Turbo recenzie: melcul care visa la Indianapolis 500 și aproape că l-am crezut
Există idei de film pe care, spuse într-o singură propoziție, te fac să râzi, iar apoi te trezești ținând cu eroul o oră și jumătate. Turbo e exact așa: un melc care vrea să concureze la Indianapolis 500. Absurd, gălăgios, uneori previzibil, dar apasă pedala cu atâta entuziasm încât e greu să te superi pe el.
Turbo nu revoluționează lumea animației, dar e un film de familie simpatic și plin de energie, cu un erou al cărui entuziasm e de-a dreptul molipsitor.
Date despre film
| Premiera în România | 2.8.2013 |
|---|---|
| Regia | David Soren |
| Distribuția | Ryan Reynolds, Paul Giamatti, Michael Peña, Samuel L. Jackson, Luis Guzmán, Bill Hader |
| Gen | Filme de animație, Filme de familie |
| Durata | 96 min |
| Țara | Filme americane |
Un melc care nu încape în propria cochilie
Premisa din Turbo e atât de simplă încât pare aproape genială. Eroul nostru e un melc obsedat de viteză, îndrăgostit de goană și convins că locul lui e pe circuit. Numai că melcii nu sunt tocmai faimoși pentru depășiri, iar comunitatea lor lentă și retrasă se uită nedumerită la tovarășul agitat care și-ar dori mereu să fie în altă parte.
Apoi vine un accident ciudat care îl face pe Turbo și mai rapid, iar de aici nu mai există frână: ținta este nici mai mult, nici mai puțin decât Indianapolis 500, una dintre cele mai celebre curse auto. Pare o misiune imposibilă, însă filmul tocmai despre asta e: cum gonește melcul spre victorie și cum devine între timp vedetă. Mai mult nu trebuie să știi dinainte, oricum important e drumul, sau, în cazul ăsta, cursa.
Povestea are un mesaj foarte limpede, pe care filmul îl rostește din primele minute: orice vis poate deveni realitate dacă ești destul de rapid. E, desigur, o mantra clasică a filmelor americane de familie, dar aici gluma vizuală, revolta împotriva încetinelii ca stare naturală, îi dă un plus de savoare.
Voci la care merită să fii atent
Dacă la ceva excelează Turbo, atunci la distribuție. Ryan Reynolds îi dă glas lui Turbo și aduce cam exact energia la care te aștepți de la el: dezinvoltă, puțin lăudăroasă, dar cu inima la locul ei. E genul de actor în a cărui voce se simte mereu o face cu ochiul, iar pentru un personaj care refuză să-și accepte limitele, asta se potrivește de minune.
Alături de el, Paul Giamatti, în rolul lui Chet, e vocea mai pământească și mai îngrijorată, iar Giamatti e un maestru al personajelor acre și apăsate de griji, deci perechea funcționează de la sine. Michael Peña îl interpretează pe Tito și radiază farmecul cald și entuziast al unui actor de compoziție.
Urmează apoi o echipă de roluri secundare aproape risipită într-un film de animație: Samuel L. Jackson e Whiplash, Snoop Dogg e Smoove Move, Maya Rudolph e Burn, Luis Guzmán e Angelo, iar Bill Hader îi împrumută vocea lui Guy Gagné. Vocea lui Samuel L. Jackson e un gen în sine, iar simplul fapt că o auzi într-un film despre un melc merită un zâmbet. Gașca asta dă mare parte din avântul filmului: o parte din poante țin de replici, cealaltă de voci.
David Soren și încetineala transformată în spectacol
Regizorul este David Soren, iar ce face el foarte bine este să redea senzația de viteză din perspectiva unei creaturi care, în mod normal, vede lumea de la rădăcina unui fir de iarbă. Unul dintre cele mai mari daruri ale animației e libertatea de a te juca cu perspectiva, iar Turbo profită din plin: contrastul dintre micuța vietate și lumea uriașă și zgomotoasă a curselor e cea mai bună idee vizuală a filmului.
Universul vizual e colorat, însorit, strident, exact cum îi șade bine unui film cu curse. Și ritmul e în regulă: cele 96 de minute nu se lungesc inutil, filmul știe că publicul lui nu va sta cuminte la scene lungi și lente. E ironic că cea mai mare calitate a unui film despre un melc e avântul, dar exact despre asta e vorba.
