Supraviețuitorul, recenzie: filmul de război al lui Peter Berg din munții Hindu Kush nu iartă pe nimeni
Sunt filme de război pe care le privești și sunt filme pe care mai degrabă le înduri, în sensul cel mai bun al cuvântului. Supraviețuitorul face parte din a doua categorie: timp de două ore, Peter Berg practic te aruncă de pe stânci și nu te întreabă dacă rezişti. Nu e un film perfect, dar ce îți lasă în corp nu scapi prea repede.
Un film de război brutal de fizic și foarte bine făcut, imbatabil pe coasta muntelui, dar care uneori exagerează cu patosul patriotic.
Date despre film
| Original | Lone Survivor |
|---|---|
| Premiera în România | 24.1.2014 |
| Regia | Peter Berg |
| Distribuția | Mark Wahlberg, Taylor Kitsch, Emile Hirsch, Ben Foster, Eric Bana, Ali Suliman |
| Gen | Filme de război, Filme de acțiune, Drame |
| Durata | 121 min |
| Țara | Filme americane |
Patru oameni, un munte și un plan care nu rămâne plan
Premisa e simplă și tocmai de aceea funcționează. Pe 28 iunie 2005, patru membri ai Navy SEAL sunt trimiși într-o misiune secretă și periculoasă în regiunea Hindu Kush din Afganistan. Operațiunea poartă numele de cod Red Wings, iar ținta este neutralizarea unor lideri talibani de rang înalt. Pe hârtie, o treabă rapidă și curată. În realitate, lucrurile o iau razna, echipa este atacată de forțe inamice, iar cei patru soldați rămân repede singuri, cu șanse minime de supraviețuire.
Atât merită să știi dinainte și cred că e de ajuns. Filmul nu se bazează pe răsturnări de situație, ci pe felul în care evenimentele apasă asupra ta. Titlul original, Lone Survivor, la fel ca cel românesc, spune destul, așa că întrebarea nu este ce se va întâmpla, ci cu ce preț. Peter Berg pune această întrebare foarte crud și răspunde la ea la fel de crud.
Mark Wahlberg și echipa: camaraderia trebuie să fie credibilă
Un astfel de film stă sau cade în funcție de un singur lucru: crezi sau nu că oamenii ăștia chiar ar intra în foc unul pentru altul? Aici crezi. Mark Wahlberg îl joacă pe Marcus Luttrell, iar rolul i se potrivește perfect: puține cuvinte, mult corp, mult scrâșnit din dinți. Nu e o interpretare strălucitoare, dar nici nu trebuie să fie.
Alături de el, Taylor Kitsch, în rolul locotenentului Michael "Mike" Murphy, e surprinzător de solid: în sfârșit a primit un rol în care privirea lui calmă chiar contează. Emile Hirsch, ca Danny Dietz, e punctul cel mai nervos și cel mai uman al echipei, iar Ben Foster, în rolul lui Matthew "Axe" Axelson, aduce ce aduce mereu: o intensitate care te face să te simți puțin neliniștit lângă el. Pentru mine, Foster este arma secretă a filmului.
În fundal îl avem pe Eric Bana, ca Erik Kristensen, cel care la bază poartă moralul și responsabilitatea, plus Alexander Ludwig (Shane Patton) și Jerry Ferrara (Hasslert). O mențiune aparte merită Ali Suliman, care în rolul lui Mohammad Gulab dă unul dintre cele mai importante chipuri ale filmului. Despre el nu spun mai mult, intenționat, dar fii atent la el.
Peter Berg nu regizează, ci te împinge
Peter Berg a fost dintotdeauna omul cinemaului zgomotos, transpirat, cu picioarele pe pământ. După Hancock și Battleship, Supraviețuitorul marchează la el o direcție mult mai serioasă și mai reținută. Prin reținut nu înțeleg liniștit, desigur. Schimburile de focuri nu sunt balete coregrafiate, ci minute haotice, grăbite, terifiante, în care habar n-ai de unde vine următorul glonț. Exact ca soldații.
Adevărata minune e însă terenul. Coasta muntelui e al treilea protagonist al filmului, iar Berg înțelege asta foarte bine. Sunt scene la care tresari în scaun, pentru că aparatul nu te cruță: simți greutatea, pietrele, oasele. Nu exagerez dacă spun că aceste minute se numără printre cele mai fizice momente din filmele de război ale anilor 2010.
Singura slăbiciune reală a regiei e că Berg nu are uneori destulă încredere în ce a construit. Acolo unde ar fi ajuns tăcerea, scena mai primește un mic impuls în plus, puțină încetinire, o creștere muzicală. Înțeleg de ce, dar nu era nevoie.
