Ducesa, recenzie: Keira Knightley într-o colivie aurită, Ralph Fiennes cu o privire de gheață
Există un anumit tip de dramă de epocă în care corsetul nu e un accesoriu, ci o închisoare. Ducesa e exact așa ceva: în spatele balurilor strălucitoare, al pălăriilor cu pene și al saloanelor politice, o femeie se luptă ca măcar inima ei să-i aparțină. Datorită scenelor dintre Keira Knightley și Ralph Fiennes, filmul lovește și astăzi mai tare decât te-ai aștepta la prima vedere.
O dramă de epocă frumoasă, apăsătoare și surprinzător de actuală, purtată pe umeri de rolul glacial al lui Ralph Fiennes și de interpretarea plină de foc a Keirei Knightley.
Date despre film
| Original | The Duchess |
|---|---|
| Regia | Saul Dibb |
| Distribuția | Keira Knightley, Ralph Fiennes, Charlotte Rampling, Dominic Cooper, Hayley Atwell, Simon McBurney |
| Gen | Drame, Filme istorice, Filme romantice |
| Durata | 110 min |
| Țara | Filme italiene, Filme britanice, Filme franțuzești |
Unde poți vedea Ducesa?
| Cu abonament |  HBO Max |
|---|
Despre ce este Ducesa, fără spoilere?
Ne aflăm la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar în centrul poveștii stă Georgiana Spencer, considerată una dintre cele mai fascinante personalități ale epocii sale. Foarte tânără, se mărită cu Ducele de Devonshire, mult mai în vârstă decât ea, un stâlp al înaltei societăți, căruia îi dăruiește copii. Georgiana devine repede icoana de stil a vremii, o mamă devotată și o prezență isteață în viața politică, iar oamenii de rând pur și simplu o adoră.
Numai că, dincolo de strălucire, se află ceea ce face povestea cu adevărat interesantă: lupta disperată pentru iubire. Georgiana intră într-o relație pasională și blestemată cu Charles Grey, iar în paralel se conturează un triunghi tensionat și cât se poate de ciudat între ea, soțul ei și cea mai bună prietenă a sa, Lady Bess Foster. Mai mult nu vă spun, pentru că forța filmului stă tocmai în felul în care aceste fire se încâlcesc încet și se strâng tot mai tare în jurul gâtului Georgianei.
Gusturile extravagante, jocurile de noroc și scandalurile amoroase au făcut-o pe această femeie deopotrivă celebră și controversată. Filmul nu vrea s-o transforme în sfântă și nici nu o judecă. Arată mai degrabă cum e să te adore o țară întreagă, în timp ce acasă nimeni nu te întreabă ce îți dorești.
Keira Knightley, care aici nu e doar frumoasă
Prin 2008, Keira Knightley era deja regina necontestată a filmelor de epocă; e suficient să ne gândim la Mândrie și prejudecată sau la Ispășire. Ar fi fost ușor să joace din nou același personaj îndărătnic și obraznic, iar în prima jumătate de oră chiar ai uneori senzația că se mișcă pe teren cunoscut. Apoi, pe măsură ce lumea Georgianei se îngustează, jocul ei devine tot mai tăcut și tot mai dureros.
Mie mi-a plăcut cel mai mult felul în care arată diferența dintre Georgiana publică și cea din viața privată. În salon strălucește, face glume, iar politicienii îi sorb cuvintele. Când însă ușa se închide în urma ei, zâmbetul se ofilește și rămâne o femeie tânără care a înțeles că viața ei face parte dintr-o tranzacție. Această dualitate este inima filmului, iar Knightley o redă convingător.
Nu e o interpretare fără cusur: sunt momente în care gesturile prea studiate și binecunoscuta împingere a maxilarului în față te scot din poveste. Dar în scenele cele mai grele e acolo, prezentă cu totul, și asta contează.
Ralph Fiennes, ducele de gheață
Dacă mă întrebați pe mine, adevărata armă secretă a filmului este Ralph Fiennes. În rolul Ducelui de Devonshire construiește un personaj pe care îl urăști și îl compătimești în același timp. Nu e un ticălos zgomotos, nu țipă, nu trântește lucruri. Pur și simplu nu înțelege ce are soția lui. El are o singură așteptare: căsnicia e un contract, iar datoria soției e limpede.
Fiennes spune cu o singură tresărire a feței, cu o frază lăsată neterminată sau cu o scenă petrecută alături de un câine cât alții n-ar reuși într-un monolog întreg. Cine știe încă de la Lista lui Schindler cât de înfricoșător de rece poate fi pe ecran primește aici o variantă mult mai reținută, dar la fel de neliniștitoare. Prezența lui face din film mai mult decât o romanță frumoasă în costume.
