăriri cu mașini sau schimburi spectaculoase de focuri la fiecare zece minute. E un thriller construit cu răbdare, bazat pe dialoguri și pe expresiile actorilor, în care tensiunea se naște din conversații, din priviri și din bătăliile din sala de judecată.
Hoblit știe că, având doi asemenea actori, cel mai bine e să-i lase să lucreze. Camera nu e invazivă, imaginile sunt elegante, iar spațiile, mai ales casa lui Crawford, sunt reci și de o precizie sterilă, la fel ca proprietarul lor. Reținerea vizuală reflectă excelent lumea interioară a personajului. În cele 113 minute aproape nu există timpi morți, deși în partea de mijloc sunt una sau două scene în care ritmul se lasă puțin.
Unde scârțâie mecanismul
Totuși, filmul nu e perfect. Câteva fire secundare, în special viața personală a lui Beachum, sunt mai puțin captivante decât conflictul principal și uneori ai impresia că doar umplu timpul. Iar cine a văzut multe drame de tribunal și thrillere juridice va recunoaște unele soluții și poate ghici răsturnările de situație mai devreme decât și-ar dori filmul.
Nici muzica nu e memorabilă, ci mai degrabă funcțională: își face treaba, subliniază tensiunea, dar nu-ți rămâne în minte după aceea. Construcția logică pune pe alocuri serios la încercare verosimilitatea, însă, sincer, la un astfel de film suntem tentați să trecem cu vederea, dacă ne distrăm atât de bine. Și aici exact asta se întâmplă.
Cel mai mare risc e, de fapt, că filmul se sprijină atât de mult pe cuplul Hopkins și Gosling încât, atunci când niciunul nu e pe ecran, tensiunea scade vizibil. Din fericire, asta se întâmplă rar.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc thrillerele inteligente bazate pe dialog, dramele de tribunal și marile dueluri actoricești. Obligatoriu pentru fanii lui Hopkins și Gosling.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă acțiune alertă, mult spectacol vizual sau scene sângeroase poate fi dezamăgit, pentru că e mai degrabă un thriller lent, construit din conversații.
Dacă îți place, vezi și: Tăcerea mieilor (1991), The Rainmaker (1997), Primal Fear (1996), Avocatul diavolului (1997), The Verdict (1982)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Ruptura?
Ted Crawford descoperă că tânăra lui soție îl înșală și pune la cale o crimă perfectă. Deși își recunoaște fapta, ambițiosul procuror adjunct Willy Beachum, care preia cazul, se încurcă tot mai tare în el, în timp ce Crawford trage sforile.
Când a avut premiera Ruptura în România?
Filmul a rulat în cinematografele din România începând cu 3 august 2007.
Cât durează Ruptura?
Filmul durează 113 minute.
Cine joacă în filmul Ruptura?
În rolurile principale apar Anthony Hopkins (Ted Crawford) și Ryan Gosling (Willy Beachum), alături de David Strathairn, Rosamund Pike, Embeth Davidtz, Billy Burke, Cliff Curtis și Fiona Shaw.
Cine a regizat Ruptura?
Filmul a fost regizat de Gregory Hoblit.
Care este titlul original al filmului Ruptura?
Titlul original este Fracture, iar filmul este o coproducție germano-americană.
Merită și azi să te uiți la duelul dintre Hopkins și Gosling?
Categoric, da. Ruptura nu a revoluționat genul, dar știe exact ce vrea și face asta foarte bine. E un thriller strâns, elegant și inteligent, construit pe confruntarea a doi actori excelenți, ceea ce ridică miza considerabil. Zâmbetul lui Hopkins te va bântui zile întregi, iar Gosling arată de ce avea să devină mai târziu unul dintre cei mai căutați actori.
Dacă îți dorești o seară în care n-ai nevoie de explozii și de o mie de tăieturi de montaj ca să stai cu sufletul la gură, filmul ăsta e o alegere bună. Fă-ți un ceai, stinge lumina și urmărește cum o mărturisire se transformă în cel mai greu de câștigat caz din lume.