Totuși, Soren nu riscă prea mult. Dramaturgia urmează schema bine cunoscută: un erou visător pe care nu-l înțelege nimeni, un punct de cotitură, ascensiunea, marea cursă. Cine a văzut câteva animații de familie va ghici destul de ușor arcul mare al poveștii. Nu e un defect, doar că nici surpriză nu e.
Ce funcționează: umor, avânt, suflet
Cel mai mare atu al lui Turbo e că își ia în serios propria premisă absurdă. Nu tot face cu ochiul spre public ca să sublinieze cât de ridicol e totul, ci te lasă să ții cu melcul. Tocmai de aceea copiii îl vor adora: ei nu văd o parodie, ci un erou mic care țintește sus.
- Distribuția: vocile se potrivesc excelent cu personajele, iar rolurile secundare sunt colorate și simpatice.
- Mesajul: lecția despre perseverență, despre a fi altfel și despre vise e simplă, dar sinceră.
- Ritmul: nu există momente moarte, filmul e mereu în mișcare.
- Atmosfera de cursă: energia scenelor de pe circuit trece de pe ecran, iar amestecul de motoare turate și perspectivă de melc e o mare distracție.
E ceva foarte simpatic și în felul în care filmul arată încetineala comunității de melci: nu e rea, doar trăiește în alt ritm. Iar Turbo nu se revoltă pentru că îi urăște pe ai lui, ci pentru că nu încape în rolul care i-a fost dat. E o idee surprinzător de puternică pentru un film pentru copii, iar mulți spectatori mici se vor regăsi în ea.
Unde se termină benzina
Și acum, partea mai puțin plăcută. Turbo e un film de familie bun, dar nu un film mare. Nu e genul de animație la care să plângi ca adult sau despre care să mai vorbești peste ani. Momentele emoționante sunt în regulă, doar că sunt previzibile, iar filmul mizează mai mult pe atmosferă și avânt decât pe personaje profunde.
În plus, terenul animațiilor cu curse e destul de aglomerat, lumea eroilor vorbitori obsedați de viteză nu e nouă, iar filmul ăsta aleargă inevitabil în umbra marilor predecesori. Când obosește puțin, asta se simte: câte o poantă stă mai degrabă în vocile vedetelor decât în inventivitatea scenariului.
Ca adult, am avut uneori impresia că filmul știe ce are de făcut și o face conștiincios, fără să iasă din zona de confort. Paradoxal, melcul care vrea cu orice preț să-și depășească limitele joacă într-un film care tocmai asta nu prea îndrăznește.
Cui îl recomandăm?
- E pentru tine dacă: Pentru școlarii mici și pentru familiile care își doresc o animație alertă, veselă, cu mesaj pozitiv, dar și pentru oricine iubește atmosfera de cursă și vocile vedetelor.
- Mai bine sari peste, dacă: Pentru cei care așteaptă de la animație straturi emoționale profunde, o poveste curajoasă sau răsturnări de situație care să surprindă și un adult.
Dacă îți place, vezi și: Mașini (2006), Ratatouille (2007), Kung Fu Panda (2008), Flushed Away (2006)
Întrebări frecvente
Când a avut premiera Turbo în România?
Turbo a intrat în cinematografele din România pe 2 august 2013.
Despre ce este Turbo?
Despre un melc obsedat de viteză care, după un accident ciudat, devine și mai rapid și hotărăște să participe la cursa auto Indianapolis 500.
Cât durează Turbo?
Filmul durează 96 de minute.
Cine sunt vocile din versiunea originală a filmului Turbo?
Lui Turbo îi dă glas Ryan Reynolds, alături de Paul Giamatti (Chet), Michael Peña (Tito), Samuel L. Jackson (Whiplash), Luis Guzmán (Angelo), Bill Hader (Guy Gagné), Snoop Dogg (Smoove Move) și Maya Rudolph (Burn).
Cine a regizat Turbo?
Filmul a fost regizat de David Soren.
Poate melcul să se alinieze la startul serii de film în familie?
Da, fără grijă. Turbo nu va câștiga clasamentul all time al animațiilor, dar pentru o duminică după-amiază la film cu familia oferă exact ce trebuie: avânt, umor, un erou mic și simpatic și un mesaj pe care îl înțeleg și copiii. Ca adult, vei simți uneori că ai mai parcurs drumul ăsta în alte filme, dar vocile vedetelor și perspectiva de melc sunt suficiente ca să nu te plictisești. Pentru mine e un 6 solid, iar privit cu ochi de copil, mai degrabă un 8.