Un sunet pe care îl simți în stomac
Dacă există un motiv pentru care filmul ăsta trebuia văzut la cinema (sau măcar pe un sistem audio serios), acela e sunetul. Impactul gloanțelor, pârâitul stației radio, gâfâitul, rostogolirea pietrelor: filmul folosește foarte conștient sunetul ca să te încolțească. De multe ori te sperii de sunet, nu de imagine.
Muzica funcționează cel mai bine acolo unde se retrage și oferă un fundal surd, neliniștit. Acolo unde iese în față și vrea să te emoționeze, intenția se simte. Chiar și așa, ca ansamblu, partea sonoră e unul dintre cele mai puternice atuuri ale filmului, iar la mine primește și cea mai mare notă.
Unde se dezechilibrează: umbra drapelului
Nu se poate trece peste asta: Supraviețuitorul este un film de război foarte american. Celebrarea camaraderiei, a loialității și a datoriei alunecă uneori într-o zonă în care simți mai puțin că privești oameni și mai mult un ideal. Cine e alergic la patosul patriotic va avea momente în care își dă ochii peste cap.
Pe mine m-a deranjat mai puțin decât mă așteptam, pentru că partea centrală, cea mai lungă, e atât de crudă și de necruțătoare încât îți scoate din cap orice solemnitate. Cadrul însă se simte, iar personajele sunt mai degrabă arhetipuri decât oameni pe deplin construiți. Nu afli cu adevărat cine erau înainte de munte. După film, poate că nici nu contează. După mine, contează puțin.
Încă ceva important: vorbim despre un film de 121 de minute, iar violența nu e de decor. Nu e gratuită, dar e foarte directă, iar rănile nu sunt înfrumusețate deloc.
Pe raftul genului: unde îl așezăm?
Dacă îi cauți locul printre filmele moderne de acțiune cu tematică de război, se află undeva între haosul brut din Black Hawk Down și tensiunea care-ți rupe nervii din The Hurt Locker. Cu filmul lui Ridley Scott are în comun senzația unui schimb de focuri fără sfârșit (și, apropo, pe Eric Bana), iar cu cel al lui Kathryn Bigelow faptul că nu îți permite o distanță comodă.
Mai târziu, Berg a lucrat din nou cu Mark Wahlberg la Deepwater Horizon, cu aceeași rețetă: oameni reali, o situație catastrofală, o filmare foarte fizică. Supraviețuitorul rămâne, după mine, cea mai puternică colaborare a celor doi, pentru că aici decorul e cel mai sărac, iar piatra și sângele sunt cele mai multe.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru cei care iubesc filmele de război crude, solicitante fizic, și nu se sperie când un film îi strânge cu ușa de la început până la sfârșit. Pentru fanii lui Ben Foster și Taylor Kitsch e obligatoriu.
- Mai bine sari peste, dacă: Cei sensibili sau cei care nu suportă patosul militar american ar face bine să-l ocolească. Ca film de acțiune lejer pentru o seară, e complet nepotrivit.
Dacă îți place, vezi și: Black Hawk Down (2001), The Hurt Locker (2008), Hacksaw Ridge (2016), Deepwater Horizon (2016), Restrepo (2010)
Întrebări frecvente
Despre ce este Supraviețuitorul?
Pe 28 iunie 2005, patru membri ai Navy SEAL sunt trimiși într-o misiune secretă în regiunea Hindu Kush din Afganistan, cu numele de cod Red Wings, pentru a neutraliza lideri talibani de rang înalt. Misiunea eșuează, iar cei patru soldați rămân singuri.
Când a avut premiera în România Supraviețuitorul?
Filmul a intrat în cinematografele din România pe 24 ianuarie 2014.
Cât durează Supraviețuitorul?
Filmul are 121 de minute.
Cine a regizat Supraviețuitorul și cine joacă în film?
Regizorul este Peter Berg. În rolurile principale apar Mark Wahlberg, Taylor Kitsch, Emile Hirsch, Ben Foster, Eric Bana, Ali Suliman, Alexander Ludwig și Jerry Ferrara.
Care este titlul original al filmului Supraviețuitorul?
Titlul original al acestui film american este Lone Survivor.
Urci cu el pe munte sau rămâi în vale?
Urcă. Supraviețuitorul nu e filmul pe care îl închizi cu o stare bună, dar nici n-a fost făcut pentru asta. Peter Berg te duce atât de aproape de luptă cât poate duce un film de ficțiune, iar cei patru protagoniști, în frunte cu un Ben Foster înfricoșător de bun, fac credibilă legătura fără de care totul ar fi doar zgomot. Patosul îl apasă uneori, personajele ar fi putut fi mai adânci, dar minutele petrecute pe coasta muntelui merită din plin. La mine primește un 8 solid și e un film pe care îl simt în stomac și după ani de zile.