Rolurile secundare: mama, prietena, iubitul
Și în distribuția secundară se vede că nimeni n-a făcut economie. Charlotte Rampling, în rolul lui Lady Spencer, mama Georgianei, are o prezență apăsătoare chiar și în puținele scene în care apare. Ea reprezintă sistemul: își iubește fiica, dar știe exact care sunt regulile și mai știe că nu femeile le scriu.
Hayley Atwell a primit, ca Bess Foster, poate cel mai delicat rol. Prietena care e în același timp refugiu și trădare, iar Atwell nu o reduce la o simplă intrigantă. Și personajul ei are constrângerile sale, motiv pentru care triunghiul devine cu adevărat dureros, nu de telenovelă.
Dominic Cooper, în rolul lui Charles Grey, este promisiunea pasiunii și a libertății. Recunosc, la el am simțit cel mai puțin profunzimea: e mai degrabă o funcție decât un om, întruchiparea dorinței romantice. În fundalul politic îi mai întâlnim pe Simon McBurney ca Charles Fox, pe Aidan McArdle ca Richard Brinsley Sheridan și pe John Shrapnel ca General Grey, care dau viață lumii saloanelor în care Georgiana este steaua cea mai strălucitoare.
Regia lui Saul Dibb: imagine frumoasă, cadru strâmt
Saul Dibb nu e un inovator îndrăzneț, iar filmul nici nu-și propune să fie așa ceva. Regia este clasică, elegantă, pe alocuri poate prea prudentă. În schimb, partea vizuală e de-a dreptul copleșitoare: costumele, coafurile, sălile castelelor întăresc toate senzația că Georgiana trăiește într-o cutie superbă, dar închisă. E o alegere conștientă și funcționează.
Unde l-am simțit mai slab: ritmul. Cele 110 minute nu sunt multe, totuși există o porțiune din mijloc în care filmul mai mult ilustrează decât povestește. Firul politic, cel care a făcut-o pe Georgiana o figură atât de aparte, rămâne adesea doar zgomot de fond, deși mi-ar fi plăcut să văd mai mult din felul în care această femeie se mișca într-o lume a bărbaților. Accentul cade clar pe drama personală, ceea ce e de înțeles, dar îngustează puțin portretul.
De ce pare și azi atât de actual?
Povestea Georgianei e adesea descrisă ca o fabulă cât se poate de contemporană despre faimă, glorie și dorul de iubire adevărată. O femeie adorată de public, căreia toată lumea îi copiază rochiile, despre care vorbește toată lumea, în timp ce viața ei privată se află complet în mâinile altora. Tiparul ne e familiar, iar filmul are înțelepciunea de a nu ne trânti paralela în față, ci ne lasă să o descoperim singuri.
Asta face din Ducesa mai mult decât încă un film de epocă pus pe raft. Interesant nu e trecutul îndepărtat, ci cât de mult seamănă gratiile coliviei cu cele de azi; doar că în locul corsetului acum ne strânge altceva.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc dramele de epocă, triunghiurile amoroase dureroase și duelurile actoricești puternice. Obligatoriu pentru fanii Keirei Knightley și ai lui Ralph Fiennes.
- Mai bine sari peste, dacă: Cine așteaptă o acțiune alertă, scene de acțiune sau o comedie romantică ușoară va fi dezamăgit. Ritmul lent și apăsător nu e pentru oricine.
Dacă îți place, vezi și: Mândrie și prejudecată (2005), Anna Karenina (2012), Marie Antoinette (2006), Favorita (2018), Elizabeth (1998)
Întrebări frecvente
Despre ce este filmul Ducesa?
Despre viața Georgianei Spencer, Ducesă de Devonshire, la sfârșitul secolului al XVIII-lea: căsnicia ei cu un duce mult mai în vârstă, rolul ei în lumea modei și a politicii, relația cu Charles Grey și triunghiul amoros format în jurul soțului ei și al celei mai bune prietene, Bess Foster.
Cât durează Ducesa?
Filmul durează 110 minute.
Din ce an este Ducesa?
Filmul a apărut în 2008.
Cine a regizat Ducesa?
Filmul a fost regizat de Saul Dibb.
Cine joacă în Ducesa?
Keira Knightley (Georgiana), Ralph Fiennes (Ducele de Devonshire), Charlotte Rampling (Lady Spencer), Dominic Cooper (Charles Grey), Hayley Atwell (Bess Foster), precum și Simon McBurney, Aidan McArdle și John Shrapnel.
Care este titlul original al filmului Ducesa?
Titlul original este The Duchess. Filmul este o coproducție italo-britanico-franceză.
Merită și azi să intri în corset pentru o seară alături de Georgiana?
Eu cred că da. Ducesa nu e un film revoluționar, iar în partea de mijloc se simt câteva poticneli, dar are o muncă actoricească pentru care merită din plin. Knightley ne dă o Georgiana vulnerabilă și vie, iar Fiennes un soț de care nu scapi zile întregi. Dacă într-o seară ploioasă cauți ceva frumos, trist și surprinzător de actual, filmul ăsta te va nimeri exact acolo unde doare.